Cântarea de laudă a Deborei
1 Și Debora și Barac, fiul lui Abinoam, au cântat în ziua aceea, zicând: 2 Căci povățuitorii au povățuit în Israel, căci poporul s‐a dat de bunăvoie, binecuvântați pe Domnul! 3 Ascultați , împăraților! Plecați urechea, mai marilor! Eu, eu voi cânta Domnului, voi face o cântare de laudă Domnului Dumnezeului lui Israel. 4 Doamne , când ai ieșit tu din Seir, când ai plecat din câmpiile Edomului, pământul s‐a cutremurat și cerurile au picurat, da, norii au picurat apă. 5 Munții s‐au zguduit înaintea feței Domnului, Sinaiul acela înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel. 6 În zilele lui Șamgar, fiul lui Anat, în zilele Iaelei , căile erau neumblate și călătorii pe drumuri mari umblau pe cărări strâmbe. 7 Cârmuitorii au încetat în Israel, au încetat până m‐am sculat eu, Debora, până m‐am sculat, eu, o mamă în Israel. 8 Își alegeau dumnezei noi, atunci războiul era la porți. Se vedea oare un scut sau o suliță, la patruzeci de mii în Israel? 9 Inima mea este către dregătorii lui Israel, care s‐au dat de bunăvoie în popor. Binecuvântați pe Domnul! 10 Voi care încălecați pe măgărițe albe, care ședeți pe covoare, și care umblați pe cale, cântați ! 11 Din pricina glasului celor ce împart prada în mijlocul adăpătoarelor: acolo istorisesc ei dreptatea Domnului, dreptatea cârmuirii sale în Israel. Și poporul Domnului s‐a pogorât la porți. 12 Deșteaptă‐te , deșteaptă‐te, Debora, deșteaptă‐te, deșteaptă‐te, rostește o cântare! Scoală‐te, Barac, și du robia ta roabă, fiu al lui Abinoam! 13 Apoi, pogoară‐te, tu rămășiță de măreți , ca poporul său. Doamne, pogoară‐te cu mine în mijlocul vitejilor. 14 Din Efraim vin cei a căror rădăcină e în Amalec. După tine era Beniamin între popoarele tale! Din Machir s‐au pogorât căpetenii și din Zabulon cei ce mânuiau toiagul cârmuitorului. 15 Și mai marii lui Isahar erau cu Debora: și Isahar ca și Barac . Au fost trimiși în vale la picioarele lui; la pâraiele lui Ruben au fost mari hotărâri de inimă. 16 De ce ai rămas între staule, ca să auzi fluierările turmelor? La pâraiele lui Ruben au fost mari sfătuiri de inimă! 17 Galaadul a rămas dincolo de Iordan, și Dan pentru ce a rămas lângă corăbii? Așer a șezut pe țărmul mărilor și a rămas în porturile sale. 18 Zabulon este un popor care și‐a primejduit viața până la moarte, asemenea și Neftali pe înălțimile câmpiei. 19 Împărații au venit, s‐au războit. Atunci împărații Canaanului s‐au războit în Taanac la apele Meghidoului, dar n‐au luat pradă de argint . 20 Din ceruri era lupta, stelele din mersurile lor s‐au războit cu Sisera! 21 Râul Chison i‐a măturat, vechiul râu, râul Chison! Ai călcat puterea în picioare, suflete al meu! 22 Atunci copitele cailor s‐au lovit de goana, de goana puternicilor lor. 23 Blestemați Merozul, zice Îngerul Domnului, blestemați, blestemați pe locuitorii lui, căci ei n‐au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului printre viteji. 24 Binecuvântată să fie mai pe sus de femei Iael, nevasta lui Heber, Chenitul, binecuvântată mai pe sus de femeile care stau în cort! 25 El a cerut apă, ea i‐a dat lapte; în potirul celor măreți ea i‐a adus unt. 26 Ea și‐a întins mâna spre țăruș și dreapta ei spre ciocanul lucrătorilor și a lovit cu ciocanul pe Sisera, i‐a sfărâmat capul, a sfărâmat și i‐a străpuns tâmpla. 27 El s‐a ghemuit la picioarele ei, a căzut, a zăcut jos; s‐a ghemuit la picioarele ei, a căzut. Unde s‐a ghemuit, acolo a căzut nimicit. 28 Mama lui Sisera se uită pe fereastră și strigă prin zăbrele: Pentru ce întârzie carul său să vină? Pentru ce zăbovesc pașii carelor sale? 29 Cele înțelepte dintre doamnele ei răspund și ea își răspunde singură: 30 Oare n‐au găsit ei, n‐au împărțit ei prada: o fată, două fete de fiecare cap de bărbat, pradă de veșminte vopsite pentru Sisera, pradă de veșminte vopsite de broderie; o pereche de veșminte vopsite de broderie pentru grumazul prăzii. 31 Așa să fie pierduți toți vrăjmașii tăi, Doamne! lar cei ce te iubesc să fie ca răsăritul soarelui în puterea sa! Și țara a avut odihnă patruzeci de ani.
Cântarea Deborei
1 În ziua aceea, Debora și Barak, fiul lui Abinoam, au cântat, zicând:
2 „Când căpeteniile s-au așezat în fruntea lui Israel,
poporul a mers de bunăvoie!
Binecuvântați-L pe Domnul!

