Anul sabatic
1 Și Domnul a vorbit lui Moise pe muntele Sinai zicând: 2 Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: Când veți intra în țara pe care v‐o dau, țara să țină un sabat pentru Domnul. 3 Șase ani să‐ți semeni ogorul și șase ani să‐ți tai via și să‐ți strângi rodul ei. 4 Dar anul al șaptelea să fie un sabat de odihnă pentru țară, un sabat pentru Domnul. Să nu‐ți semeni ogorul și să nu‐ți tai via. 5 Să nu seceri ceea ce va crește de la sine din secerișul tău și să nu culegi strugurii din via ta netăiată: să fie un an de odihnă pentru țară. 6 Și sabatul țării să vă fie hrană, ție și robului tău și roabei tale și simbriașului tău și oaspetelui tău care stă vremelnic la tine, 7 și dobitoacelor tale și viețuitoarelor care sunt în țara ta: tot venitul ei va fi spre hrană.
Anul de veselie
8 Și să‐ți numeri șapte sabate de ani, de șapte ori șapte ani; și zilele celor șapte sabate de ani să‐ți fie patruzeci și nouă de ani. 9 Atunci să faci să răsune trâmbița cea tare în luna a șaptea în a zecea a lunii; în ziua ispășirilor să faceți să răsune trâmbița în toată țara voastră. 10 Și să sfințiți anul al cincizecelea și să vestiți slobozenie în țară tuturor locuitorilor ei; să vă fie o veselie; și să vă întoarceți fiecare la moșia lui și să vă întoarceți fiecare la familia lui. 11 Acest al cincizecelea an să vă fie o veselie; să nu semănați și să nu secerați cele crescute de la sine și să nu culegi strugurii viei netăiate. 12 Căci este o veselie; să vă fie sfânt ; să mâncați venitul lui din ce va da câmpul. 13 În acest an de veselie să vă întoarceți fiecare om la moșia sa. 14 Și când vindeți ceva aproapelui vostru sau cumpărați din mâna aproapelui vostru, să nu vă nedreptățiți unul pe altul. 15 Să cumperi de la aproapele tău după numărul anilor de la veselie; să‐ți vândă după numărul anilor de rod. 16 După mulțimea anilor să‐i mărești prețul și după împuținarea anilor să‐i scazi prețul, căci îți vinde numărul secerișurilor. 17 Și să nu vă nedreptățiți unul pe altul, ci să te temi de Dumnezeul tău: căci eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. 18 Și să faceți orânduirile mele și să păziți judecățile mele și să le faceți, și veți locui în țara voastră fără temere . 19 Și țara își va da rodul și veți mânca până la săturare și veți locui în ea fără temere. 20 Și dacă veți zice: Ce vom mânca în anul al șaptelea? Iată nu vom semăna nici nu vom culege venitul nostru! 21 Atunci voi porunci binecuvântarea mea peste voi în anul al șaselea și va da rod pentru trei ani. 22 Și veți semăna în anul al optulea și veți mânca din roadele cele vechi până în anul al nouălea; până vor sosi roadele lui veți mânca din cele vechi. 23 Și pământul să nu se vândă de veci, căci pământul este al meu; căci voi sunteți la mine străini de loc și oaspeți. 24 Și în toată țara pe care o aveți în stăpânire să dați drept de răscumpărare pentru pământ. 25 Dacă fratele tău va sărăci și va vinde din moșia sa, atunci răscumpărătorul său, ruda lui cea mai de aproape, să vină și să răscumpere ce a vândut fratele său. 26 Și dacă omul nu are pe nimeni care să aibă drept de răscumpărare, și‐i dă mâna și are de ajuns pentru răscumpărarea lui, 27 atunci să socotească anii de la vinderea lui, și ceea ce va trece să întoarcă înapoi omului căruia i‐l vânduse și să se întoarcă la moșia sa. 28 Și dacă mâna lui n‐a găsit de ajuns ca să i‐l înapoieze, atunci ceea ce a vândut să rămână în mâna cumpărătorului până la anul de veselie: și în anul de veselie să iasă și vânzătorul să se întoarcă în moșia sa. 29 Și dacă cineva a vândut o casă de locuit într‐o cetate cu zid, atunci să aibă dreptul de răscumpărare până la sfârșitul anului vinderii ei; un an deplin să aibă dreptul de răscumpărare. 30 Și dacă nu va fi răscumpărată până la împlinirea unui an întreg, atunci casa care este în cetatea cu zid va rămânea de veci în mâna celui ce a cumpărat‐o, în neamurile sale; să nu iasă în anul de veselie. 31 Dar casele satelor, care n‐au zid împrejurul lor, să fie socotite ca ogoarele țării: să poată fi răscumpărate și ele să iasă în anul de veselie. 