Iov îndeamnă pe prieteni
1 Iată, pe toate mi le‐a văzut ochiul, urechea mea a auzit și a înțeles. 2 Ce știți voi știu și eu: nu sunt mai prejos decât voi. 3 Dar cu adevărat vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic și doresc să mă judec cu Dumnezeu. 4 Dar cu adevărat voi sunteți născocitori de minciuni, toți sunteți doctori nefolositori. 5 O, de ați fi tăcut de tot! Și aceasta ar fi fost înțelepciunea voastră! 6 Ascultați acum apărarea mea și luați seama la dovezile buzelor mele! 7 Voiți oare să vorbiți nedrept pentru Dumnezeu și să spuneți neadevăr pentru el? 8 Vreți să căutați la fața lui? Să vă certați pentru Dumnezeu? 9 Bine va fi, dacă vă va cerceta el? Vreți să‐l amăgiți cum amăgește cineva pe om? 10 El vă va mustra negreșit, dacă în ascuns căutați la față. 11 Oare vă înspăimântă mărirea sa? Și nu cade peste voi temerea de el? 12 Spusele voastre vestite sunt proverbe de cenușă și apărările voastre sunt apărări de lut. 13 Tăceți, lăsați‐mă, și voi vorbi și să vină peste mine orice. 14 De ce mi‐aș lua carnea în dinți și mi‐aș pune viața în mână? 15 Iată, chiar de mă va omorî , tot m‐aș încrede în el. Dar îmi voi apăra căile înaintea lui. 16 Și aceasta va fi mântuirea mea, că un om nelegiuit nu va veni înaintea feței sale. 17 Ascultați cu luare aminte cuvântul meu și vorbirea mea să intre în urechile voastre! 18 Iată, acum mi‐am rânduit pricina, știu că voi fi îndreptățit. 19 Cine este cel ce se ceartă cu mine? Căci dacă voi tăcea acum, mi‐aș da duhul. 20 Numai două lucruri nu‐mi face și nu mă voi ascunde dinaintea feței tale: 21 Depărtează‐ți mâna de la mine și să nu mă înspăimânte spaima ta. 22 Atunci cheamă și voi răspunde. Sau lasă‐mă să vorbesc și să‐mi răspunzi. 23 Câte sunt nelegiuirile și păcatele mele? Fă‐mă să cunosc greșeala mea și păcatul meu! 24 Pentru ce îți ascunzi fața și mă ții drept vrăjmașul tău? 25 Vrei să înspăimânți o frunză mânată de vânt și să urmărești miriștea uscată? 26 Căci scrii lucruri amare împotriva mea și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinerețelor mele. 27 Îmi pui picioarele în butuci și însemni toate cărările mele; tragi o linie în jurul tălpilor picioarelor mele. 28 Și cel pe care‐l urmărește el este ca mucegaiul care se trece, ca o haină pe care a mâncat‐o molia.
1 Iată, ochiul meu a văzut toate acestea,
urechea mea a auzit și a înțeles.
2 Ce știți voi știu și eu;
nu sunt mai prejos decât voi.
3 Dar vreau să vorbesc Celui Atotputernic,
vreau să-mi apăr cauza înaintea lui Dumnezeu!
4 Dar voi sunteți unii care împroșcați cu minciuni.
Sunteți cu toții niște doctori de nimic.
5 Mai bine ați fi tăcut!
Așa ați fi arătat înțelepciune.
6 Ascultați apărarea mea
și fiți atenți la argumentele buzelor mele!
7 Veți vorbi cu nedreptate pentru Dumnezeu
și veți vorbi cu înșelăciune pentru El?
8 Îi veți ține partea?
Doar nu Îi veți lua apărarea lui Dumnezeu!
9 Va fi oare bine de voi când vă va cerceta?
Sau vreți să-L înșelați așa cum înșelați un om?
10 Cu siguranță vă va mustra
dacă, în secret, Îi țineți partea.
11 Oare nu vă va înspăimânta măreția Lui?
Nu va cădea peste voi groaza Lui?
12 Cugetările voastre sunt proverbe de cenușă;
apărările voastre sunt apărări de lut.
13 Tăceți și lăsați-mă să vorbesc,
indiferent ce mi s-ar întâmpla!
14 De ce să-mi iau carnea în dinți
și să-mi pun viața în propriile mâini?
15 Iată, chiar dacă mă va ucide, tot îmi voi pune speranța în El.
Da, îmi voi apăra căile în fața Lui.
16 Mai mult, aceasta va fi spre eliberarea mea,
căci cel lipsit de evlavie nu poate veni înaintea Lui.
17 Ascultați cu atenție cuvintele mele
și plecați-vă urechile la cuvântarea mea!
18 Iată că mi-am pregătit apărarea;
știu că am dreptate.
19 Cine poate să mă acuze?
Dacă va face cineva lucrul acesta, atunci voi tăcea și voi muri.
20 Dumnezeule , dă-mi doar două lucruri
și nu mă voi ascunde de fața Ta:
21 ridică-Ți mâna de pe mine
și nu mai lăsa groaza Ta să mă înspăimânte.
22 Apoi cheamă-mă, iar eu voi răspunde;
sau lasă-mă să vorbesc, și răspunde-mi Tu.
23 Cât de multe sunt nelegiuirile și păcatele mele?
Arată-mi fărădelegile și păcatul meu!
24 De ce-Ți ascunzi fața
și mă consideri un dușman?
25 Vrei să îngrozești o frunză suflată de vânt
și să urmărești un pai uscat?
26 Căci scrii lucruri amare împotriva mea
și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinereții mele.
27 Îmi pui picioarele în butuci,
îmi urmărești toate căile
și însemnezi tălpile picioarelor mele.
28 În felul acesta trupul mi se destramă ca un lucru putred,
ca o haină mâncată de molii.