Idolii și Domnul
1 Ascultați cuvântul pe care vi‐l vorbește Domnul, casă a lui Israel! 2 Așa zice Domnul: Nu învățați calea neamurilor și nu vă înspăimântați de semnele cerurilor. Căci neamurile se înspăimântă de ele. 3 Căci așezămintele neamurilor sunt deșertăciune. Căci unul taie un copac din pădure, mâini de meșter îl lucrează cu securea. 4 Îl împodobesc cu argint și cu aur, îl întăresc cu cuie și cu ciocane ca să nu se miște. 5 Ei sunt ca un stâlp de finic lucrat în strung, dar nu vorbesc. Sunt duși , căci nu pot merge. Nu vă temeți de ei, căci nu pot să facă rău și nici nu este în ei să facă bine. 6 Nimeni nu este asemenea ție , Doamne! Tu ești mare și numele tău este mare în putere. 7 Cine să nu se teamă de tine, Împărate al neamurilor! Căci ție ți se cuvine. Căci între toți înțelepții neamurilor și în toate împărățiile lor nu este nimeni asemenea ție. 8 Ci cu toții sunt proști și nebuni, învățătura idolilor este doar un trunchi. 9 Argintul ciocănit în plăci se aduce din Tarsis și aurul din Ufaz, lucru de meșter și de mâini de argintar. Veșmântul lor este albastru și purpuriu: toate sunt lucruri lucrate de oameni iscusiți. 10 Dar Domnul este Dumnezeu în adevăr, el este Dumnezeul cel viu și Împăratul veșniciei. De mânia lui se cutremură pământul și neamurile nu pot să poarte urgia lui. 11 Așa le veți zice: Dumnezeii care n‐au făcut cerurile și pământul, aceștia vor fi pierduți de pe fața pământului și de sub ceruri. 12 El a făcut pământul cu puterea sa, a întemeiat lumea cu înțelepciunea sa și a întins cerurile cu priceperea sa. 13 Când face să răsune glasul său, este o mulțime de ape în ceruri și face să se suie norii de la marginile pământului; el face fulgere pentru ploaie și scoate vântul din vistieriile sale. 14 Orice om ajunge dobitoc lipsit de cunoștință; orice argintar rămâne rușinat de chipul său cioplit. Căci chipul său turnat este o minciună și nu este nicio suflare în el. 15 Sunt deșertăciune, lucru de amăgire: la vremea cercetării lor vor fi pierduți . 16 Partea lui Iacov nu este ca ei, căci El este cel ce a întocmit toate și Israel este toiagul moștenirii lui. Numele lui este Domnul oștirilor. 17 Strânge‐ți lucrurile tale din țară, tu, care locuiești în împresurare! 18 Căci așa zice Domnul: Iată, de astă dată voi asvârli pe locuitorii țării și‐i voi strâmtora ca să‐i găsească. 19 Vai de mine , de rana mea! Lovitura mea este grea și am zis: Da, aceasta‐i durerea mea și o voi suferi. 20 Cortul meu s‐a pustiit și toate funiile mele s‐au rupt. Copiii mei au ieșit de la mine și nu sunt, nu este cine să‐mi mai întindă cortul și să‐mi ridice covoarele. 21 Căci păstorii s‐au îndobitocit și n‐au căutat pe Domnul. Pentru aceasta n‐au propășit și toată turma lor s‐a risipit. 22 Un glas de zvon, iată, vine, și o mișcare mare din țara de la miazănoapte , ca să prefacă cetățile lui Iuda într‐o pustie, într‐o locuință de șacali. 23 Doamne, cunosc că nu în om este calea sa; nu este în omul care umblă ca să‐și îndrepte pașii săi. 24 Doamne , pedepsește‐mă, dar cu judecată; nu în mânia ta, ca să nu mă nimicești. 25 Varsă‐ți mânia asupra neamurilor care nu te cunosc și asupra familiilor care nu cheamă numele tău. Căci au mâncat pe Iacov, da, l‐au mâncat, l‐au nimicit și i‐au pustiit locuința.
Denunțarea idolatriei
1 Ascultați cuvântul pe care vi-l spune Domnul, Casă a lui Israel: 2 „Așa vorbește Domnul:
«Nu învățați calea națiunilor
și nu vă înspăimântați de semnele cerurilor,
chiar dacă națiunile se înspăimântă de ele.
