Vindecarea unui bolnav de dropică
1 Și a fost așa : când a intrat în casa unuia dintre mai marii fariseilor într‐un Sabat, ca să mănânce pâine, ei îl pândeau. 2 Și iată, un om bolnav de dropică era înaintea lui. 3 Și Isus răspunzând a vorbit către învățătorii de lege și farisei, zicând: Se cuvine oare în Sabat a tămădui sau nu? 4 Iar ei au tăcut. Și l‐a apucat și l‐a tămăduit și i‐a dat drumul. 5 Și le‐a zis: Al cărui măgar sau bou dintre voi va cădea în puț și nu‐l va trage în sus îndată în ziua Sabatului? 6 Și n‐au fost în stare să răspundă la acestea.
Despre smerenie la ospețe
7 Și a spus o pildă către cei chemați, după ce a luat seama cum își alegeau cele dintâi locuri. Și le‐a zis: 8 Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te așeza la masă în cel dintâi loc, ca nu cumva altul mai de cinste decât tine să fie chemat de el 9 și cel ce te‐a chemat pe tine și pe el să vină să‐ți zică: Dă acestuia locul. Și atunci vei începe cu rușine să iei cel din urmă loc. 10 Ci când vei fi chemat, du‐te și așază‐te în cel din urmă loc ca dacă va veni cel ce te‐a chemat să‐ți zică: Prietene, mută‐te mai în sus. Atunci vei avea slavă înaintea tuturor celor ce stau cu tine la masă. 11 Pentru că oricine se înalță pe sine va fi smerit; și cine se smerește pe sine va fi înălțat.
Despre binefacere
12 Și zicea și celui ce‐l chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva și ei să te cheme iar și să ai răsplată. 13 Ci când faci ospăț, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. 14 Și fericit vei fi, pentru că ei n‐au cu ce să‐ți răsplătească: căci ți se va răsplăti la învierea drepților.
Pilda celor poftiți la cină
15 Și când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau împreună cu el la masă i‐a zis: Fericit este cel ce va mânca pâine în Împărăția lui Dumnezeu. 16 Iar el i‐a zis: Un om a făcut o cină mare și a chemat pe mulți. 17 Și a trimis pe robul său la ceasul cinei să zică celor chemați: Veniți, căci acum sunt gata. 18 Și unul după altul au început toți să ceară iertare. Cel dintâi i‐a zis: Am cumpărat o țarină și am trebuință să mă duc s‐o văd; te rog, iartă‐mă. 19 Și altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‐i încerc; te rog, iartă‐mă. 20 Și altul a zis: M‐am însurat și de aceea nu pot veni. 21 Și robul a venit și a vestit domnului său acestea. Atunci stăpânul casei s‐a mâniat și a zis robului său: Ieși îndată în ulițele și cărările cetății și adu aici pe săraci și schilozi și orbi și șchiopi. 22 Și robul a zis: Doamne, s‐a făcut ce ai poruncit și mai este loc. 23 Și domnul a zis către rob: Ieși la drumuri și la garduri și silește‐i să intre, ca să‐mi fie plină casa. 24 Căci vă spun că niciunul din acei bărbați care au fost chemați nu va gusta din cina mea.
Cum să fie ucenicul lui Isus
25 Și gloate multe mergeau împreună cu el; și s‐a întors și le‐a zis: 26 Dacă vine cineva la mine și nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe nevastă și pe copii și pe frați și pe surori și chiar și sufletul său însuși, nu poate fi ucenic al meu. 27 Oricine nu‐și poartă crucea sa însuși și vine după mine, nu poate să fie ucenic al meu. 28 Căci cine dintre voi voind să zidească un turn nu stă întâi și socotește cheltuiala dacă are pentru isprăvire? 29 Ca nu cumva după ce a pus o temelie și nu este în stare să sfârșească, toți privitorii să înceapă a‐l lua în râs, 30 zicând: Omul acesta a început să zidească și n‐a fost în stare să sfârșească. 31 Sau care împărat, dacă merge să se bată în război cu alt împărat, nu stă întâi să se sfătuiască dacă poate să întâmpine cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Iar dacă nu, pe când e el încă departe, trimite soli și se roagă pentru cele de pace. 33 Astfel deci, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate să fie ucenic al meu. 34 Sarea, deci, este bună; dar dacă și sarea se strică, cu ce va fi îndreptată? 35 Nu este potrivită nici pentru pământ, nici pentru gunoi: oamenii o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.
