Iov vede în jurul său numai ticăloșie
1 Mi se frânge duhul, mi se sting zilele: mormintele sunt pentru mine. 2 Oare nu sunt batjocoritori în juru‐mi și nu locuiesc oare ochii mei în mijlocul jignirilor lor? 3 Pune, te rog, chezășie ; dă‐mi un zălog la tine: cine va da mâini cu mine? 4 Căci le‐ai ascuns inima de pricepere: pentru aceea nu‐i vei înălța. 5 Cine dă pe prieteni la pradă i se vor topi ochii copiilor. 6 Și m‐a făcut de pomină popoarelor și am ajuns ca un scuipat în față. 7 Și mi se întunecă ochiul de întristare și toate mădularele mele sunt ca o umbră. 8 Cei drepți se vor uimi de aceasta și cel nevinovat se va aprinde împotriva celui nelegiuit. 9 Dar cel drept își va ține calea și cel cu mâinile curate va crește în putere. 10 Dar cu adevărat voi toți, vă rog, veniți iar: și nu voi găsi un singur om înțelept între voi. 11 Zilele mele au trecut , mi‐au nimicit planurile, chiar averile inimii mele. 12 Ei prefac noaptea în zi: își închipuie lumina aproape în fața întunericului! 13 Dacă aștept, Șeolul îmi este casa; îmi aștern culcușul în întuneric; 14 strig gropii: Tu ești tatăl meu! Viermelui: Tu ești mama mea și sora mea! 15 Unde‐mi este atunci nădejdea? Da, nădejdea mea cine o va vedea? 16 Se va pogorî la zăvoarele Șeolului, când vom avea totodată odihnă în pulbere.
1 Duhul meu este zdrobit;
zilele mele se sting;
mă așteaptă mormintele.
2 Nu sunt batjocoritori în jurul meu?
Ochii mei trebuie să privească la răzvrătirea lor.
3 Te rog, pledează pentru mine!
Cine altcineva ar putea garanta pentru mine?
4 Pentru că le-ai închis mințile ca să nu înțeleagă,
de aceea nu-i vei lăsa să triumfe.
5 Copiilor celui ce-și trădează prietenii pentru câștig,
li se vor închide ochii.
6 El m-a făcut de batjocură printre oameni,
și am devenit unul în fața căruia se scuipă.
7 Ochii mi se-ntunecă de durere
și toate părțile trupului meu sunt ca o umbră.
8 Cei drepți sunt înmărmuriți când văd aceasta;
cel nevinovat se ridică împotriva celui lipsit de evlavie.
9 Totuși, cel drept își va menține calea,
și cel cu mâinile curate se întărește tot mai mult.
10 Cât despre voi toți, întoarceți-vă, veniți acum !
Nu voi găsi însă niciun înțelept între voi.
11 Zilele mi-au trecut, planurile mi s-au risipit,
chiar și dorințele inimii mele.
12 Oamenii aceștia fac din noapte zi,
iar în prezența întunericului zic : «Lumina este aproape!».
13 Dacă aștept ca Locuința Morților să fie casa mea,
dacă îmi întind culcușul în întuneric,
14 dacă strig gropii: «Ești tatăl meu!»
și viermelui: «Mama mea!» sau «Sora mea!»,
15 unde mai este atunci speranța mea?
Cine va vedea speranța mea?
16 Va coborî ea la porțile Locuinței Morților?
Vom coborî împreună în țărână?“.