1 Iacov , rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, celor douăsprezece seminții care sunt în împrăștiere, vă dorește bucurie.
Încercările
2 Frații mei , socotiți mare bucurie când veți cădea în felurite ispite, 3 știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. 4 Dar răbdarea să‐și aibă lucrarea desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, neavând lipsă de nimic. 5 Iar dacă cineva dintre voi are lipsă de înțelepciune, să ceară de la Dumnezeu care dă tuturor cu dărnicie și nu înfruntă, și i se va da. 6 Dar să ceară cu credință, neîndoindu‐se de nimic; căci cine se îndoiește, seamănă cu valul mării mișcat de vânt și aruncat încoace și încolo. 7 Căci să nu socotească acel om că va lua ceva de la Domnul; 8 este un bărbat îndoielnic, nestatornic în toate căile sale.
Bogatul și omul de jos
9 Iar fratele cel smerit să se laude în înălțarea lui, 10 și bogatul în smerirea lui, pentru că va trece ca o floare a ierbii. 11 Căci a răsărit soarele cu arșița sa și a uscat iarba, și floarea ei a căzut și podoaba feței ei a pierit: așa și bogatul se va vesteji în umbletele sale. 12 Fericit este omul care rabdă ispita, pentru că după ce va fi găsit bun, va lua cununa vieții pe care a făgăduit‐o Domnul celor ce‐l iubesc.
Dumnezeu nu ispitește
13 Nimeni când este ispitit să nu zică: Sunt ispitit de Dumnezeu. Căci Dumnezeu este neispitit de rele și el nu ispitește pe nimeni. 14 Dar fiecare este ispitit, fiind tras și momit de pofta sa. 15 Apoi pofta , după ce a zămislit, naște păcat; iar păcatul, odată săvârșit, naște moarte.
Împlinirea cuvântului
16 Nu vă rătăciți, frații mei iubiți. 17 Orice dare bună și orice dar desăvârșit se pogoară de sus de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de mutare. 18 El , de bunăvoia sa, ne‐a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim o pârgă a făpturilor sale. 19 Să știți, frații mei iubiți: orice om să fie ager la auzire, încet la vorbire, încet la mânie : 20 căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. 21 De aceea, lepădând orice murdărie și revărsare de răutate, primiți cu blândețe cuvântul sădit, care poate să vă mântuiască sufletele. 22 Fiți dar împlinitori ai cuvântului și nu numai auzitori, înșelându‐vă pe voi înșivă. 23 Pentru că dacă cineva este auzitor al cuvântului și nu împlinitor, el seamănă cu un bărbat care își privește în oglindă fața sa din naștere; 24 căci s‐a privit pe sine și a plecat și a uitat îndată ce fel de om era. 25 Cine s‐a uitat însă de aproape în legea desăvârșită, aceea a slobozeniei, și a stăruit în ea , nefăcându‐se un auzitor uituc, ci un făcător cu fapta, acesta va fi fericit în facerea lui. 26 Dacă i se pare cuiva că este religios în timp ce nu‐și ține limba în frâu, ci își amăgește inima, religia acestui om este deșartă. 27 Religia curată și fără pată la Dumnezeu și Tatăl este aceasta: a cerceta pe orfani și pe văduve în necazul lor și a se păzi pe sine însuși neîntinat de lume.
1 Iacov, slujitor al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Cristos,
către cele douăsprezece seminții care sunt împrăștiate printre națiuni :
Salutări!
Încercări și ispite
2 Frații mei, să considerați că aveți parte de cea mai mare bucurie atunci când treceți prin diferite încercări, 3 știind că testarea credinței voastre lucrează răbdare. 4 Dar lăsați răbdarea să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți și întregi, fără să vă lipsească nimic. 5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate și fără să mustre, și ea îi va fi dată. 6 Dar s-o ceară cu credință, fără să aibă îndoieli, fiindcă cel ce are îndoieli este ca valul mării, purtat de vânt și împins încoace și încolo. 7 Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, 8 fiindcă este un om indecis și instabil în toate căile lui.
9 Fratele care are o situație materială modestă să se laude cu înălțarea lui. 10 Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că el va trece ca floarea unei plante. 11 Soarele răsare cu căldura lui arzătoare și usucă planta; floarea ei cade și frumusețea înfățișării ei piere. Așa se va veșteji și cel bogat în umbletele lui.
12 Fericit este omul care îndură ispita! Căci, după ce a fost dovedit bun, va primi coroana vieții, pe care a promis-o Domnul celor ce-L iubesc. 13 Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!“. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El nu ispitește pe nimeni. 14 Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă și momit. 15 Atunci pofta, concepând, dă naștere păcatului, iar păcatul, odată săvârșit, produce moartea.
16 Nu vă înșelați, frații mei preaiubiți. 17 Orice binefacere și orice dar desăvârșit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră de mișcare. 18 El ne-a născut prin Cuvântul adevărului, potrivit cu voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.
Împlinitori ai Cuvântului
19 Frații mei preaiubiți, să știți aceste lucruri : orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și încet la mânie; 20 căci mânia omului nu produce dreptatea lui Dumnezeu. 21 De aceea, dați la o parte orice necurăție și orice revărsare de răutate și primiți cu blândețe Cuvântul sădit în voi , care are putere să vă mântuiască sufletele.
22 Fiți împlinitori ai Cuvântului, și nu doar ascultători, înșelându-vă singuri. 23 Căci, dacă cineva este ascultător al Cuvântului, dar nu și împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care-și privește propria față într-o oglindă: 24 s-a privit, a plecat și a uitat imediat cum era. 25 Însă cel ce-și apleacă privirea în legea desăvârșită – legea libertății – și perseverează în ea, devenind nu un ascultător uituc, ci un împlinitor prin faptă, acela va fi fericit în lucrarea lui.
26 Dacă cineva crede că este religios, dar nu-și ține în frâu limba, înșelându-și astfel inima, religia lui este inutilă. 27 Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu Tatăl este aceasta: să-i vizitezi pe orfani și pe văduve în necazul lor și să te păstrezi pe tine însuți neîntinat de lume.