Samariteanca
1 Deci când a înțeles Domnul că fariseii au auzit că Isus face și botează mai mulți ucenici decât Ioan, 2 (deși Isus însuși nu boteza, ci ucenicii săi), 3 a lăsat Iudeea și a plecat iar în Galileea. 4 Și trebuia ca el să treacă prin Samaria. 5 Vine deci la o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de locul pe care l‐a dat Iacov lui Iosif, fiul său. 6 Și acolo era izvorul lui Iacov. Isus deci fiind ostenit de călătorie, s‐a așezat astfel lângă izvor: era pe la ceasul al șaselea. 7 O femeie din Samaria vine ca să scoată apă. Isus îi zice: Dă‐mi să beau. 8 Căci ucenicii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. 9 Femeia samariteancă îi zice deci: Cum, tu, fiind iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteancă? (Căci iudeii n‐au a face cu samaritenii). 10 Isus a răspuns și i‐a zis: Dacă ai ști darul lui Dumnezeu și cine este cel ce îți zice: Dă‐mi să beau! ai fi cerut de la el și ți‐ar fi dat apă vie. 11 Femeia îi zice: Doamne, n‐ai nici vas de scos apă și puțul este adânc; de unde ai deci apa cea vie? 12 Nu cumva ești tu mai mare decât tatăl nostru Iacov, care ne‐a dat puțul și el însuși a băut din el și fiii săi și turmele sale? 13 Isus a răspuns și i‐a zis: Oricine care bea din apa aceasta va înseta iarăși. 14 Dar cine va bea din apa pe care i‐o voi da eu, nu va înseta în veac, ci apa pe care i‐o voi da eu se va face în el izvor de apă țâșnind în viața veșnică. 15 Femeia îi zice : Doamne, dă‐mi această apă, ca să nu însetez, nici să nu vin aici să scot apă. 16 Isus îi zice: Du‐te, cheamă pe bărbatul tău și vino aici. 17 Femeia a răspuns și a zis: N‐am bărbat. Isus îi zice: Bine ai zis că n‐ai bărbat. 18 Căci ai avut cinci bărbați și acum pe care‐l ai nu‐ți este bărbat. Aceasta ai spus adevărat. 19 Femeia îi zice: Doamne, văd că ești proroc. 20 Părinții noștri s‐au închinat în muntele acesta și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie a se închina. 21 Isus îi zice: Crede‐mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui nici în muntele acesta, nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinați la ce nu știți, noi ne închinăm la ce știm, căci mântuirea este din iudei. 23 Ci vine ceasul și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și adevăr; căci și Tatăl caută astfel de închinători ai lui. 24 Dumnezeu este Duh și cei ce se închină lui trebuie să se închine în duh și adevăr. 25 Femeia îi zice: Știu că vine Mesia, (care se numește Hristos), când va veni acela ne va vesti toate. 26 Isus îi zice: Eu sunt: cel care‐ți vorbesc.
Trezirea din Samaria
27 Și la aceasta au venit ucenicii săi și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși nimeni n‐a zis: Ce cauți sau ce vorbești cu ea? 28 Deci femeia și‐a lăsat vasul de apă și a plecat în cetate. Și zice oamenilor: 29 Veniți, vedeți un om care mi‐a spus toate câte am făcut; nu cumva acesta este Hristosul? 30 Au ieșit din cetate și veneau spre el. 31 În timpul acesta ucenicii îl rugau zicând: Rabi, mănâncă. 32 Iar el le‐a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n‐o știți. 33 Deci ucenicii ziceau unii către alții: Nu cumva i‐a adus cineva să mănânce? 34 Isus le zice: Mâncarea mea este ca să fac voia celui ce m‐a trimis și să săvârșesc lucrul lui. 35 Nu ziceți voi că sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată eu vă zic, ridicați‐vă ochii și priviți semănăturile că sunt albe pentru seceriș. 36 Acum secerătorul primește plată și adună rod spre viață veșnică pentru ca să se bucure împreună și semănătorul și secerătorul. 37 Căci în aceasta este adevărat cuvântul că altul este semănătorul și altul secerătorul. 38 Eu v‐am trimis să secerați ce n‐ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor. 39 Și din cetatea aceea mulți dintre Samariteni au crezut în el pentru cuvântul femeii, care mărturisea: Mi‐a spus toate câte am făcut. 40 Deci când au venit samaritenii la el, îl rugau ca să rămână la ei și a rămas acolo două zile. 41 Și mult mai mulți au crezut pentru cuvântul lui 42 și ziceau femeii: Nu credem numai pentru vorbirea ta, căci noi înșine am auzit și știm că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.
Vindecarea fiului unui slujbaș împărătesc
43 Și după două zile a ieșit de acolo în Galileea. 44 Căci Isus însuși mărturisea că un proroc n‐are cinste în patria lui. 45 Deci când a venit în Galileea, l‐au primit bine galileenii, care văzuseră toate câte le făcuse în Ierusalim la sărbătoare; căci și ei veniseră la sărbătoare. 46 A venit deci iarăși în Cana Galileei, unde făcuse apa vin.
