Nemulțumirea lui Iona
1 Dar Iona s‐a supărat și s‐a aprins de mânie. 2 Și s‐a rugat Domnului și a zis: Te rog, Doamne, oare nu era aceasta zicerea mea, când eram încă în țara mea? De aceea, am căutat să fug în Tars , căci știam, că ești un Dumnezeu milos și îndurător, încet la mânie și plin de îndurare și te căiești de rău. 3 Și acum , Doamne, ia‐mi, te rog, viața de la mine; căci îmi este mai bine să mor decât să trăiesc. 4 Și Domnul a zis: Oare faci bine că te mânii? 5 Și Iona a ieșit din cetate și a șezut spre răsăritul cetății și acolo și‐a făcut o colibă și ședea sub ea la umbră, până să vadă ce are să se întâmple cu cetatea. 6 Și Domnul Dumnezeu a gătit un chicaion și l‐a făcut să crească peste Iona ca să‐i fie ca umbră deasupra capului, ca să‐l scape de întristarea sa. Și Iona s‐a bucurat de chicaion cu mare bucurie. 7 Dar Dumnezeu a pregătit un vierme la revărsatul zorilor dimineții următoare, care a lovit chicaionul și el s‐a uscat. 8 Și a fost așa : Când a răsărit soarele, Dumnezeu a pregătit un vânt de răsărit arzător; și soarele bătea în capul lui Iona și el a leșinat și cerea în sine să moară și a zis: Mai bine îmi este să mor decât să trăiesc. 9 Și Dumnezeu a zis lui Iona: Oare faci bine că te mânii din pricina chicaionului? Și el a zis: Fac bine că mă mânii până la moarte. 10 Și Domnul a zis: Te‐ai îndurat de chicaion pentru care nu te‐ai ostenit, nici nu l‐ai făcut să crească; care într‐o noapte s‐a născut și într‐o noapte a pierit. 11 Și eu nu trebuia să mă îndur de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu deosebi dreapta lor de stânga lor, și multe vite?
Mânia lui Iona și îndurarea lui Dumnezeu
1 Iona s-a supărat însă foarte tare din cauza aceasta și s-a mâniat.
2 El s-a rugat Domnului și a zis:
‒ O, Doamne, nu este aceasta tocmai ce spuneam eu pe când eram în țara mea? De aceea am încercat să fug la Tarșiș, pentru că știam că ești un Dumnezeu binevoitor și milostiv, încet la mânie și plin de îndurare, un Dumnezeu Care regretă răul pe care zice că-l va face. 3 Iar acum, Doamne, Te rog, ia-mi viața, căci este mai bine să mor decât să trăiesc!
4 Domnul a răspuns:
‒ Oare faci bine că te mânii?
5 Atunci Iona a ieșit din cetate și s-a așezat la est de aceasta. Acolo și-a făcut un adăpost și a șezut la umbra lui, așteptând să vadă ce se va întâmpla cu cetatea. 6 Domnul Dumnezeu a trimis un ricin, pe care l-a făcut să crească deasupra lui Iona, pentru a face umbră capului său și pentru a-i înlătura necazul. Iona s-a bucurat foarte mult de ricinul acesta. 7 Însă, odată cu ivirea zorilor, Dumnezeu a trimis un vierme care a vătămat ricinul și acesta s-a uscat. 8 Când a răsărit soarele, Dumnezeu a trimis un vânt uscat dinspre est. Soarele l-a bătut pe Iona în creștet, sleindu-l de puteri. El și-a dorit să moară și a zis: „Mai bine să mor, decât să trăiesc!“.
9 Dumnezeu l-a întrebat pe Iona:
‒ Oare faci bine că te mânii din cauza ricinului?
El a răspuns:
‒ Fac bine că mă mânii, chiar până la moarte!
10 Atunci Domnul a zis:
‒ Ție ți s-a făcut milă de acest ricin pentru care nu tu ai muncit și pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte a răsărit și într-o noapte a pierit. 11 Și Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor și în care se află și o mulțime de animale?