Plângerea lui Iov
1 După aceasta Iov și‐a deschis gura și și‐a blestemat ziua. 2 Și Iov a răspuns și a zis: 3 Pierdută să fie ziua în care m‐am născut și noaptea care a zis: S‐a zămislit un copil de parte bărbătească! 4 Ziua aceea să fie întuneric; să n‐o caute Dumnezeu de sus, și să nu lumineze lumina peste ea! 5 Întunericul și umbra morții s‐o ceară; un nor să locuiască peste ea; tot ce întunecă ziua s‐o înspăimânte! 6 Noaptea aceea să dea negura peste ea; să nu se bucure între zilele anului, să nu vină în numărul lunilor! 7 Iată, noaptea aceea să fie stearpă; niciun glas bucuros să nu vină în ea! 8 S‐o blesteme cei ce blestemă ziua, cei ce sunt gata să deștepte Leviatanul! 9 Să se întunece stelele amurgului ei; să aștepte lumină și să nu fie, nici să nu vadă genele zorilor! 10 Pentru că n‐a închis ușile pântecelui mamei mele, și n‐a ascuns necazul dinaintea ochilor mei. 11 De ce n‐am murit în pântece? De ce nu mi‐am dat duhul când am ieșit din pântece? 12 Pentru ce m‐au primit genunchii ? Și pentru ce țâțele, ca să sug? 13 Căci acum aș zăcea și aș fi liniștit; aș dormi și aș avea odihnă: 14 cu împărații și sfetnicii pământului, care și‐au zidit locuri pustii; 15 sau cu mai marii care aveau aur și își umpleau casele cu argint: 16 sau ca o naștere timpurie ascunsă, n‐aș mai fi fost, ca pruncii care n‐au văzut lumina! 17 Acolo cei răi încetează de a tulbura și cei istoviți se odihnesc. 18 Acolo cei prinși sunt ușurați cu toții, n‐aud glasul celui ce‐i îmboldește. 19 Cei mici și cei mari sunt acolo, și robul e slobod de domnul său. 20 Pentru ce se dă lumină celui în necaz și viață celor amărâți la suflet, 21 care așteaptă moartea și nu vine și sapă după ea mai mult decât ca după comori ascunse; 22 care se bucură foarte mult și se veselesc când găsesc mormântul? 23 Pentru ce se dă lumină omului căruia îi este ascunsă calea sa și pe care Dumnezeu l‐a îngrădit ? 24 Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele și răcnetele mele se varsă ca apele. 25 Căci de ce m‐am temut aceea a venit peste mine și de ce m‐am înspăimântat aceea m‐a ajuns. 26 N‐am pace, n‐am liniște, n‐am odihnă și vine necaz.
Plângerea lui Iov
1 După toate acestea, Iov și-a deschis gura și a blestemat ziua în care s-a născut. 2 Iov a zis:
3 „Să piară ziua în care m-am născut
și noaptea în care s-a zis: «S-a zămislit un băiat!».
4 Să fie schimbată în întuneric ziua aceea!
Fie ca Dumnezeu să nu Se îngrijească de ea din Ceruri,
iar lumina să nu strălucească peste ea!
5 S-o învăluie negura și umbra morții;
s-o acopere un nor;
s-o înspăimânte umbrele din timpul zilei!
6 Noaptea aceea! S-o cuprindă bezna!
Să nu fie inclusă în zilele anului;
să nu fie numărată între luni!
7 Iată! Noaptea aceea să fie stearpă;
să nu se audă niciun strigăt de bucurie în ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele,
de cei ce sunt pregătiți să întărâte leviatanul!
9 Să se întunece stelele din amurgul ei;
să aștepte lumina, dar în zadar.
Să nu vadă pleoapele zorilor,
10 pentru că n-a închis ușile pântecului mamei mele
și n-a ascuns necazul de ochii mei.
11 De ce n-am murit la naștere
și n-am pierit când am ieșit din pântec?
12 De ce au fost genunchi care să mă primească
și sâni care să mă alăpteze?
13 Acum aș fi stat culcat și liniștit,
aș fi dormit și m-aș fi odihnit
14 cu împărații și sfetnicii pământului,
care și-au construit morminte impresionante,
15 cu prinții care au avut aur
și care și-au umplut casele cu argint.
16 Sau de ce n-am fost îngropat ca un avorton,
ca un prunc care niciodată n-a văzut lumina?
17 Acolo, cei răi nu te mai tulbură,
și acolo, cei obosiți se odihnesc.
18 Acolo, prizonierii se bucură
și nu mai aud glasul asupritorului.
19 Cel mic și cel mare sunt acolo,
iar sclavul este liber de stăpânii lui.
20 De ce i se dă lumină celui nenorocit
și viață celui cu amărăciune în suflet,
21 celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine,
care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,
22 celor care nu mai pot de bucurie
și de veselie când găsesc mormântul,
23 omului a cărui cale este ascunsă
și pe care Dumnezeu l-a îngrădit de jur împrejur?
24 Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele
și gemetele mi se varsă ca apa.
25 Lucrul de care mă îngrozeam foarte tare a venit asupra mea,
și lucrul de care îmi era frică a venit peste mine.
26 N-am nici pace, nici liniște și nici odihnă,
iar tulburarea a venit peste mine“.