Și în Capernaum era un om împărătesc al cărui fiu era bolnav. 47 Când a auzit că Isus venise din Iudeea în Galileea, a plecat la el și l‐a rugat ca să se pogoare și să tămăduiască pe fiul său; căci era să moară. 48 Isus i‐a zis deci: Dacă nu veți vedea semne și minuni, nu veți crede. 49 Omul împărătesc îi zice: Doamne, pogoară‐te mai înainte de a muri copilul meu. 50 Isus îi zice: Du‐te, fiul tău trăiește. Omul s‐a încrezut în cuvântul pe care i‐l zisese Isus și s‐a dus. 51 Și pe când se pogora el acum, robii lui i‐au ieșit înainte zicând că copilul său trăiește. 52 A cercetat deci de la ei despre ceasul în care a fost mai bine. I‐au zis deci: Ieri la ceasul al șaptelea l‐au lăsat frigurile. 53 Deci tatăl a cunoscut că acela era ceasul în care îi zisese Isus: Fiul tău trăiește. Și a crezut el și toată casa lui. 54 Și acesta este iarăși al doilea semn pe care l‐a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.
Isus și femeia samariteană
1 Când a aflat Isus că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan – 2 cu toate că nu boteza Isus Însuși, ci ucenicii Lui – 3 a părăsit Iudeea și S-a întors iarăși în Galileea. 4 Însă trebuia să treacă prin Samaria. 5 Prin urmare, a ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de terenul pe care Iacov i-l dăduse fiului său Iosif. 6 Acolo era o fântână a lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S-a așezat la fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.
7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă.
Isus i-a zis:
‒ Dă-Mi să beau!
8 Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.
9 Femeia samariteană I-a zis:
‒ Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?
(Căci iudeii n-au legături cu samaritenii.)
10 Isus a răspuns și i-a zis:
‒ Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel Ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!“, tu însăți I-ai fi cerut, și El ți-ar fi dat apă vie!
11 Femeia I-a zis:
‒ Domnule, n-ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai deci această apă vie? 12 Ești Tu mai mare decât strămoșul nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta din care a băut atât el, cât și fiii și turmele lui?
13 Isus a răspuns și i-a zis:
‒ Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. 14 Dar celui ce bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veci nu-i va mai fi sete, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el un izvor, care va țâșni spre viața veșnică.
15 Femeia I-a zis:
‒ Domnule, dă-mi și mie această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot!
16 El i-a zis:
‒ Du-te, cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici!
17 Femeia a răspuns și I-a zis:
‒ N-am bărbat!
Isus i-a zis:
‒ Ai spus bine: „N-am bărbat!“, 18 pentru că cinci bărbați ai avut, iar cel pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Este adevărat ceea ce ai spus.
19 Femeia I-a zis:
‒ Domnule, văd că Tu ești profet! 20 Strămoșii noștri s-au închinat pe muntele acesta, iar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii .
21 Isus i-a răspuns:
‒ Crede-Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veți mai închina Tatălui nici pe muntele acesta și nici în Ierusalim. 22 Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți. Noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei. 23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr. Căci astfel de închinători caută Tatăl. 24 Dumnezeu este duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.
25 Femeia I-a zis:
‒ Știu că vine Mesia (Căruia I se zice Cristos). Când va veni El, ne va înștiința despre toate lucrurile.
26 Isus i-a zis:
‒ Eu, Cel Care-ți vorbește, sunt Acela .
Întoarcerea ucenicilor
27 Chiar atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși, niciunul n-a întrebat: „Ce cauți?“ sau „De ce vorbești cu ea?“. 28 Femeia a lăsat ulciorul, a plecat în cetate și le-a zis oamenilor: 29 „Veniți să vedeți un Om Care mi-a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“. 30 Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.
31 Între timp, ucenicii Îl rugau:
‒ Rabbi, mănâncă!
32 Dar El le-a zis:
‒ Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu știți.
33 Drept urmare, ucenicii și-au zis unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva de mâncare?“.
34 Isus le-a zis:
‒ Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35 Nu ziceți voi că mai sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată, Eu vă spun, ridicați-vă ochii și priviți câmpurile; ele sunt albe, gata pentru seceriș! Chiar acum, 36 cel ce seceră primește răsplată și strânge rod pentru viață veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună. 37 Căci în această privință este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“. 38 Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi ați muncit din greu; alții au muncit din greu, iar voi ați cules rodul muncii lor.
Credința samaritenilor
39 Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El datorită cuvintelor femeii, care mărturisea: „Mi-a spus tot ce-am făcut!“. 40 Așadar, când samaritenii au venit la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41 Mult mai mulți au crezut apoi datorită cuvintelor Lui 42 și-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem datorită spuselor tale, căci am auzit noi înșine și știm că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“.
Vindecarea fiului unui slujbaș al regelui
43 După cele două zile, Isus a plecat de acolo spre Galileea. 44 Căci Isus Însuși mărturisise că un profet nu are parte de onoare în patria lui. 45 Când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci și ei fuseseră la sărbătoare.
46 Atunci a venit din nou în Cana Galileei, unde transformase apa în vin. Era acolo un slujbaș al regelui, al cărui fiu era bolnav în Capernaum. 47 Când acesta a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să-i vindece fiul, căci era pe moarte.
48 Isus i-a zis:
‒ Dacă nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu credeți!
49 Slujbașul regelui I-a zis:
‒ Doamne, vino acasă la mine până nu moare copilașul meu!
50 Isus i-a răspuns:
‒ Du-te; fiul tău trăiește.
Omul a crezut cuvintele pe care i le-a spus Isus și a plecat. 51 În timp ce pleca el spre casă , sclavii lui l-au întâmpinat și i-au zis că fiul lui trăiește! 52 Atunci el i-a întrebat la ce oră începuse să-i fie mai bine. Ei i-au răspuns: „Ieri, la ceasul al șaptelea l-a lăsat febra“. 53 Tatăl a recunoscut că tocmai în ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăiește“. Și a crezut el și toată casa lui.
54 Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus, după ce a venit din Iudeea în Galileea.