Încheierea cuvântării lui Iov
1 Am făcut legământ cu ochii mei! Deci cum m‐aș fi uitat la o fecioară? 2 Căci care este partea de la Dumnezeu de sus și moștenirea de la Cel Atotputernic din înălțime? 3 Oare nu este nenorocire pentru cel nedrept și prăpăd pentru lucrătorii nelegiuirii? 4 Oare nu vede el căile mele și nu‐mi numără el toți pașii? 5 Dacă am umblat cu neadevăr și mi s‐a grăbit piciorul să înșele, 6 să fiu cumpănit în cumpăna dreaptă și Dumnezeu va cunoaște nevinovăția mea! 7 Dacă mi s‐a abătut pasul din cale și mi‐a umblat inima după ochii mei și dacă s‐a lipit vreo pată de mâinile mele: 8 atunci eu să semăn și altul să mănânce; și venitul ogorului meu să fie dezrădăcinat. 9 Dacă mi‐a fost amăgită inima spre vreo femeie și am pândit la ușa aproapelui meu: 10 atunci nevasta mea să macine pentru un altul și alții să se plece peste ea! 11 Căci ar fi o faptă de rușine; da, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători: 12 Căci este un foc care mistuie până la pierzare și ar dezrădăcina tot venitul meu. 13 Dacă aș fi nesocotit pricina slujitorului meu sau a slujnicii mele când se certau cu mine: 14 ce voi face când se va scula Dumnezeu? Și când cercetează el ce voi răspunde? 15 Cel ce m‐a făcut pe mine în pântece nu l‐a făcut oare și pe el? Și nu ne‐a pregătit unul și același în pântece? 16 Dacă am oprit pe săraci de la dorința lor sau am lăsat să lâncezească ochii văduvei; 17 dacă mi‐am mâncat singur bucata și n‐a mâncat și orfanul din ea; 18 da, din tinerețea mea el a crescut la mine ca la un tată; și din pântecele mamei mele am călăuzit pe văduvă ;… 19 dacă am văzut pe cineva pierzându‐se din lipsă de îmbrăcăminte și că cel nevoiaș n‐avea învelitoare; 20 dacă nu m‐au binecuvântat coapsele lui și dacă n‐a fost încălzit cu lâna oilor mele; 21 dacă mi‐am ridicat mâna împotriva orfanului , pentru că vedeam ajutorul meu la poartă: 22 atunci să‐mi cadă umărul din spată și să mi se rupă brațul din os. 23 Căci nenorocirea de la Dumnezeu mi‐era o groază și înaintea măreției lui nu puteam nimic. 24 Dacă mi‐am făcut aurul nădejdea mea, sau dacă am zis aurului celui mai curat: Tu ești încrederea mea! 25 Dacă m‐am bucurat pentru că averea îmi era mare, pentru că mâna mea câștigase mult; 26 dacă m‐am uitat la soare când lumina și la lună umblând în strălucire; 27 și inima mea s‐a înșelat în ascuns și gura mea a sărutat mâna mea; 28 și aceasta ar fi o nelegiuire de pedepsit de judecători, căci aș fi mințit Dumnezeului care este sus;… 29 dacă m‐am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura și m‐am înălțat când l‐a găsit răul, 30 (da, n‐am dat voie cerului gurii mele să păcătuiască, cerând cu blestem sufletul lui;) 31 dacă n‐au zis oamenii cortului meu: Cine poate găsi vreunul care nu s‐a săturat din carnea lui! 32 Străinul deloc n‐a mas pe uliță, ci am deschis călătorului ușile mele; 33 dacă mi‐am acoperit ca Adam fărădelegile mele, ascunzându‐mi în sân nelegiuirea mea; 34 pentru că mă temeam de marea mulțime și mă îngrozea disprețul familiilor, așa că am tăcut și n‐am ieșit afară din ușă. — 35 O, de aș avea pe cineva să mă audă! (Iată iscălitura mea! Să‐mi răspundă Cel Atotputernic;) și să am cartea pe care a scris‐o potrivnicul meu. 36 Negreșit, aș purta‐o pe umărul meu, mi‐aș lega‐o ca o cunună. 37 I‐aș spune numărul pașilor mei; ca un domn m‐aș apropia de el. 38 Dacă strigă împotriva mea ogorul meu și dacă plâng brazdele lui împreună; 39 dacă i‐am mâncat roada lui fără plată și dacă am făcut pe stăpânii lui să‐și piardă sufletul; 40 să‐mi răsară spini în loc de grâu și neghină în loc de orz! Cuvintele lui Iov s‐au sfârșit.