32 Dar cât pentru cetățile leviților, casele din cetățile din moșia lor, leviții să aibă drept veșnic de răscumpărare. 33 Și dacă cineva va răscumpăra de la unul din leviți, atunci casa vândută în cetatea moșiei sale să iasă în anul de veselie, căci casele din cetățile leviților sunt moșia lor între copiii lui Israel. 34 Și câmpul ocolului dimprejurul cetăților lor să nu se vândă, căci este moșia lor de veci. 35 Și când fratele tău va sărăci și mâna lui se va clătina lângă tine, atunci să‐l sprijinești , fie străin de loc sau oaspete ca să trăiască cu tine. 36 Să nu iei de la el nici camătă, nici dobândă, ci teme‐te de Dumnezeul tău, ca fratele tău să trăiască cu tine. 37 Să nu‐i dai argintul tău cu camată, nici să nu‐i împrumuți bucatele tale cu dobândă. 38 Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v‐am scos din țara Egiptului, ca să vă dau țara Canaan, ca să fiu Dumnezeul vostru. 39 Și dacă fratele tău va sărăci lângă tine și se va vinde ție, să nu‐l silești să‐ți facă muncă de rob. 40 Să fie cu tine ca un simbriaș și ca un oaspete; să slujească la tine până la anul de veselie. 41 Atunci să iasă de la tine, el și copiii lui cu el, și să se întoarcă la familia sa și să se întoarcă în moșia părinților săi. 42 Căci ei sunt robii mei pe care i‐am scos din țara Egiptului; ei să nu se vândă ca robi. 43 Să nu‐l stăpânești cu asprime , ci să te temi de Dumnezeul tău. 44 Și robul tău și roaba ta pe care‐i vei avea, din neamurile care sunt împrejurul vostru, din ele să vă cumpărați robi și roabe. 45 Și, dintre copiii străinilor care stau vremelnic între voi, din ei să cumpărați și din familiile care sunt cu voi, pe care i‐au născut în țara voastră; și ei vor fi stăpânirea voastră. 46 Și să‐i lăsați de moștenire copiilor voștri după voi, ca să‐i moștenească drept stăpânire; pe ei să‐i faceți robii voștri în veac, dar cât despre frații voștri, copiii lui Israel, să nu stăpâniți unul peste altul cu asprime. 47 Și dacă un străin de loc sau unul care stă vremelnic cu tine, va ajunge bogat și fratele tău lângă el va sărăci și se va vinde străinului de loc care stă vremelnic cu tine, sau unei seminții din familia străinului: 48 după ce se va fi vândut, să aibă dreptul să fie răscumpărat; unul din frații săi îl poate răscumpăra. 49 Îl poate răscumpăra sau unchiul său sau fiul unchiului său; îl poate răscumpăra sau unul care este ruda lui de aproape din familia lui, sau el însuș, dacă‐i va da mâna, se poate răscumpăra singur . 50 Și să facă socoteală cu cumpărătorul său de la anul în care i‐a fost vândut până la anul de veselie și prețul vinderii sale să fie după numărul anilor; va fi cu el după zilele unui simbriaș. 51 Și dacă mai sunt încă mulți ani, să înapoieze prețul răscumpărării sale după ei din argintul cumpărării lui. 52 Și dacă vor fi puțini ani până la anul de veselie, să facă socoteală cu el; să‐i înapoieze prețul răscumpărării sale după numărul anilor lui. 53 Să fie la el ca un simbriaș an cu an; să nu‐l stăpânească cu asprime înaintea ochilor tăi. 54 Și dacă nu va fi răscumpărat prin unul din aceste feluri, să iasă în anul de veselie el și copiii lui cu el. 55 Căci copiii lui Israel sunt robii mei; ei sunt robii mei pe care i‐am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
Reglementări privind celebrarea anului sabatic
1 Domnul i-a vorbit lui Moise pe muntele Sinai, zicând: 2 „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Când veți intra în țara pe care v-o dau, pământul să țină un Sabat în cinstea Domnului. 3 Șase ani să-ți semeni terenul și șase ani să-ți tai via și să-i strângi roadele, 4 dar în al șaptelea an să fie un Sabat, o perioadă de odihnă pentru pământ, un Sabat în cinstea Domnului: să nu-ți semeni terenul și să nu-ți tai via. 5 Să nu culegi ce va crește de la sine după seceriș și să nu aduni strugurii viei tale netăiate; să fie un an de odihnă pentru pământ. 6 Ceea ce va da pământul în anul de odihnă să fie pentru voi hrană, atât pentru tine, cât și pentru slujitorul tău sau slujitoarea ta, zilierul, peregrinul care locuiește cu tine, 7 vitele tale și vietățile care sunt în țară. Tot rodul pământului tău să fie pentru hrană.
