Boala și însănătoșirea lui Ezechia
1 În zilele acelea Ezechia s‐a îmbolnăvit de moarte. Și Isaia, prorocul, fiul lui Amoț, a venit la el și i‐a zis: Așa zice Domnul: Pune‐ți casa în rânduială căci vei muri și nu vei trăi. 2 Și Ezechia și‐a întors fața la perete și s‐a rugat Domnului și a zis: 3 O, Doamne, te rog, adu‐ți aminte cum am umblat înaintea ta în adevăr și cu inima desăvârșită și am făcut ce este bine în ochii tăi. Și Ezechia a plâns cu plângere mare. 4 Atunci cuvântul Domnului a fost către Isaia, zicând: 5 Mergi și zi lui Ezechia: Așa zice Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: ți‐am auzit rugăciunea, ți‐am văzut lacrimile; iată voi adăuga cincisprezece ani la zilele tale. 6 Și te voi scăpa pe tine și cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei și voi apăra cetatea aceasta. 7 Și acesta îți va fi semnul de la Domnul că Domnul va face lucrul acesta pe care l‐a vorbit. 8 Iată, voi întoarce înapoi cu zece trepte umbra treptelor care s‐a coborât cu soarele pe cadranul lui Ahaz. Și soarele s‐a întors zece trepte pe cadranul pe care se coborîse. 9 Scrierea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, când s‐a îmbolnăvit și s‐a vindecat de boala sa: 10 Am zis: La amiaza zilelor mele mă voi duce la porțile Șeolului: sunt lipsit de rămășița anilor mei. 11 Am zis: Nu voi vedea pe Domnul, pe Domnul în pământul celor vii. Nu voi mai vedea pe om cu locuitorii lumii. 12 Locuința mea s‐a mutat și este luată de la mine ca un cort de păstor: Mi‐am făcut viața sul ca un țesător; el mă va tăia din ițe; din zi până în noapte îmi poți pune capăt. 13 Mi‐am stăpânit sufletul până dimineață; ca un leu așa îmi sfărâmă toate oasele. Din zi până în noapte îmi poți pune capăt. 14 Ca rândunica sau cocorul, așa ciripiam; mă văitam ca turturica. Ochii mei lâncezeau privind în sus: Doamne, sunt în strâmtorare, fii tu chezășie pentru mine. 15 Ce să zic? El mi‐a vorbit și a făcut; voi merge încet toți anii mei în amărăciunea sufletului meu. 16 Doamne, prin aceste lucruri trăiesc oamenii și în toate acestea este viața duhului meu; și tu m‐ai întremat și m‐ai făcut să trăiesc. 17 Iată, în loc de pace am avut amărăciune peste amărăciune; dar mi‐ai iubit sufletul și l‐ai scos din groapa pieirii; căci ai aruncat înapoia spatelui tău toate păcatele mele. 18 Căci nu Șeolul te va lăuda, nici moartea nu te va mări; cei ce se coboară în groapă nu nădăjduiesc în adevărul tău. 19 Cel ce trăiește, cel ce trăiește, te va lăuda, ca mine în ziua aceasta; tatăl va face cunoscut copiilor adevărul tău. 20 Domnul este gata să mă mântuiască. De aceea vom cânta din instrumente cu coarde în toate zilele vieții noastre, în casa Domnului. 21 Și Isaia zisese : Să ia ei o turtă de smochine și s‐o pună drept oblojeală pe umflătură și se va vindeca. 22 Și Ezechia zisese : Care este semnul că mă voi sui în casa Domnului?
Boala și însănătoșirea lui Ezechia
(2 Regi 20:1-112 Cron. 32:24)1 În acele zile, Ezechia s-a îmbolnăvit și era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: «Pune-ți casa în rânduială, fiindcă vei muri. Nu vei mai trăi»“.
2 Atunci Ezechia s-a întors cu fața spre perete și s-a rugat Domnului, 3 zicând: „O, Doamne, adu-Ți aminte, Te rog, că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și din toată inima și am făcut ce este bine înaintea ochilor Tăi“. Și Ezechia a plâns mult.
4 Cuvântul Domnului i-a vorbit lui Isaia, zicând: 5 „Du-te și spune-i lui Ezechia: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: ‘Ți-am auzit rugăciunea și ți-am văzut lacrimile. Iată că voi adăuga la zilele tale încă cincisprezece ani, 6 te voi elibera, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi apăra această cetate.
7 Acesta este semnul de la Domnul pentru tine, prin care vei ști că Domnul va împlini ce a promis: 8 voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte’»“. Și soarele s-a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse.
9 Scrierea lui Ezechia, regele lui Iuda, după ce a fost bolnav și s-a vindecat de boala sa:
10 „Ziceam: «În floarea vieții mele
trebuie să trec prin porțile Locuinței Morților;
sunt văduvit de restul anilor mei».
11 Am zis: «Nu-L voi mai vedea pe Domnul Dumnezeu
în țara celor vii.
Nu voi mai privi omul
împreună cu locuitorii lumii trecătoare.
12 Locuința mea este smulsă și îndepărtată de la mine
precum cortul unui păstor.
Mi-am înfășurat viața ca un țesător;
el mă taie din țesătură.
Până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
13 M-am culcat până dimineață;
ca un leu, așa îmi zdrobește El toate oasele.
Până la noapte Tu îmi vei pune capăt.
14 Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor;
am gemut ca o porumbiță.
Mi-au obosit ochii uitându-mă în sus.
Sunt în necaz. Ajută-mă, Stăpâne!
15 Ce-aș mai putea spune? El mi-a vorbit
și El a înfăptuit.
Voi umbla smerit, în toți anii vieții mele,
din cauză că mi-a fost amărât sufletul.
16 O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii
și în toate acestea stă și viața duhului meu.
Tu mi-ai dat sănătate
și m-ai lăsat să trăiesc.
17 Iată, spre pacea mea
am trecut prin această amărăciune.
Tu mi-ai iubit sufletul,
păzindu-l de groapa putrezirii,
căci ai aruncat înapoia Ta
toate păcatele mele.
18 Într-adevăr, Locuința Morților nu-Ți poate mulțumi,
Moartea nu Te poate lăuda,
iar cei ce coboară în groapă
nu pot spera în credincioșia Ta,
19 ci cel viu, cel viu Te laudă,
așa cum fac și eu azi.
Tatăl face cunoscut fiilor săi credincioșia Ta.
20 Domnul m-a salvat.
Vom cânta cu instrumentele cu coarde
în toate zilele vieții noastre,
în Casa Domnului»“.
21 Isaia zisese: „Să se aducă o turtă de smochine și s-o întindă pe bubă, și el va trăi“.
22 Ezechia întrebase: „Care va fi semnul prin care voi ști că mă voi duce la Casa Domnului?“.