1 Am încheiat un legământ cu ochii mei,
să nu-mi ațintesc privirea asupra unei fecioare.
2 Dar ce parte am de la Dumnezeu, de sus?
Ce moștenire am de la Cel Atotputernic, din înălțimi?
3 Oare nenorocirea nu este pentru cel nedrept
și dezastrul pentru cei ce comit nelegiuiri?
4 Oare nu vede El căile mele
și nu-mi numără El toți pașii?
5 Dacă am umblat cu minciună,
și piciorul meu s-a grăbit spre înșelătorie,
6 să mă cântărească Dumnezeu în talerele dreptății
și atunci îmi va cunoaște integritatea!
7 Dacă pașii mi s-au abătut de pe cale,
dacă inima mi-a urmat ochii
și dacă mi s-au pângărit mâinile,
8 atunci alții să mănânce ce am semănat,
și urmașii mei să fie smulși din rădăcini.
9 Dacă mi-a fost amăgită inima de vreo femeie
și, dacă am pândit la ușa semenului meu,
10 atunci soția mea să macine pentru altul,
și alții să se culce cu ea.
11 Acesta ar fi fost un desfrâu,
ar fi fost o nelegiuire ce ar fi trebuit judecată.
12 Ar fi fost un foc care ar fi ars până la Locul Nimicirii
și care mi-ar fi dezrădăcinat tot secerișul.
13 Dacă am disprețuit dreptul slujitorului meu sau al slujitoarei mele,
în disputa lor cu mine,
14 ce voi face când Se va ridica Dumnezeu?
Ce voi răspunde când va cerceta El?
15 Cel Ce m-a făcut pe mine în pântec, nu i-a făcut și pe ei?
Oare nu Același ne-a creat în pântecele mamelor noastre?
16 Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea
sau dacă am făcut să se întristeze ochii văduvei,
17 dacă mi-am mâncat bucata de pâine de unul singur,
iar cel orfan nu a mâncat din ea –
18 eu, care, din tinerețe, l-am crescut ca un tată,
și din pântecul mamei mele am călăuzit-o pe văduvă –
19 dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine,
sau pe cel nevoiaș fără îmbrăcăminte,
20 iar inima lui nu m-a binecuvântat
atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,
21 dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului,
pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetății,
22 atunci să-mi cadă umărul de la locul lui
și să-mi fie smulsă mâna din încheietură.
23 Căci îmi era groază de nenorocire din partea lui Dumnezeu
și nu puteam să înfrunt măreția Sa.
24 Dacă mi-am pus încrederea în aur
sau dacă am zis aurului pur: «Tu ești încrederea mea!»,
25 dacă m-am bucurat că averea mea este mare
și că mâna mea a adunat mult,
26 dacă am privit soarele când strălucea
sau luna mișcându-se în splendoarea ei
27 și mi s-a amăgit inima în taină,
dacă le-am dat sărutări, ducându-mi mâna la gură,
28 aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat,
pentru că aș fi fost necredincios față de Dumnezeul Cel de sus.
29 Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura,
sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,
30 dacă mi-am lăsat gura să păcătuiască,
cerând blestem peste viața lui,
31 dacă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată:
«Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,
32 – Străinul însă n-a rămas în drum peste noapte,
și ușa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului –
33 dacă mi-am acoperit fărădelegile ca Adam,
ascunzându-mi nelegiuirea în sân,
34 pentru că m-aș fi îngrozit de mulțime,
iar disprețul clanurilor m-ar fi înspăimântat,
tăcând și neîndrăznind să ies afară…
35 O, de-aș găsi pe cineva să mă asculte!
Iată, îmi semnez acum apărarea ! Să-mi răspundă Cel Atotputernic!
Să Își scrie plângerea Cel Ce mă acuză.
36 O voi pune pe umăr,
o voi purta ca pe o coroană.
37 Îi voi da socoteală de toți pașii mei,
mă voi apropia de El ca un conducător.
38 Dacă pământul meu a strigat împotriva mea
și dacă brazdele lui au plâns împreună,
39 dacă i-am mâncat roada fără să plătesc,
sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,
40 atunci să crească pe el spini în loc de grâu
și neghină în loc de orz!“.
Cuvintele lui Iov au luat sfârșit.