Drepții și în moarte au pace
1 Se pierde dreptul și nimeni nu ia la inimă; și bărbații miloși sunt răpiți și nimeni nu ia aminte că cel drept este răpit dinaintea răului. 2 El intră în pace; ei se odihnesc în paturile lor, oricine care umblă în dreptatea lui. 3 Dar apropiați‐vă încoace, voi fiii vrăjitoarei, sămânță a preacurvarului și a curvei! 4 De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui lărgiți voi gura, și scoateți limba? Oare nu sunteți voi copii ai fărădelegii, sămânță a minciunii, 5 care vă aprindeți între idoli sub orice copac verde, care înjunghiați pe copii în văi, sub crăpăturile stâncilor? 6 Partea ta este între pietrele netede ale râului; ele, ele sunt sorțul tău și lor le‐ai turnat o jertfă de băutură, ai adus un dar de mâncare. Să fiu eu potolit cu privire la acestea? 7 Ți‐ai pus patul pe munte înalt și ridicat și acolo te‐ai suit ca să aduci jertfă. 8 Și ți‐ai pus amintirea în dosul ușilor și al ușiorilor. Căci te‐ai dezgolit altuia decât mine și te‐ai suit și ți‐ai lărgit patul și ai făcut legământ cu ei. Ai iubit patul lor, le‐ai văzut goliciunea. 9 Și te‐ai dus la împărat cu untdelemn și ți‐ai înmulțit mirurile și ți‐ai trimis solii departe și te‐ai înjosit până la Șeol. 10 Ai ostenit de lungimea căii tale; totuși n‐ai zis: E în zadar! Ai aflat o înviorare a puterii tale, de aceea n‐ai fost bolnav. 11 Și de cine te‐ai sfiit sau te‐ai temut de ai mințit și nu ți‐ai adus aminte de mine, nici n‐ai luat la inimă? Oare n‐am tăcut eu încă de mult și nu te‐ai temut de mine? 12 Îți voi spune dreptatea ta și faptele tale; și ele nu‐ți vor folosi. 13 Când vei striga, să te scape cei adunați de tine! Dar îi va lua vântul pe toți, o suflare îi va răpi pe toți. Dar cel ce își pune încrederea în mine va moșteni țara și va stăpâni sfântul meu munte. 14 Și se va zice: Înălțați , înălțați, pregătiți calea, scoateți afară piedicile din calea poporului meu. 15 Căci așa zice Cel Prea Înalt și Înălțat, care locuiește în veșnicie, și Numele căruia este Sfântul: Eu locuiesc în loc înalt și sfânt și cu cel ce este cu duhul zdrobit și smerit, ca să însuflețesc duhul celor smeriți și să însuflețesc inima celor zdrobiți. 16 Căci nu mă voi certa în veac nici nu mă voi mânia totdeauna; căci ar lipsi duhul dinaintea mea și suflările pe care le‐am făcut. 17 M‐am mâniat pentru nelegiuirea zgârceniei sale și l‐am lovit. M‐am ascuns și m‐am mâniat și el a urmat cu darea înapoi în calea inimii sale. 18 I‐am văzut căile și‐l voi vindeca. Îl voi călăuzi și‐i voi da iarăși mângâieri, lui și celor ce jelesc ai lui. 19 Eu fac rodul buzelor. Pace, pace celui de departe și celui de aproape, zice Domnul , și‐l voi vindeca. 20 Dar cei răi sunt ca marea tulburată, care nu se poate liniști și valurile ei aruncă afară noroi și murdărie. 21 Nu este pace pentru cei răi, zice Dumnezeul meu.
1 Cel drept piere
și nimănui nu-i pasă.
Oamenii devotați sunt luați,
și nimeni nu înțelege
că cei drepți sunt luați
pentru a fi cruțați de nenorocire.
2 Cei ce umblă drept
vor avea parte de pace
și se vor odihni în culcușurile lor.
3 „Cât despre voi, veniți încoace,
fii de prezicătoare,
sămânță din bărbat adulter și femeie prostituată!
4 De cine vă bateți joc?
Împotriva cui rânjiți
și scoateți limba?
Nu sunteți decât niște copii ai fărădelegii,
sămânță a minciunii,
5 care vă aprindeți de poftă printre stejari
și sub orice copac verde,
care vă sacrificați copiii în văi,
printre crăpăturile stâncilor.
6 Idolii dintre pietrele netede ale pârâului
sunt moștenirea ta;
ei, da, ei sunt soarta ta.
Lor le torni jertfe de băutură
și le aduci daruri de mâncare.
Să fiu Eu oare îndurător
la vederea acestor fapte ?
7 Ți-ai așezat patul pe un munte înalt și semeț
și acolo te-ai urcat ca să aduci jertfă.
8 În spatele ușii și al unuia din stâlpii ei
ți-ai așezat aducerea-aminte.
Căci, uitând de Mine, ți-ai dezvelit patul,
te-ai urcat în el și l-ai lărgit.
Ai făcut legământ cu ei,
le-ai iubit patul,
ai privit goliciunea.
9 Ai călătorit până la rege cu ulei,
ți-ai înmulțit parfumurile,
ți-ai trimis ambasadori până departe,
i-ai trimis chiar până în Locuința Morților.
10 Ai obosit de atâta drum,
dar nu zici: «Renunț!».
Găsești încă viață în mâna ta
și de aceea nu ești sleit.
11 De cine te-ai înspăimântat
și te-ai temut atât încât să minți,
să nu-ți mai amintești de Mine
și să nu-ți pese?
Am tăcut multă vreme
și de aceea nu te temi de Mine.
12 Voi face cunoscute însă dreptatea ta și faptele tale,
dar ele nu-ți vor fi de folos.
13 Când vei striga după ajutor ,
să te scape grămezile tale de idoli !
Pe toți îi va duce însă vântul,
îi va lua o suflare.
Dar cel ce se adăpostește în Mine va moșteni țara
și va stăpâni muntele Meu cel sfânt“.
Cei ce se căiesc vor fi mângâiați
14 Se va zice:
„Construiți! Construiți! Pregătiți calea!
Înlăturați orice obstacol din calea poporului Meu!“.
15 Căci așa vorbește Cel Măreț și Înălțat,
Cel Ce trăiește veșnic și al Cărui Nume este sfânt:
„Eu locuiesc într-un loc înalt și sfânt,
dar sunt și cu cel zdrobit și smerit în duh,
ca să înviorez duhurile celor smeriți
și să învigorez inimile celor zdrobiți.
16 Nu voi certa pe vecie
și nu voi fi pentru totdeauna mânios,
pentru că atunci duhul și sufletele pe care le-am făcut
ar leșina înaintea Mea.
17 M-am mâniat pentru nelegiuirea câștigului său nedrept,
l-am lovit și, de mânie, Mi-am ascuns fața.
Dar el a continuat, răzvrătit,
să umble pe calea inimii lui.
18 I-am văzut căile, dar îl voi vindeca,
îl voi călăuzi și-i voi aduce mângâiere,
lui și celor ce-l bocesc.
19 Voi fi Cel Ce creează rodul buzelor.
Pace, pace celui de departe și celui de aproape“,
zice Domnul.
„Eu îl voi vindeca!
20 Dar cei răi sunt ca marea agitată,
care nu se poate liniști
și ale cărei valuri aruncă numai noroi și mâl.
21 Pentru cei răi nu este pace“, zice Dumnezeul meu.