Cele două coșuri cu smochine
1 Domnul m‐a făcut să văd și iată două coșuri de smochine puse înaintea templului Domnului, după ce strămutase Nebucadnețar, împăratul Babilonului, din Ierusalim pe Ieconia fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe mai marii lui Iuda, pe tâmplari și pe fierari, și‐i dusese la Babilon. 2 Un coș avea smochine foarte bune, ca smochinele dintâi coapte; și celălalt coș avea smochine foarte rele, care de rele ce erau nu puteau fi mâncate. 3 Și Domnul mi‐a zis: Ce vezi, Ieremio? Și eu am zis: Smochine; smochinele cele bune, foarte bune; și cele rele, foarte rele, care nu pot fi mâncate de rele de sunt. 4 Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: 5 Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca aceste smochine bune, așa voi privi pe cei strămutați din Iuda, pe care i‐am trimis din locul acesta în țara haldeilor, spre bine. 6 Căci îmi voi pune ochii asupra lor spre bine și‐i voi aduce iarăși în țara aceasta și‐i voi zidi și nu‐i voi surpa și‐i voi sădi și nu‐i voi dezrădăcina. 7 Și le voi da o inimă ca să mă cunoască ei că eu sunt Domnul. Și ei îmi vor fi popor și eu le voi fi Dumnezeu. Căci se vor întoarce la mine cu toată inima lor. 8 Și ca smochinele cele rele care nu pot fi mâncate de rele ce sunt, așa zice Domnul, așa voi face pe Zedechia, împăratul lui Iuda, și pe mai marii lui și rămășița Ierusalimului care rămâne în țara aceasta și pe cei ce locuiesc în țara Egiptului. 9 Și îi voi da să fie mânați încoace și încolo între toate împărățiile pământului, spre rău, ca să fie o ocară și de pomină, de râs și de blestem, în toate locurile unde îi voi alunga. 10 Și voi trimite între ei sabia, foametea și ciuma, până vor fi nimiciți din țara pe care le‐am dat‐o lor și părinților lor.
Smochinele cele bune și cele rele
1 După ce Nebucadnețar, împăratul Babilonului, i-a dus în captivitate din Ierusalim în Babilon, pe Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim, regele lui Iuda, pe conducătorii lui Iuda, pe tâmplari și pe fierari, Domnul mi-a arătat două coșuri cu smochine, așezate înaintea Templului Domnului. 2 Unul dintre coșuri avea smochine foarte bune, ca smochinele timpurii, iar celălalt coș avea smochine foarte rele, atât de rele încât nu puteau fi mâncate.
3 Domnul m-a întrebat:
‒ Ce vezi, Ieremia?
Eu am răspuns:
‒ Niște smochine. Cele ce arată bine sunt foarte bune, dar cele ce arată rău sunt atât de rele, încât nu pot fi mâncate.
4 Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând:
5 ‒ Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Așa cum te uiți tu la aceste smochine bune, tot așa voi privi și Eu cu bunăvoință la exilații lui Iuda pe care i-am alungat din locul acesta în țara caldeenilor.
6 Ochii Mei vor veghea asupra lor ca să le fac bine, și-i voi aduce înapoi în țara aceasta. Îi voi clădi și nu-i voi mai dărâma; îi voi planta și nu-i voi mai smulge. 7 Le voi da o inimă ca să Mă cunoască și să știe că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, când se vor întoarce la Mine din toată inima lor.
8 Dar pe Zedechia, regele lui Iuda, pe conducătorii lui, pe rămășița Ierusalimului, pe cei care au mai rămas în țară și pe cei care locuiesc în țara Egiptului îi voi face ca smochinele cele rele care, de rele ce sunt, nu se pot mânca“, zice Domnul. 9 „Îi voi face un motiv de groază, o nenorocire pentru toate regatele pământului, o rușine, o pildă, o batjocură și un blestem în toate locurile în care îi voi alunga. 10 Voi trimite printre ei sabia, foametea și molima până vor pieri din țara pe care le-am dat-o lor și strămoșilor lor“.