3 Ascultați, regi! Fiți atenți, domnitori!
Eu, da eu, voi cânta Domnului,
voi cânta spre lauda Domnului,
Dumnezeul lui Israel:


4 Doamne, când ai ieșit din Seir,
când ai mărșăluit din teritoriul Edomului,
pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat
și norii au turnat ape!
5 Munții s-au scurs dinaintea Domnului, Cel al Sinaiului,
dinaintea Domnului, Dumnezeul lui Israel!

6 Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat,
pe vremea Iaelei,
drumurile erau părăsite,
și drumeții călătoreau pe căi ocolite.
7 Sătenii din Israel se retrăseseră, nu mai erau,
până când m-am ridicat eu, Debora,
m-am ridicat ca o mamă în Israel.
8 Când el și-a ales dumnezei noi,
războiul era la porți,
dar nu se vedea nici scut și nici suliță
printre patruzeci de mii în Israel!
9 Inima mea este alături de legiuitorii lui Israel,
alături de cei din popor care s-au oferit de bunăvoie.
Binecuvântați-L pe Domnul!

10 Voi, cei ce încălecați pe măgărițe albe,
cei ce stați pe covoare,
cei ce umblați pe drum,
cugetați adânc 11 la cântecul arcașilor de lângă adăpătoare.
Acolo ei istorisesc faptele drepte ale Domnului,
faptele drepte ale sătenilor Lui în Israel.

Atunci poporul Domnului
a coborât la porți.
12 Trezește-te, trezește-te, Debora!
Trezește-te, trezește-te și cântă o cântare!
Ridică-te, Barak!
Ia-ți captivii, fiu al lui Abinoam!

13 Atunci un supraviețuitor s-a dus la cei măreți;
poporul Domnului a venit la mine cu cei viteji.
14 Au venit din Efraim;
rădăcina lor este în Amalek.
După tine a venit Beniamin, cu poporul tău.
Din Machir au venit legiuitorii
și din Zabulon, cei care îndrumă cu toiagul scribului.
15 Conducătorii mei din Isahar au fost cu Debora
și, precum Isahar, așa și Barak,
fiind trimis în urma lui în vale.
În teritoriile lui Ruben, însă,
s-au sfătuit îndelung!
16 De ce ai rămas printre staule
ca să asculți behăitul turmelor?
În teritoriile lui Ruben
s-au sfătuit îndelung!
17 Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului.
Iar Dan, de ce a rămas la corăbii?
Așer a rămas pe coasta mării
și s-a așezat pe limanurile lui.
18 Zabulon este un popor
care și-a riscat viața până la moarte;
Neftali la fel, pe dealurile țării.

19 Regii au venit și s-au luptat.
Regii Canaanului s-au luptat atunci
la Taanah, lângă apele Meghido.
N-au luat niciun câștig,
nici măcar un pic de argint.
20 Stelele din ceruri s-au luptat,
s-au luptat din înălțimea căilor lor cu Sisera.
21 Râul Chișon i-a luat,
vechiul râu, râul Chișon.
O, suflete al meu, mărșăluiește în forță!
22 Atunci copitele cailor au izbit pământul ;
armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător .
23 «Blestemați pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.
«Să blestemați amarnic pe locuitorii ei,
căci nu au venit în ajutorul Domnului,
în ajutorul Domnului
împotriva celor măreți».


24 Cea mai binecuvântată femeie este Iael,
soția chenitului Heber,
cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.
25 El i-a cerut apă, dar ea i-a dat lapte;
într-un pahar măreț i-a adus iaurt.
26 Apoi mâna și-a întins-o spre țăruș,
și dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;
l-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul,
l-a zdrobit și i-a străpuns tâmpla.
27 El a căzut și s-a ghemuit,
la picioarele ei s-a aplecat adânc;
a căzut și s-a ghemuit;
în locul în care s-a ghemuit, acolo a căzut ucis!

28 Pe fereastră, printre zăbrele,
mama lui Sisera se uita și bocea:
«De ce întârzie carele lui să vină?
De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?».
29 Prințesele ei înțelepte îi răspund
și ea își răspunde singură:
30 «Oare nu își caută și își împart ei prada?
O femeie, două femei de fiecare bărbat;
pradă de stofă colorată pentru Sisera,
pradă de stofă colorată, brodată;
câte două stofe colorate,
brodate, pentru gâtul prădătorului».


31 Așa să piară toți dușmanii Tăi, Doamne!
Dar cei ce-L iubesc să fie ca soarele care răsare în puterea lui!“.
Apoi țara a avut liniște timp de patruzeci de ani.