3 Căci obiceiurile popoarelor sunt deșertăciune.
El taie un copac din pădure
și mâna meșterului îl lucrează cu dalta.
4 Îl împodobește cu argint și aur
și îl fixează cu ciocane și cuie
ca astfel să nu se clatine.
5 Ca niște sperietori pe un teren cu castraveți,
idolii lor nu pot vorbi.
Ei sunt purtați de alții,
căci nu pot merge.
Nu vă temeți de ei,
căci nu vă pot face niciun rău
și nu sunt în stare să vă facă niciun bine»“.
6 Niciunul nu este ca Tine, Doamne!
Tu ești mare
și Numele Tău este măreț în putere.
7 Cine să nu se teamă de Tine,
Împărate al națiunilor?
Ție Ți se cuvine teama !
Căci printre toți înțelepții națiunilor
și în toate regatele lor
nu este nimeni ca Tine.
8 Dar ei sunt nebuni și proști;
învățătura deșertăciunilor este doar o bucată de lemn.
9 Argintul bătut este adus din Tarșiș
și aurul din Ufaz;
Ceea ce au făcut meșterul și rafinorul
este îmbrăcat apoi în albastru și purpuriu;
toate sunt lucrate de meșteri pricepuți.
10 Domnul însă este adevăratul Dumnezeu.
El este Dumnezeul cel Viu și Împăratul cel Veșnic.
Când El Se mânie, pământul se cutremură
și națiunile nu pot suporta indignarea Lui.
11 „De aceea, așa să le vorbiți: «Acești dumnezei, care nu au făcut cerurile și pământul, vor pieri de pe pământ și de sub ceruri»“.
12 El a făcut pământul prin puterea Lui,
a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui
și a întins cerurile prin priceperea Lui.
13 La auzirea glasului Lui, urlă apele din ceruri.
El înalță norii de la marginile pământului,
trimite fulgerele și ploaia
și scoate vântul din cămările Lui.
14 Orice om este prost, fără cunoștință;
fiecare aurar este făcut de rușine cu idolul lui.
Căci chipurile lui turnate sunt doar o minciună
și n-au nicio suflare în ele.
15 Ei sunt o deșertăciune, o lucrare de batjocură.
La vremea pedepsei lor, vor pieri.
16 Dar Dumnezeu , partea de moștenire a lui Iacov, nu este precum aceștia,
căci El este Cel Ce a creat totul,
iar Israel este seminția moștenirii Lui –
Domnul Oștirilor este Numele Lui.
Iminența exilului
17 Adună-ți lucrurile din țară,
tu care ești sub asediu,
18 căci așa vorbește Domnul:
„Iată, de data aceasta îi voi arunca departe
pe cei ce locuiesc în țară;
voi aduce suferință peste ei
ca să poată fi prinși“.
19 Vai de mine! Sunt zdrobit!
Rana mea este fără vindecare!
Dar îmi zic: „Aceasta îmi este boala
și trebuie s-o îndur“.
20 Cortul meu este distrus;
toate funiile îmi sunt rupte.
Fiii mei s-au depărtat de la mine și nu mai sunt;
nu a mai rămas nimeni să-mi întindă iarăși cortul
și să-mi ridice draperiile.
21 Păstorii s-au prostit
și nu L-au căutat pe Domnul.
De aceea n-au prosperat
și li s-au împrăștiat toate turmele.
22 Iată, se aude o veste:
un mare cutremur se apropie din țara de nord,
ca să prefacă cetățile lui Iuda într-o pustietate,
într-o vizuină de șacali.
Rugăciunea lui Ieremia
23 Știu, Doamne, că nu depinde de om calea lui,
nici nu depinde de om
când umblă să-și îndrepte pașii.
24 Disciplinează-mă, Doamne,
dar numai cu măsură;
nu în mânia Ta,
ca nu cumva să mă reduci la nimic.
25 Varsă-Ți furia asupra națiunilor
care nu Te cunosc,
și asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău.
Căci ele l-au devorat pe Iacov;
l-au devorat, l-au distrus
și i-au pustiit locuința.