A doua cuvântare a lui Elifaz
1 Și Elifaz Temanitul a răspuns și a zis: 2 Va răspunde oare înțeleptul cu cunoștință de vânt și își va umfla pântecele cu vânt de răsărit? 3 Să se apere el cu cuvinte care nu ajută nimic și cu vorbe care nu folosesc nicidecum? 4 Hotărât nimicești temerea de Dumnezeu și împuținezi cugetarea înaintea lui Dumnezeu. 5 Căci gura ta îți arată nelegiuirea ta și ai ales limba celor vicleni. 6 Gura ta te osândește și nu eu și buzele tale mărturisesc împotriva ta. 7 Oare tu ești omul care s‐a născut întâi? Și tu ai fost născut înaintea dealurilor? 8 Ai auzit tu sfatul tainic al lui Dumnezeu? Și mărginești tu înțelepciunea la tine însuți? 9 Ce știi tu și noi nu știm? Ce înțelegi tu și nu este în noi? 10 Între noi sunt și cei cu perii albi și bătrâni mai bogați în zile decât tatăl tău. 11 Mângâierile lui Dumnezeu sunt oare prea puțin pentru tine, și cuvântul care este blând către tine? 12 Cum te ia inima ta la vale și cum îți clipesc ochii, 13 de‐ți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și scoți asemenea cuvinte din gura ta? 14 Ce este omul ca să fie curat și cel născut din femeie ca să fie drept? 15 Iată, el nu se încrede în sfinții săi și cerurile nu sunt curate în ochii săi; 16 cu cât mai puțin unul care este urâcios și stricat, omul, care bea nelegiuirea ca apa! 17 Te voi învăța, ascultă‐mă: și îți voi spune ce am văzut, 18 ce au spus înțelepții de la părinții lor și n‐au ascuns; — 19 lor singuri li s‐a dat pământul și în mijlocul lor n‐a străbătut niciun străin. — 20 Omul rău în toate zilele sale este în dureri de naștere și puțini ani sunt păstrați pentru cel asupritor. 21 Glasul spaimelor este în urechile sale; în mijlocul păcii sosește peste el pustiitorul: 22 el nu crede că se va întoarce din întuneric și este asteptat de sabie; 23 rătăcește încoace și încolo după pâine zicând : unde‐i? Știe că lângă el o zi de întuneric este pregătită; 24 necazul și strâmtorarea îl înspăimântă: îl cuprind ca un împărat înarmat la luptă. 25 Căci și‐a întins mâna împotriva lui Dumnezeu și se ridică împotriva Celui Atotputernic; 26 aleargă împotriva lui cu gâtul întins, cu părțile groase ale scuturilor sale. 27 Căci și‐a acoperit fața cu grăsimea, și și‐a pus osânză pe coapse. 28 Și va locui în cetăți pustiite, în case nelocuite, care sunt gata să ajungă grămezi de pietre. 29 El nu se va îmbogăți și avutul său nu va ține și averile sale nu se vor lăți pe pământ. 30 Nu va ieși din întuneric, flacăra îi va usca mlădițele și va pieri la suflarea gurii Sale. 31 Să nu se încreadă în deșertăciune, amăgindu‐se, căci deșertăciunea îi va fi răsplata. 32 Se va împlini înainte de ziua sa și ramura sa nu va înverzi. 33 Își va scutura strugurii necopți ca un butuc de vie și își va lepăda floarea ca măslinul. 34 Căci adunarea celui nelegiuit va fi neroditoare și focul va mistui corturile mituirii. 35 Ei zămislesc nenorocirea și nasc nelegiuirea și pântecele lor pregătește înșelăciune.
Al doilea discurs al lui Elifaz
1 Atunci Elifaz, temanitul, a răspuns și a zis:
2 „Răspunde oare înțeleptul cu o cunoștință deșartă
și își umple pântecul cu vântul de est?
3 Să se apere folosind cuvinte nefolositoare
sau o vorbire fără de folos?
4 Tu dai la o parte chiar și teama de Dumnezeu
și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
5 Căci nelegiuirea ta îți învață gura,
și ai ales limba celor vicleni.
6 Gura ta te condamnă, nu eu,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7 Crezi că tu te-ai născut primul între oameni?
Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
8 Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?
Tu ești singurul care are înțelepciune?
9 Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem?
Ce înțelegi tu, iar noi să nu putem?
10 Între noi sunt oameni cu părul cărunt,
oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
11 Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu
sau cuvintele care ți-au fost spuse cu blândețe?
12 De ce îți îndepărtezi inima?
Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
13 de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu
și lași să-ți iasă din gură astfel de cuvinte?
14 Ce este omul, ca să poată fi curat,
și cel născut din femeie, ca să fie drept?
15 Dacă Dumnezeu nu Se încrede nici în sfinții Săi
și nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
16 cu atât mai puțin omul dezgustător și corupt,
care bea nedreptatea ca pe apă.
17 Îți voi explica; ascultă-mă
și îți voi istorisi ceea ce am văzut,
18 ceea ce au istorisit oamenii înțelepți,
care nu au ascuns nimic din ce le-au spus strămoșii lor,
19 pentru că doar lor le-a fost dată țara
și niciun străin n-a trecut printre ei.
20 Cel rău se chinuie în durere, în toate zilele vieții sale,
iar cel înspăimântător, în numărul de ani păstrați pentru el.
21 Zgomote îngrozitoare îi umplu urechile;
când toate par bine, tâlharii îl atacă.
22 El nu crede că se va întoarce din întuneric;
este însemnat pentru sabie.
23 Aleargă încoace și încolo după pâine, zicând : «Unde este?».
Știe că ziua întunericului este aproape.
24 Necazul și neliniștea îl înspăimântă,
se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
25 căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu
și s-a mândrit înaintea Celui Atotputernic;
26 a alergat cu încăpățânare împotriva Lui,
cu grosimea marginilor scuturilor lui.
27 Pentru că și-a acoperit fața cu grăsime
și a adunat osânză pe coapse,
28 va locui în cetăți distruse,
în case nelocuite,
pregătite să ajungă un morman de pietre.
29 Nu va mai fi bogat, nu-i va mai rămâne averea,
și avuția lui nu va mai împânzi țara.
30 Nu va scăpa de întuneric;
o flacără îi va usca mlădițele
și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
31 Să nu se înșele încrezându-se în deșertăciune,
căci deșertăciunea îi va fi răsplata.
32 Va fi răsplătit înainte de vreme
și mlădițele lui nu vor înverzi.
33 El va fi ca o viță ai cărei struguri necopți au fost scuturați,
și ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34 Căci mulțimea celor lipsiți de evlavie va ajunge fără copii
și focul va devora corturile celor ce acceptă mita.
35 Ei creează necaz și dau naștere la nelegiuire;
pântecul lor pregătește înșelătoria“.