Reglementări privind celebrarea anului de veselie
8 Să numeri șapte sabaturi ale anilor, adică de șapte ori șapte ani. Perioada celor șapte sabaturi ale anilor va fi patruzeci și nouă de ani. 9 Apoi să pui să se sune tare din trâmbiță. În ziua a zecea a lunii a șaptea, în Ziua Ispășirii, să sunați din trâmbiță în toată țara voastră. 10 Să sfințiți cel de-al cincizecilea an și să vestiți în țară eliberarea, pentru toți locuitorii ei. Acesta să fie pentru voi Anul de veselie: fiecare dintre voi să se întoarcă la proprietatea lui și fiecare dintre voi să se întoarcă la clanul lui. 11 Anul al cincizecilea să fie pentru voi Anul de veselie: să nu semănați, să nu culegeți ce crește de la sine după seceriș și să nu culegeți viile netăiate. 12 Acesta este Anul de veselie – să fie sfânt pentru voi; să mâncați doar ce va crește de la sine pe câmp.
13 În acest an de veselie să vă întoarceți, fiecare dintre voi, la proprietatea voastră.
14 Când veți vinde ceva semenului vostru sau când veți cumpăra de la semenul vostru, să nu vă nedreptățiți unul pe altul. 15 Când veți cumpăra de la semenul vostru, să plătiți calculând anii de la Anul de veselie, iar cel care vă va vinde să ceară un preț, ținând cont de anii care mai rămân pentru cules. 16 Dacă anii sunt mulți, atunci să ridici prețul, iar dacă anii sunt puțini, să scazi prețul, pentru că ți se vinde un anumit număr de secerișuri. 17 Să nu vă nedreptățiți unul pe altul, ci să vă temeți de Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
18 Să împliniți hotărârile Mele, să păziți legile Mele și să le înfăptuiți, ca să trăiți în siguranță în țară. 19 Țara își va da rodul, iar voi veți mânca din belșug și veți trăi în siguranță în ea. 20 Dacă vă veți întreba: ‘Ce vom mânca în al șaptelea an, de vreme ce nu vom semăna și nu ne vom strânge roadele?’, 21 atunci să știți că Eu vă voi porunci binecuvântarea Mea în al șaselea an într-o asemenea măsură, încât pământul va da roade pentru trei ani. 22 Când veți semăna în al optulea an, veți mânca tot din roadele vechi. Până în al nouălea an, până la noile roade, veți mânca tot din cele vechi.
23 Pământul să nu fie vândut pe veci, pentru că țara este a Mea, iar voi sunteți străini și peregrini înaintea Mea. 24 De aceea, în toată țara pe care o veți stăpâni, să dați dreptul de răscumpărare pentru pământuri.
25 Dacă fratele tău va sărăci și își va vinde o parte din proprietatea lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, adică ruda lui cea mai apropiată, să vină și să răscumpere ceea ce el a vândut. 26 Dacă omul nu are pe nimeni care să răscumpere, dar ajunge el însuși în stare să facă răscumpărarea, 27 atunci să calculeze anii de la vânzare și să dea înapoi cumpărătorului diferența, după care se poate întoarce la proprietatea lui. 28 Dar dacă nu poate să facă răscumpărarea, atunci ceea ce a vândut să rămână la cumpărător până la Anul de veselie. În Anul de veselie cumpărătorul va trebui să iasă din ea și, astfel, el se va putea întoarce la proprietatea lui.
