Izbăvirea și întoarcerea
1 Ascultați‐mă voi cei ce urmăriți dreptatea, cei ce căutați pe Domnul. Priviți la stânca din care sunteți ciopliți și la gaura gropii din care ați fost săpați. 2 Priviți la Avraam, tatăl vostru, și la Sara, care v‐a născut. Căci eu l‐am chemat când era singur și l‐am binecuvântat și l‐am înmulțit. 3 Căci Domnul a mângâiat Sionul, a mângâiat toate locurile pustiite ale lui: și va face pustia lui ca Edenul și pustietatea lui ca grădina Domnului; bucurie și veselie se vor afla în el, mulțumiri și glas de cântare. 4 Ascultă‐mă, poporul meu, și pleacă urechea, neamul meu! Căci o lege va ieși de la mine și voi pune judecata mea ca lumină popoarelor. 5 Dreptatea mea este aproape; mântuirea mea a ieșit și brațele mele vor judeca popoarele; ostroavele mă vor aștepta și se vor încrede în brațul meu. 6 Ridicați‐vă ochii la ceruri și priviți pe pământ jos. Căci cerurile vor pieri ca fumul și pământul se va învechi ca o haină și cei ce locuiesc în el vor muri la fel: dar mântuirea mea va fi în veac și dreptatea mea nu se va desființa. 7 Ascultați‐mă voi care cunoașteți dreptatea, popor în inima căruia este legea mea; nu vă temeți de ocara oamenilor și nu vă înspăimântați de batjocurile lor. 8 Căci îi va mânca molia ca pe o haină și‐i va mânca viermele ca pe lână: dar dreptatea mea va fi în veac și mântuirea mea din neam în neam. 9 Deșteaptă‐te , deșteaptă‐te, îmbracă‐te cu putere, braț al Domnului! Deșteaptă‐te ca în zilele din vechime, ca în neamurile veacurilor trecute! Oare nu tu ai tăiat Raabul în bucăți, ai străpuns balaurul ? 10 Oare nu tu ai uscat marea, apele adâncului celui mare, ai făcut adâncurile mării cale de trecut pentru cei răscumpărați? 11 Astfel cei răscumpărați ai Domnului se vor întoarce și vor veni cu cântare de bucurie în Sion. Și bucurie veșnică va fi pe capetele lor; vor dobândi veselie și bucurie și întristarea și suspinul vor fugi. 12 Eu, eu sunt mângâietorul vostru: cine ești tu că te temi de un om care va muri și de fiul omului care va ajunge ca iarba; 13 și uiți pe Domnul, Făcătorul tău, care a întins cerurile și a întemeiat pământul și te temi în toate zilele de urgia apăsătorului, când pregătește să te piardă? Și unde este urgia apăsătorului? 14 Cel surghiunit va fi dezlegat curând și nu va muri în groapă, nici nu‐i va lipsi pâinea. 15 Căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care stârnesc marea și fac să‐i vuiască valurile; Domnul oștirilor este numele lui. 16 Și am pus cuvintele mele în gura ta și te‐am acoperit cu umbra mâinii mele ca să sădesc cerurile și să întemeiez pământul și să zic Sionului: Tu ești poporul meu. 17 Deșteaptă‐te , deșteaptă‐te, scoală‐te, Ierusalime, care ai băut din mâna Domnului paharul mâniei sale. Ai băut , ai golit potirul cel mare al amețelii: 18 nu este cine s‐o călăuzească din toți fiii săi pe care i‐a născut, din toți fiii săi pe care i‐a crescut, nu este niciunul care s‐o ia de mână. 19 Aceste două lucruri au venit asupra ta; cine te va plânge? Dărăpănarea și sfărâmarea și foametea și sabia; cum să te mângâi? 20 Fiii tăi au leșinat, zac la capul tuturor ulițelor, ca un taur sălbatic în laț: sunt plini de mânia Domnului, de mustrarea Dumnezeului tău. 21 Deci ascultă acum aceasta, tu cel întristat și îmbătat, dar nu de vin: 22 Așa zice Domnul, Stăpânul tău și Dumnezeul tău care apără pricina poporului său: Iată, am luat din mâna ta paharul amețelii, potirul cel mare al urgiei mele; nu‐l vei mai bea iarăși: 23 și‐l voi pune în mâna apăsătorilor tăi, care au zis sufletului tău: Pleacă‐te ca să trecem; și ți‐ai făcut trupul una cu pământul și ca o uliță pentru cei ce treceau.
O mântuire veșnică pentru Sion
1 Ascultați-Mă, voi, care urmăriți dreptatea,
voi, care-L căutați pe Domnul!
Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți
și spre groapa din care ați fost scoși!
