Răzbunarea lui Dumnezeu asupra asirienilor
1 Vai de tine, prădătorule , care n‐ai fost prădat! Și ai vândut și n‐ai fost vândut! Când vei înceta de prădat, vei fi prădat; și când vei sfârși de vândut, vei fi vândut. 2 Doamne, îndură‐te de noi: pe tine te‐am așteptat. Fii brațul lor în toate diminețile și mântuirea noastră în vreme de strâmtorare! 3 La glasul zarvei popoarele au fugit, la înălțarea ta neamurile s‐au împrăștiat. 4 Și prada voastră va fi strânsă cum strânge omida și cum sar lăcustele, așa vor sări ei peste ea. 5 Domnul este înălțat; căci el locuiește în înălțime: el a umplut Sionul cu judecată și dreptate. 6 Și el va fi statornicia vremurilor tale, belșug de mântuire, înțelepciune și cunoștință. Frica Domnului este visteria lui. 7 Iată, vitejii lor strigă afară: solii păcii plâng cu amar. 8 Căile sunt pustii; călătorul încetează. El a rupt legământul, a disprețuit cetățile, nesocotește pe om. 9 Țara jelește, lâncezește; Libanul se rușinează, veștejește: Saronul a ajuns o pustie și Basanul și Carmelul s‐au scuturat. 10 Acum mă voi scula, zice Domnul; acum mă voi înălța, acum mă voi ridica! 11 Veți zămisli pleavă, veți naște miriște: suflarea voastră este un foc care vă va mistui. 12 Și popoarele vor fi ca varul în aprinderea cuptorului, ca spinii tăiați care se ard în foc. 13 Voi, cei de departe, auziți ce am făcut! Și voi, cei de aproape, recunoașteți puterea mea! 14 Păcătoșii în Sion se înfricoșează. Tremur a apucat pe cei nelegiuiți: cine dintre noi va locui cu focul mistuitor? Cine dintre noi va locui cu flăcări veșnice? 15 Cel ce umblă în dreptate și vorbește dreptate; cel ce disprețuiește câștigul din asupriri, cel ce își scutură mâinile ca să nu ia mită, cel ce își astupă urechile ca să n‐audă de sânge și își închide ochii ca să nu vadă răul: 16 acela va locui pe înălțime, cetățuile stâncilor vor fi scăparea sa, pâinea lui i se va da, apele lui vor fi trainice. 17 Ochii tăi vor vedea pe împărat în frumusețea lui: vor privi țara întinzându‐se departe. 18 Inima ta va cugeta la groază: Unde este scriitorul? Unde este cumpănitorul? Unde este numărătorul turnurilor? 19 Nu vei mai vedea pe poporul cel sălbatic, pe poporul cu limbă adâncă pe care n‐o poți înțelege, cu limba gângavă pe care n‐o pricepi. 20 Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre: ochii tăi vor vedea Ierusalimul , locuință liniștită, cort care nu va fi îndepărtat. Drugii lui nu se vor trage niciodată și niciuna din funiile lui nu se va rupe; 21 ci acolo Domnul cel măreț va fi cu noi, un loc de râuri și șivoaie late: acolo nu vor intra corăbii cu vâsle, nici nu va trece pe acolo o corabie măreață. 22 Căci Domnul este judecătorul nostru, Domnul este legiuitorul nostru, Domnul este împăratul nostru; el ne va mântui. 23 Funiile tale s‐au slăbit, nu mai întăresc piciorul catargului lor, nu pot întinde pânzele; apoi se împarte prada unui jaf mare; ologii iau prada. 24 Și locuitorul nu va zice: Sunt bolnav. Poporului care locuiește în el i se va ierta nelegiuirea.
Necaz și eliberare
1 Vai de tine, nimicitorule,
tu, care încă n-ai fost nimicit!
Vai de tine , trădătorule,
tu, care n-ai fost încă trădat de nimeni!
Când vei înceta să mai distrugi,
vei fi distrus
și când te vei opri din a mai trăda,
vei fi trădat.
2 Doamne, arată-Ți bunăvoința față de noi!
Noi ne punem speranța în Tine.
Fii brațul lor în fiecare dimineață!
Fii ajutorul nostru în vreme de necaz!
3 Când răsună glasul Tău , popoarele fug;
când Te ridici Tu, națiunile se împrăștie.
4 Prada voastră, națiunilor , este adunată așa cum o adună lăcustele;
ca un roi de lăcuste, așa se aruncă oamenii asupra ei.
5 Domnul este înălțat, căci locuiește în înălțimi.
El umple Sionul cu judecată și dreptate.
6 El va fi stabilitate pentru vremurile tale,
belșug de eliberări, înțelepciune și cunoaștere,
iar teama de Domnul,
aceasta va fi comoara lui.
7 Iată, vitejii lor strigă pe stradă,
iar solii păcii plâng amarnic.
8 Drumurile sunt părăsite,
niciun călător nu se mai află pe uliță.
Legământul este rupt, martorii sunt disprețuiți,
nimeni nu mai este respectat.
9 Țara se veștejește și se ofilește;
Libanul este făcut de rușine și se usucă;
Șaronul este ca deșertul,
iar Bașanul și Carmelul își scutură frunzele.
10 „Acum Mă voi ridica“, zice Domnul,
„acum Mă voi înălța, acum voi fi înălțat!
11 Voi dați naștere la iarbă uscată, nașteți paie;
suflarea voastră este un foc care vă va nimici.
12 Popoarele vor arde ca varul nestins,
ca mărăcinii tăiați care ard în foc.
13 Voi, cei de departe, auziți ce am făcut!
Voi, cei de aproape, recunoașteți-Mi puterea!
14 Păcătoșilor le este frică în Sion;
cutremurul i-a cuprins pe cei lipsiți de evlavie:
«Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor?
Care dintre noi poate trăi lângă niște flăcări veșnice?».
15 Cel ce umblă în dreptate
și vorbește ce este drept,
cel ce disprețuiește câștigul adunat din asuprire,
cel ce își ferește mâna de mită,
cel ce își astupă urechea când aude despre vărsări de sânge
și își închide ochii ca să nu-l ademenească răul.
16 Acela va locui pe înălțimi;
refugiul lui vor fi fortărețele din munți,
pâinea îi va fi dată și apa îi va fi asigurată.
17 Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa;
vor vedea o țară care se întinde până departe.
18 Inima ta va cugeta la groaza de dinainte , zicând :
«Unde este scribul?
Unde este cel ce cântărește tributul ?
Unde este cel ce numără turnurile?».
19 Nu vei mai vedea poporul acela arogant,
poporul cu vorbirea necunoscută,
cu limba sa ciudată și de neînțeles“.
20 Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre!
Ochii tăi vor vedea Ierusalimul:
o locuință liniștită, un cort ce nu se va mai muta.
Țărușii săi nu vor mai fi scoși vreodată
și niciuna dintre funiile sale nu va mai fi ruptă.
21 Căci acolo Domnul va fi măreț pentru noi.
Va fi un loc cu râuri și canale largi,
unde nu vor veni corăbii cu vâsle
și prin care nu vor trece vase mărețe.
22 Căci Domnul este Judecătorul nostru,
Domnul este Legiuitorul nostru,
Domnul este Împăratul nostru;
El ne va salva.
23 Funiile tale slăbesc;
ele nu mai pot sprijini catargul
și nu mai pot întinde pânzele.
Atunci se va împărți prada care va fi atât de multă,
încât până și ologii vor duce din ea.
24 Niciun locuitor nu va zice: „Sunt bolnav!“.
Poporului care locuiește acolo îi va fi iertată nelegiuirea.