Cel din urmă răspuns al lui Iov
1 Și Iov și‐a urmat pilda și a zis: 2 Viu este Dumnezeu care mi‐a înlăturat dreptul și Cel Atotputernic care mi‐a amărât sufletul: 3 Cât este încă suflare în mine și duhul lui Dumnezeu în nările mele, 4 buzele mele nu vor vorbi nedreptate, nici limba mea nu va spune înșelăciune. 5 Departe de mine să vă îndreptățesc! Până voi muri nu voi da laoparte nevinovăția mea de la mine; 6 țin tare la dreptatea mea și n‐o las; inima mea nu mă va osândi în niciuna din zilele mele. 7 Fie vrăjmașul meu ca cel rău și cel ce se scoală împotriva mea ca cel nedrept! 8 Căci care este nădejdea celui nelegiuit deși capătă câștig, când îi ia Dumnezeu sufletul? 9 Oare va asculta Dumnezeu strigătul lui, când va veni strâmtorarea peste el? 10 Se va desfăta el în Cel Atotputernic și va chema el pe Dumnezeu în toate vremurile? 11 Vă voi învăța cu privire la mâna lui Dumnezeu; nu vă voi ascunde ceea ce este la Cel Atotputernic. 12 Iată, toți ați văzut; de ce deci ați ajuns cu totul deșerți? 13 Aceasta este partea omului celui rău de la Dumnezeu și partea de moștenire a apăsătorilor pe care o primesc de la Cel Atotputernic: 14 Dacă i se înmulțesc copiii, este pentru sabie și odraslele lui nu se vor sătura de pâine. 15 Rămășița lui va fi înmormântată în moarte și văduvele lui nu se vor boci. 16 Chiar de va îngrămădi argint ca pulberea și va pregăti veșminte ca lutul; 17 el le va pregăti, dar dreptul le va îmbrăca și cel nevinovat va împărți argintul. 18 El zidește o casă ca molia și ca o colibă pe care o face paznicul viilor. 19 Se culcă bogat, dar nu va fi adăugat; își deschide ochii și nu este. 20 Îl ajung spaimele ca apele. O furtună îl fură noaptea. 21 Îl ridică vântul de răsărit și pleacă și‐l mătură din locul său. 22 Căci Dumnezeu aruncă săgeți asupra lui și nu‐l cruță; ar vrea să fugă din mâna lui. 23 Oamenii vor bate din palme la el și îl vor șuiera din locul său.
Ultimul discurs de apărare al lui Iov
1 Iov și-a continuat discursul și a zis:
2 „Viu este Dumnezeu, Care nu-mi dă dreptate,
Cel Atotputernic, Care mi-a amărât sufletul,
3 că atâta vreme cât am suflare,
cât am suflarea lui Dumnezeu în nările mele,
4 buzele mele nu vor rosti vreo nedreptate
și limba mea nu va spune nimic înșelător.
5 Departe de mine gândul să vă dau dreptate;
îmi voi apăra integritatea până îmi voi da suflarea!
6 Îmi voi susține neclintit dreptatea;
inima nu mă va mustra pentru niciuna dintre zilele mele.
7 Fie ca dușmanul meu să aibă soarta celui rău
și cel ce se ridică împotriva mea să aibă soarta celui nedrept.
8 Ce speranță mai are cel lipsit de evlavie,
când Dumnezeu îi taie firul vieții,
când Dumnezeu îi ia viața?
9 Îi va auzi Dumnezeu strigătul,
când va veni necazul asupra lui?
10 Își va găsi el plăcerea în Cel Atotputernic?
Îl va chema el întotdeauna pe Dumnezeu?
11 Vă voi învăța despre puterea lui Dumnezeu.
Nu voi ascunde ceea ce este alături de Cel Atotputernic.
12 Iată, voi înșivă ați văzut cu toții aceasta.
Prin urmare, de ce continuați să rostiți cuvinte deșarte?
13 Aceasta este partea omului nelegiuit de la Dumnezeu
și moștenirea celor groaznici de la Cel Atotputernic.
14 Dacă i se înmulțesc fiii, ei sunt pentru sabie,
și odraslele lui nu se vor sătura niciodată de pâine.
15 Pe supraviețuitorii lui îi va îngropa moartea,
iar văduvele lor nu-i vor plânge.
16 Deși adună argintul precum adună țărâna,
și hainele precum grămezile de lut,
17 ceea ce el pregătește, va fi îmbrăcat de cel drept,
iar cel nevinovat va împărți argintul lui .
18 El își construiește casa ca o molie
și ca o colibă făcută de un străjer.
19 Se culcă bogat, dar nu va mai fi așa.
Când își deschide ochii, nu mai deține nimic.
20 Spaimele îl cuprind ca un șuvoi;
o vijelie îl smulge în timpul nopții.
21 Vântul de est îl ia și îl duce;
îl smulge din locul său ca o furtună.
22 Vuiește asupra lui fără milă,
iar el fuge speriat de puterea lui.
23 Oamenii vor bate din palme când el va fugi
și-l vor fluiera când va pleca din locul lui.