2 Uitați-vă la Avraam, părintele vostru,
și la Sara, care v-a născut!
Când l-am chemat, era doar el singur,
dar Eu l-am binecuvântat și l-am înmulțit!
3 Domnul va mângâia într-adevăr Sionul,
va mângâia toate ruinele lui;
îi va face pustiul ca Edenul,
și deșertul asemenea grădinii Domnului:
bucurie și veselie se vor afla în el,
mulțumire și cântare.
4 Fii atent la Mine, poporul Meu!
Pleacă-ți urechea la Mine, națiunea Mea!
Căci Legea va ieși de la Mine,
iar dreptatea Mea o voi face deodată
o lumină pentru popoare!
5 Dreptatea Mea este aproape,
mântuirea Mea a ieșit,
iar brațele Mele vor judeca popoarele.
Insulele așteaptă
și își pun speranța în brațul Meu.
6 Ridicați-vă ochii spre ceruri
și priviți în jos spre pământ!
Căci cerurile se vor risipi ca fumul,
pământul se va învechi ca o haină,
iar locuitorii lui vor muri ca niște țânțari.
Mântuirea Mea însă va fi pe vecie
și dreptatea Mea nu va fi zdrobită.
7 Ascultați-Mă, voi, care cunoașteți dreptatea,
tu, popor, care ai în inimă Legea Mea!
Nu te teme de disprețul oamenilor,
nu te înspăimânta de insultele lor,
8 căci îi va mânca molia ca pe o haină,
viermele îi va mânca așa cum mănâncă lâna.
Dreptatea Mea însă va dăinui pe vecie,
iar mântuirea Mea va fi pentru toate generațiile“.
9 Trezește-Te! Trezește-Te! Îmbracă-Te în putere,
braț al Domnului!
Trezește-Te, ca în zilele din vechime,
ca în generațiile de demult!
Nu ești Tu Acela Care l-ai tăiat pe Rahab în bucăți,
Care l-ai străpuns pe monstru?
10 Nu ești Tu Acela Care ai uscat marea,
apele marelui adânc,
Care ai făcut un drum în adâncurile mării,
o cale de trecere pentru cei răscumpărați?
11 Răscumpărații Domnului se vor întoarce
și vor intra în Sion cu strigăte de bucurie.
O bucurie veșnică va fi pe capul lor;
bucuria și veselia îi vor copleși,
iar durerea și suspinul vor fugi de la ei.
12 „Eu, Eu sunt Cel Ce vă mângâi!
Cine ești tu, ca să te temi de omul care moare,
de fiul omului, care este făcut ca iarba,
13 și să uiți de Domnul, Creatorul tău,
Care a întins cerurile
și a întemeiat pământul,
și să-ți fie frică neîncetat, toată ziua,
de furia asupritorului care urmărește să distrugă?
Unde este furia asupritorului?
14 Cel subjugat va fi eliberat curând;
el nu va muri în închisoare
și nici nu-i va lipsi pâinea.
15 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Cel Care stârnește marea și face să-i urle valurile –
Domnul Oștirilor este Numele Său.
16 Am pus cuvintele Mele în gura ta
și te-am acoperit cu umbra mâinii Mele,
ca să așez cerurile, să pun temeliile pământului
și să zic Sionului: «Tu ești poporul Meu!»“.
Paharul mâniei Domnului
17 Trezește-te! Trezește-te!
Ridică-te, Ierusalime,
tu, care ai băut din mâna Domnului paharul furiei Lui,
care ai sorbit până la drojdii potirul amețelii!
18 Între toți fiii pe care i-a născut,
nu este niciunul care să-l călăuzească;
între toți fiii pe care i-a crescut,
nu este niciunul care să-l apuce de mână.
19 Aceste două nenorociri au venit peste tine:
pustiirea și nimicirea, foametea și sabia.
Cine mai poate să plângă pentru tine?
Cine te mai poate mângâia?
20 Fiii tăi zac leșinați la fiecare colț de uliță,
ca o antilopă prinsă în laț.
Sunt plini de furia Domnului
și de mustrarea Dumnezeului tău.
21 De aceea, ascultă aceasta, tu, care ești asuprit,
tu, care ești beat, dar nu de vin!
22 Așa vorbește Stăpânul tău,
Domnul și Dumnezeul tău,
Apărătorul poporului Său:
„Iată, ți-am luat din mână paharul amețelii,
iar din acel potir, din paharul furiei Mele,
nu vei mai bea vreodată!
23 Îl voi pune în mâna celor ce te chinuie,
a celor care ți-au zis:
«Apleacă-te, ca să putem călca peste tine!».
Ți-ai făcut atunci spatele ca pământul
și ca un drum pe care ei să umble!“.