Nenorocirile Ierusalimului
1 Cum șade singuratică cetatea cea plină de popoare! A ajuns ca o văduvă, care era mare între neamuri! Cea care era doamnă printre ținuturi a ajuns birnică! 2 Plânge amarnic noaptea și lacrimile ei sunt pe obrajii ei ; din toți iubiții ei nu este unul care s‐o mângâie. Toți prietenii ei s‐au purtat cu necredincioșie cu ea; i s‐au făcut vrăjmași. 3 Iuda s‐a dus în robie pentru suferință și mare robie. El locuiește printre neamuri, nu află odihnă. Toți prigonitorii lui l‐au ajuns în strâmtori. 4 Căile Sionului jelesc, căci nu este nimeni să vină la sărbătoarea măreață. Toate porțile lui sunt pustiite; preoții săi suspină, fecioarele sale sunt întristate, el însuși este în amărăciune. 5 Protivnicii săi sunt în cap, vrăjmașii săi propășesc. Căci Domnul l‐a întristat pentru mulțimea fărădelegilor sale. Pruncii săi s‐au dus în robie înaintea potrivnicului. 6 Și toată mărirea ei s‐a depărtat de la fiica Sionului. Mai marii săi sunt ca cerbii care nu află pășune și s‐au dus fără putere înaintea celui ce‐i gonește. 7 Ierusalimul în zilele suferinței și ticăloșiei lui își aduce aminte de toate lucrurile sale plăcute care erau în zilele de demult. Când a căzut poporul său în mâna protivnicului și nu era cine să‐i ajute, potrivnicii l‐au văzut și au râs de pieirea lui. 8 Ierusalimul a păcătuit greu . De aceea este ca un lucru necurat. Toți câți l‐au cinstit îl disprețuiesc, căci i‐au văzut goliciunea și el însuși suspină și se întoarce înapoi. 9 Necurăția lui era în poalele lui. Nu și‐a adus aminte de sfârșitul său; de aceea s‐a înjosit uimitor; nu este cine să‐l mângâie: Vezi, o, Doamne, mâhnirea mea, căci vrăjmașul s‐a înălțat. 10 Vrăjmașul și‐a întins mâna peste toate lucrurile plăcute ale lui: căci el a văzut intrând în locașul său sfințit neamuri de care tu porunciseși să nu intre în obștea ta. 11 Tot poporul său suspină; caută pâine; și‐au dat lucrurile lor plăcute pentru hrană, ca să prindă la suflet. Vezi, Doamne, și privește, căci am ajuns de disprețuit. 12 Oare nu este nimic pentru voi toți care treceți? Priviți și vedeți dacă este durere ca durerea mea care mi s‐a făcut, cu care m‐a întristat Domnul în ziua aprinderii mâniei sale. 13 El a trimis din înălțime foc în oasele mele și le‐a cuprins; a întins o mreajă picioarelor mele, m‐a întors înapoi; m‐a făcut nemângâiat și bolnav toată ziua. 14 Jugul fărădelegilor mele este legat de mâna sa; s‐au împletit împreună, s‐au suit pe grumazul meu; a făcut ca puterea mea să se poticnească. Domnul m‐a dat în mâinile lor din care nu pot să mă ridic. 15 Domnul a răsturnat pe toți puternicii mei în mijlocul meu; a chemat asupra mea o adunare care să sfărâme pe tinerii mei. Domnul a călcat în teasc pe fecioara, fiica lui Iuda. 16 Pentru aceste lucruri plâng; ochiul meu, ochiul meu curge cu apă ; căci mângâietorul care să‐mi răcorească sufletul este departe de mine. Copiii mei sunt nemângâiați, căci vrăjmașul a biruit. 17 Sionul își întinde mâinile și nu este cine să‐l mângâie. Domnul a poruncit despre Iacov ca cei ce sunt împrejurul lui să fie vrăjmașii lui: Ierusalimul este între ei ca un lucru necurat. 18 Domnul este drept , căci m‐am răzvrătit împotriva poruncii sale. Ascultați, vă rog, toate popoarele, și vedeți durerea mea! Fecioarele mele și tinerii mei s‐au dus în robie. 19 Am chemat pe iubiții mei: ei m‐au amăgit . Preoții mei și bătrânii mei și‐au dat duhul în cetate când și‐au căutat hrană ca să prindă la suflet. 20 Vezi, Doamne, căci sunt în strâmtorare; îmi ard măruntaiele . Mi se întoarce inima în mine, căci m‐am răzvrătit: afară sabia m‐a lipsit de copii; înăuntru este ca moartea. 21 M‐au auzit suspinând: nu este cine să mă mângâie. Toți vrăjmașii mei au auzit de nenorocirea mea, se bucură că ai făcut‐o. Tu vei face să vină ziua pe care ai vestit‐o și ei vor fi ca mine. 22 Să vină înaintea ta toată răutatea lor și fă‐le cum mi‐ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele. Căci suspinele mele sunt multe și inima îmi este bolnavă.
Ierusalimul pustiit
1 Cum stă singură cetatea
care odinioară era plină de oameni!
Cum a ajuns asemenea văduvei,
ea, care era mare între națiuni!
Ea, care era o prințesă printre țări,
a devenit o sclavă.
2 Plânge amarnic în timpul nopții
și lacrimile-i curg pe obraz.
