Cântare pentru căderea Babilonului.
1 Căci Domnul va avea milă de Iacov și iarăși va alege pe Israel și‐i va așeza în odihnă în țara lor și străinul de loc se va însoți cu ei și se vor lipi de casa lui Iacov. 2 Și popoarele îi vor lua și‐i vor aduce la locul lor și casa lui Israel îi va stăpâni în țara Domnului, ca slugi și slujnice. Și vor lua robi pe cei ce i‐au robit și vor stăpâni peste apăsătorii lor. 3 Și va fi așa : în ziua când Domnul îți va da odihnă de necazul tău și de tulburarea ta și de robia grea la care ai fost supus 4 vei rosti acest cuvânt cu tâlc asupra împăratului Babilonului și vei zice: Cum a încetat apăsătorul , a încetat stoarcerea. 5 Domnul a sfărâmat toiagul celor răi, toiagul de domnie al cârmuitorilor! 6 Cel ce lovea popoare în urgie, cu o lovitură necurmată; cel ce cârmuia în mânie peste neamuri, cu o prigonire fără contenire! 7 Tot pământul se odihnește, este liniștit: ei izbucnesc în strigăt de bucurie. 8 Chiar și chiparoșii și cedrii Libanului se bucură de tine zicând : De când ești coborât tu; niciun tăietor nu s‐a suit împotriva noastră! 9 Șeolul de desubt se mișcă pentru tine ca să te întâmpine la venirea ta. Pentru tine a deșteptat umbrele, pe toți mai marii pământului; a sculat de pe scaunele lor de domnie pe toți împărații neamurilor. 10 Toți aceștia vor răspunde și‐ți vor zice: Și tu ai ajuns neputincios ca noi? și tu ai ajuns ca noi? 11 Fala ta s‐a coborât în Șeol și sunetul harpelor tale. Molia este așternută sub tine și viermii te acopăr. 12 Cum ai căzut din cer, luceafărule, fiu al zorilor! Ești aruncat la pământ, tu, cel ce călcai popoarele! 13 Și tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi înălța scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi ședea pe muntele adunării în fundul miazănoaptei. 14 Mă voi sui peste înălțimile norilor, voi fi asemenea Celui Prea Înalt. 15 Dar vei fi coborât în Șeol , în fundul gropii! 16 Cei ce te vor vedea se vor uita țintă la tine, te vor privi, zicând: Acesta este omul care a făcut să se cutremure pământul, care făcea să se clatine împărății, 17 care a prefăcut lumea într‐o pustie și‐i nimicea cetățile, care nu dădea drumul acasă prinșilor săi? 18 Toți împărații neamurilor, da, toți stau culcați în slavă, fiecare în casa lui. 19 Dar tu ești azvârlit afară din mormânt, ca o ramură urâcioasă, acoperit cu cei uciși, cu cei străpunși de sabie, care se coboară la pietrele gropii, ca un trup mort călcat sub picior. 20 Nu te vei uni cu ei în înmormântare căci ți‐ai pustiit țara, ți‐ai ucis poporul. Sămânța făcătorilor de rele nu se va pomeni în veac. 21 Pregătiți junghierea copiilor lui, pentru nelegiuirea părinților lor ca să nu se scoale și să stăpânească pământul, nici să umple fața lumii cu cetăți. 22 Și eu mă voi scula împotriva lor, zice Domnul oștirilor, și voi stârpi din Babilon numele și rămășița , pe fiu și pe nepot, zice Domnul. 23 Și‐l voi face o stăpânire a ariciului și bălți de apă și‐l voi mătura cu mătura nimicirii, zice Domnul oștirilor. 24 Domnul oștirilor a jurat, zicând: Da, cum am gândit, așa se va face și cum am hotărât, așa va rămâne: 25 că voi sfărâma pe Asirian în țara mea și‐l voi călca în picioare pe munții mei și jugul lui se va depărta de pe ei și sarcina lui se va depărta de pe umerii săi. 26 Acesta este sfatul pe care l‐am hotărât cu privire la tot pământul și aceasta este mâna care este întinsă asupra tuturor neamurilor. 27 Căci Domnul oștirilor a hotărât și cine va zădărnici? Și mâna lui este întinsă și cine o va întoarce? 28 În anul în care a murit împăratul Ahaz, a fost această sarcină. 29 Nu te bucura, toată Filistia, pentru că s‐a sfărâmat nuiaua care te‐a lovit. Căci din rădăcina șarpelui va ieși o năpârcă și rodul său va fi un șarpe zburător de foc. 30 Si întâii născuți ai săracilor vor paște și cei nevoiași se vor culca la adăpost, dar voi omorî rădăcina ta cu foamete și rămășița ta va fi ucisă. 31 Urlă, poartă! Țipă, cetate! Toată Filistia, ești topită, căci un fum vine de la miazănoapte și niciun om nu este răzleț de cetele sale. 32 Și ce se va răspunde solilor neamului? Că Domnul a întemeiat Sionul și săracii poporului său își vor pune încrederea în el.
1 Dar Domnul va avea milă de Iacov,
îl va alege din nou pe Israel
și îl va așeza în țara lui.
