Răspunsul lui Iov
1 Și Iov a răspuns și a zis: 2 Și astăzi plângerea mea este amară: mâna care apăsa pe mâna mea este mai grea decât oftatul meu! 3 O, de aș ști unde să‐l găsesc și să vin chiar la scaunul său! 4 Mi‐aș așterne pricina mea dreaptă înaintea lui și mi‐aș umple gura cu dovezi! 5 Aș ști cuvintele pe care mi le‐ar răspunde și aș înțelege ce mi‐ar spune. 6 Oare s‐ar certa el cu mine în mărimea puterii lui? Nu, ci ar lua aminte la mine. 7 Acolo, cel drept s‐ar judeca cu el și aș scăpa pentru totdeauna de judecătorul meu. 8 Iată , merg înainte, dar el nu este acolo și înapoi, dar nu‐l zăresc; 9 la stânga, când lucrează, dar nu‐l văd; se ascunde la dreapta și nu‐l descopăr. 10 Dar el cunoaște calea mea; după ce mă va încerca , voi ieși ca aurul. 11 Piciorul meu s‐a ținut de pașii lui; am păzit calea lui și nu m‐am abătut. 12 Nu m‐am dat înapoi de la porunca buzelor lui; am strâns cuvintele gurii sale mai mult decât hrana mea trebuitoare. 13 Dar el are un gând și cine‐l poate întoarce? Ce‐i dorește sufletul aceea face. 14 Căci el împlinește ce este hotărât pentru mine și multe lucruri ca acestea sunt la el. 15 De aceea mă tulbur înaintea lui; când cuget, mă înspăimânt de el. 16 Căci Dumnezeu mi‐a topit inima și Cel Atotputernic m‐a tulburat. 17 Pentru că n‐am fost stârpit dinaintea întunericului, nici n‐a ascuns întunecimea de fața mea.
Răspunsul lui Iov
1 Iov a răspuns și a zis:
2 „Și astăzi plângerea mea este tot amară!
Mâna mea se străduiește din greu
să-mi oprească geamătul.
3 O, de-aș ști unde să-L găsesc,
de m-aș putea apropia de Locuința Lui!
4 Mi-aș aduce cauza înaintea Lui,
mi-aș umple gura cu dovezi.
5 Aș afla ce mi-ar răspunde
și aș înțelege ce mi-ar spune.
6 Mi se va opune El oare cu marea Sa putere?
Nu! El mă va asculta cu siguranță.
7 Acolo, un om drept și-ar putea aduce cauza înaintea Lui
și aș fi achitat astfel, pentru totdeauna, de Judecătorul meu.
8 Iată, merg spre est, dar El nu este acolo;
merg spre vest, dar nu-L observ.
9 Când El lucrează în nord, nu-L zăresc;
când Se întoarce spre sud, nu-L pot vedea.
10 Dar El știe calea pe care o urmez;
când mă va încerca, voi ieși ca aurul.
11 Piciorul meu s-a ținut de pașii Săi;
am păzit calea Sa și nu m-am abătut de la ea.
12 Nu m-am îndepărtat de porunca buzelor Sale;
am prețuit cuvintele gurii Sale mai mult decât porția mea de hrană zilnică.
13 Dar El este Unul Singur.
Cine Îl va face să Se răzgândească?
El face ce-I dorește sufletul.
14 El va împlini ce a hotărât pentru mine
și va mai face multe altele.
15 De aceea sunt înspăimântat de prezența Lui;
când mă gândesc la lucrul acesta , mă îngrozesc de El.
16 Dumnezeu mi-a înmuiat inima,
Cel Atotputernic m-a îngrozit.
17 Totuși, nu sunt redus la tăcere de întuneric,
de întunericul gros care-mi acoperă fața.