Dintre toți iubiții ei,
nu mai există niciunul care s-o aline.
Toți prietenii au trădat-o,
devenindu-i dușmani.
3 După multă suferință și muncă grea,
Iuda s-a dus în captivitate.
Locuiește printre națiuni
și nu găsește un loc de odihnă.
Toți urmăritorii lui l-au ajuns
chiar în mijlocul necazului lui.
4 Drumurile Sionului bocesc,
căci nimeni nu mai vine la sărbători.
Toate porțile lui sunt distruse,
iar preoții săi suspină.
Fecioarele lui sunt mâhnite
și el însuși este plin de amărăciune.
5 Vrăjmașii lui au devenit stăpâni
și dușmanii lui au parte de bine.
Căci Domnul l-a făcut să sufere
din cauza mulțimii fărădelegilor sale.
Copiii lui au mers în exil,
captivi înaintea dușmanului.
6 S-a dus de la fiica Sionului
toată măreția ei!
Prinții săi au ajuns ca niște cerbi
care nu găsesc pășune,
care fug, dar fără putere,
dinaintea urmăritorului.
7 În zilele necazului și ale rătăcirii lui,
Ierusalimul își aduce aminte
de toate bogățiile
pe care le-a avut în zilele de odinioară.
Când poporul lui a căzut în mâna dușmanului,
nimeni nu i-a sărit în ajutor.
Dușmanii l-au privit și au râs
pe seama prăbușirii lui.
8 Cetatea Ierusalimului a păcătuit mult
și de aceea a ajuns murdară.
Toți aceia care o cinsteau, acum o disprețuiesc,
fiindcă i-au văzut goliciunea.
Ea însăși suspină
și își întoarce fața.
9 Necurăția era pe rochia ei;
nu s-a gândit la sfârșitul său.
Căderea ei a fost de neînțeles;
n-a avut niciun mângâietor.
„Privește-mi, Doamne, durerea,
căci dușmanul a triumfat!“
10 Vrăjmașul a întins mâna
peste toate lucrurile ei prețioase.
Mai mult, ea a văzut națiunile
intrând în sfântul ei Lăcaș,
cărora Tu le porunciseși
să nu intre în adunarea Ta.
11 Tot poporul suspină,
căutând pâine.
Ei și-au dat lucrurile lor prețioase pe mâncare,
ca să-și păstreze viața.
Privește, Doamne, și uită-Te cu atenție,
căci sunt disprețuită!
12 Nu înseamnă nimic pentru voi,
cei care treceți pe lângă mine ?
Priviți și vedeți
dacă există vreo durere asemenea durerii mele,
cu care Domnul m-a făcut să sufăr
în ziua mâniei Lui!
13 Din înălțimi a trimis un foc,
care mi-a pătruns în oase.
A întins un laț picioarelor mele
și m-a răsturnat.
M-a lăsat să fiu pustiit,
și acum sufăr toată ziua.
14 Fărădelegile mele au fost prinse într-un jug
și împletite de mâna Sa.
Ele apasă asupra gâtului meu,
frângându-mi puterea.
Stăpânul m-a dat în mâinile dușmanilor,
fără ca eu să mă pot împotrivi.
15 Stăpânul i-a lepădat din mijlocul meu
pe toți cei măreți.
El a convocat o adunare împotriva mea,
ca să-mi zdrobească tinerii.
Stăpânul a călcat-o în picioare,
pe fata fecioară a lui Iuda,
așa cum se zdrobesc strugurii în presă.
16 De aceea îmi plâng ochii;
din ochi îmi coboară lacrimi.
Căci Mângâietorul S-a îndepărtat de mine,
El, Cel Ce îmi înviora sufletul.
Fiii mei sunt îngroziți,
căci dușmanul a învins.
17 Sionul își întinde mâinile rugător,
dar nu este nimeni să-l mângâie.
Domnul a dat o poruncă cu referire la Iacov
ca vecinii lui să-i fie dușmani;
Ierusalimul a ajuns
o necurăție în mijlocul lor.
18 Domnul este drept,
căci m-am răzvrătit împotriva poruncii Lui.
Ascultați-mă, vă rog, toate popoarele!
Priviți la durerea mea!
Fecioarele și tinerii mei
au mers în captivitate.
19 Mi-am chemat iubiții,
însă ei m-au trădat.
Preoții și bătrânii mei
și-au dat suflarea în cetate,
în timp ce căutau mâncare
ca să-și păstreze viața.
20 Privește, Doamne, cât sunt de nenorocit!
Măruntaiele-mi fierb;
inima mi se zvârcolește înăuntrul meu,
căci am fost foarte răzvrătit!
Afară, sabia m-a lăsat fără copii,
iar în casă, ea este precum moartea.
21 Oamenii m-au auzit suspinând,
dar nimeni nu m-a mângâiat.
Toți dușmanii mei au aflat de nenorocirea mea
și s-au bucurat de ce ai făcut.
Adu ziua pe care ai vestit-o!
Să fie și ei ca mine!
22 Să vină toată răutatea lor înaintea Ta;
și poartă-Te cu ei
la fel cum Te-ai purtat cu mine,
din cauza tuturor fărădelegilor mele.
Căci suspinele mele sunt multe,
iar inima-mi este sleită!