29 Dacă cineva va vinde o casă de locuit, aflată într-o cetate înconjurată cu ziduri, aceasta va putea fi răscumpărată în timp de un an de la vânzare; dreptul de răscumpărare este de un an. 30 Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa din cetatea înconjurată cu ziduri să rămână pentru totdeauna a cumpărătorului, de-a lungul generațiilor lui. Să nu iasă din ea în Anul de veselie. 31 Casele din satele care nu au zid de jur împrejur vor fi considerate la fel ca ogoarele țării. Va exista drept de răscumpărare pentru ele și se va ieși din ele în Anul de veselie.
32 Cât despre cetățile leviților, leviții vor avea pentru totdeauna dreptul de răscumpărare asupra caselor din cetățile lor. 33 Dacă un om cumpără o casă de la leviți, casa care a fost vândută în cetatea lor să fie restituită în Anul de veselie, întrucât casele din cetățile leviților sunt proprietatea lor în mijlocul fiilor lui Israel. 34 Dar ogoarele din jurul cetăților leviților nu pot fi vândute, pentru că sunt proprietatea lor pentru totdeauna.
35 Dacă fratele tău sărăcește și devine dependent de tine, tu să-l sprijini ca și cum ar fi un străin sau un peregrin și el să trăiască împreună cu tine. 36 Să nu iei de la el dobândă sau să faci profit de pe urma lui , ci teme-te de Dumnezeu; fratele tău să trăiască împreună cu tine. 37 Să nu-i împrumuți argint cu dobândă și să nu-i dai mâncare pe camătă. 38 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te-am scos din țara Egiptului ca să-ți dau țara Canaanului și să fiu Dumnezeul tău.
39 Dacă fratele tău sărăcește și ți se vinde, să nu-l pui să facă muncă de sclav. 40 Să rămână la tine ca zilier sau ca peregrin. Să te slujească până la Anul de veselie. 41 Atunci va putea să iasă de la tine împreună cu copiii lui și, astfel, se va putea întoarce la clanul lui și la proprietatea strămoșilor lui. 42 Căci ei sunt slujitorii Mei pe care i-am scos din țara Egiptului. Să nu fie vânduți cum se vând sclavii. 43 Să nu-i stăpânești cu asprime, ci teme-te de Dumnezeul tău.
44 Cât despre slujitorii și slujitoarele pe care poate vrei să îi ai, îi poți cumpăra de la națiunile care sunt în jurul vostru. 45 Poți să-i iei și dintre fiii peregrinilor care vor locui la tine sau dintre cei din clanurile lor care se vor naște în țara voastră; ei pot fi proprietatea voastră. 46 Îi puteți lăsa ca moștenire fiilor voștri după voi, ca să-i aibă în proprietate. Să-i țineți astfel să vă slujească pentru totdeauna. Cât despre frații voștri, fiii lui Israel, niciunul dintre voi să nu stăpânească peste fratele său cu asprime.
47 Dacă un străin sau un peregrin se îmbogățește, iar unul dintre frații voștri sărăcește lângă el și se vinde străinului sau peregrinului sau vreunuia din clanul străinului, 48 după ce s-a vândut, el mai poate fi răscumpărat. Să-l răscumpere unul dintre frații săi. 49 Atât unchiul său, cât și fiul unchiului său sau orice rudă apropiată din clanul lui vor putea să-l răscumpere. Sau, dacă poate, să se răscumpere singur. 50 Să calculeze împreună cu cel ce l-a cumpărat, din anul în care a fost vândut până la Anul de veselie. Prețul vânzării sale să fie potrivit cu numărul anilor, la fel cum ar fi calculate zilele unui zilier. 51 Dacă mai sunt însă mulți ani până la Anul de veselie, în funcție de numărul lor, el va plăti pentru răscumpărarea lui o parte din argintul cu care a fost cumpărat. 52 Dacă mai rămân puțini ani până la Anul de veselie, atunci să le calculeze și să-și plătească răscumpărarea în funcție de acești ani. 53 El va fi pentru cumpărătorul său ca lucrătorul angajat cu anul. Prin urmare, să nu se poarte cu asprime cu el înaintea ochilor tăi.
54 Dacă nu va fi răscumpărat în niciunul dintre aceste feluri, el și fiii lui împreună cu el să plece la Anul de veselie. 55 Căci fiii lui Israel sunt slujitorii Mei. Ei sunt slujitorii Mei pe care i-am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.