Străinii li se vor alătura
și se vor uni cu Casa lui Iacov.
2 Popoarele îi vor lua și îi vor aduce la locul lor,
iar Casa lui Israel le va stăpâni în țara Domnului
ca pe niște slujitori și slujitoare.
Îi vor captura pe cei ce-i luaseră captivi
și vor domni peste asupritorii lor.
3 În ziua în care Domnul îți va da odihnă, după durerea, necazul și munca grea la care ai fost supus, 4 vei rosti această pildă cu privire la împăratul Babilonului și vei zice:
„Cum a încetat asupritorul!
Cum a încetat urletul lui!
5 Domnul a frânt toiagul celor răi,
sceptrul stăpânitorilor,
6 pe cel ce lovea popoarele cu furie,
cu lovituri fără oprire,
pe cel ce conducea națiunile cu mânie,
cu o persecuție fără cruțare.
7 Întreg pământul se bucură de odihnă și pace
și toți oamenii izbucnesc în cântări de bucurie.
8 Până și chiparoșii și cedrii din Liban
se bucură de tine, zicând :
«De când ai fost doborât,
nimeni nu s-a ridicat să ne mai taie!».
9 Locuința Morților de jos este stârnită
să te întâmpine la sosire.
Pentru tine ea trezește umbrele,
pe toți conducătorii pământului;
îi ridică de pe tronurile lor
pe toți împărații națiunilor.
10 Toți vor vorbi
și-ți vor spune:
«Acum ai ajuns și tu la fel de slab ca și noi,
ai devenit asemenea nouă!».
11 Splendoarea ta este coborâtă în Locuința Morților,
împreună cu sunetul harfelor tale.
Larvele îți sunt așternut,
iar viermii îți sunt învelitoare.
12 Cum ai căzut din ceruri,
tu, cel strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
cuceritor al națiunilor!
13 Tu ai zis în inima ta:
«Mă voi înălța la ceruri,
îmi voi ridica tronul
mai presus de stelele lui Dumnezeu!
Voi ședea pe muntele adunării,
în părțile îndepărtate ale nordului!
14 Mă voi înălța deasupra norilor
și mă voi face asemenea Celui Preaînalt!».
15 Dar ai fost coborât în Locuința Morților,
în adâncimile gropii.
16 Cei ce te văd, te privesc cu luare-aminte:
«Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure,
care a zguduit împărățiile,
17 care a făcut lumea să semene cu un pustiu,
care i-a dărâmat cetățile
și n-a lăsat prizonierii să se întoarcă acasă?».
18 Toți împărații națiunilor,
toți se odihnesc în cinste,
fiecare în mormântul său,
19 dar tu ești aruncat afară din mormântul tău,
ca un vlăstar disprețuit,
acoperit cu cei uciși,
cu cei străpunși de sabie,
cu cei coborâți în adâncimile gropii;
ești ca un cadavru călcat în picioare.
20 Tu nu ești unit cu ei în mormânt,
pentru că ți-ai distrus țara
și ți-ai ucis poporul.
Nu se va mai aminti vreodată
de urmașii răufăcătorilor.
21 Pregătiți măcelul fiilor săi,
din cauza nelegiuirii strămoșilor lor!
Să nu se mai ridice să ia în stăpânire țara
și să umple lumea cu cetăți“.
22 „Mă voi ridica împotriva lor“,
zice Domnul Oștirilor.
„Voi șterge numele și rămășița Babilonului,
pe urmașii și descendenții lui“,
zice Domnul.
23 „Îl voi transforma într-un adăpost pentru bufnițe
și în niște ape mlăștinoase
și îl voi mătura cu mătura nimicirii“,
zice Domnul Oștirilor.
Profeție împotriva Asiriei
24 Domnul Oștirilor a jurat, zicând:
„Ceea ce am gândit, așa va fi!
Ceea ce am plănuit, așa se va întâmpla!
25 Îl voi zdrobi pe asirian în țara Mea
și pe munții Mei îl voi călca în picioare.
Jugul lui va fi luat de peste ei
și povara lui va fi luată de pe umărul lor“.
26 Acesta este planul făcut pentru întregul pământ,
aceasta este mâna întinsă peste toate națiunile.
27 Căci Domnul Oștirilor a plănuit!
Cine va strica planul ?
Mâna Lui este întinsă!
Cine o va întoarce?
Profeție împotriva filistenilor
28 În anul morții regelui Ahaz s-a spus această rostire:
29 „Nu vă bucurați, voi toți, filistenilor,
pentru că s-a frânt toiagul care vă lovea!
Căci o viperă va ieși din rădăcina șarpelui
și un șarpe zburător va fi rodul ei.
30 În timp ce întâiul născut al săracului va găsi pășune,
iar cel nevoiaș se va culca în siguranță,
îți voi ucide rădăcina prin foame;
da, de foame îți va muri rămășița!
31 Gemi, poartă! Plângi, cetate!
Înmuiați-vă, filistenilor, cu toții!
Căci un nor de fum vine din nord
și rândurile armatei sunt strânse.
32 Ce li se va răspunde trimișilor acelei națiuni?
«Domnul a întemeiat Sionul,
iar cei săraci din poporul Său se vor adăposti în el»“.