Isus vindecă un om bolnav de dropică
1 Într-o zi de Sabat, Isus a intrat să mănânce în casa unuia dintre conducătorii fariseilor. Ei Îl urmăreau îndeaproape. 2 Și iată că înaintea Lui era un om bolnav de dropică.
3 Isus i-a întrebat pe învățătorii Legii și pe farisei:
‒ Este voie să vindeci în ziua de Sabat sau nu?
4 Ei însă tăceau. Isus l-a luat de mână , l-a vindecat și l-a lăsat să plece.
5 Apoi le-a zis:
‒ Cine dintre voi, când îi cade fiul sau boul într-o fântână, nu-l va scoate imediat afară în ziua de Sabat?
6 Și n-au putut să-I răspundă nimic la aceste cuvinte .
Smerenie și ospitalitate
7 Când i-a văzut pe cei invitați cum își aleg scaunele de onoare, le-a spus următoarea pildă:
8 ‒ Când ești invitat de cineva la o nuntă, să nu te așezi să mănânci în locul de onoare, ca nu cumva să fi fost invitat, de către gazdă, cineva mai demn de cinste decât tine, 9 iar cel ce v-a invitat, și pe tine și pe el, să vină să-ți spună: „Dă locul tău acestui om!“. Atunci, cu rușine, va trebui să ocupi cel din urmă loc. 10 Ci tu, când ești invitat, du-te și așază-te să mănânci în cel din urmă loc, pentru ca, atunci când vine cel ce te-a invitat, să-ți spună: „Prietene, mută-te mai în față!“. Atunci vei avea cinste înaintea tuturor celor ce stau la masă împreună cu tine. 11 Căci oricine se înalță pe sine va fi smerit, și oricine se smerește va fi înălțat.
12 Apoi i-a zis și celui ce-L invitase:
‒ Când dai un prânz sau o cină, nu-ți invita nici prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați, ca nu cumva să te invite și ei pe tine și să fii astfel răsplătit. 13 Ci tu, când dai un ospăț, invită-i pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei ologi, pe cei orbi, 14 și vei fi fericit, pentru că ei n-au cu ce să te răsplătească, dar vei fi răsplătit la învierea celor drepți.
Pilda celor invitați la cină
(Mt. 22:1-14)15 Când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau la masă I-a zis:
‒ Fericit este oricine va mânca în Împărăția lui Dumnezeu!
16 Dar Isus i-a răspuns:
‒ Un om a dat o cină mare și i-a invitat pe mulți. 17 La ora cinei, și-a trimis sclavul să le spună celor invitați: „Veniți, căci acum toate sunt gata!“. 18 Dar toți, unul după altul, au început să se scuze. Primul i-a zis: „Am cumpărat un teren și am nevoie să mă duc să-l văd. Te rog să mă scuzi!“. 19 Altul i-a zis: „Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să-i pun la probă. Te rog să mă scuzi!“. 20 Altul i-a zis: „Tocmai m-am însurat și de aceea nu pot să vin!“.
21 Când sclavul s-a întors, i-a istorisit stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat și i-a zis sclavului său: „Ieși repede pe străzile și pe aleile cetății și adu-i aici pe cei săraci, pe cei infirmi, pe cei orbi și pe cei ologi!“. 22 La urmă , sclavul a zis: „Stăpâne, s-a făcut ce ai poruncit și tot mai este loc!“. 23 Stăpânul i-a zis atunci sclavului: „Ieși pe drumuri și pe la garduri și silește-i pe oameni să vină, ca să mi se umple casa! 24 Căci vă spun că niciunul dintre acei oameni care fuseseră invitați nu va gusta din cina mea!“.
Prețul uceniciei
(Mt. 10:37-38Mt. 5:13Mc. 9:50)25 Împreună cu El mergeau mulțimi mari de oameni . El S-a întors și le-a zis: 26 „Dacă vine cineva la Mine și nu-și urăște tatăl, mama, soția, copiii, frații, surorile, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. 27 Oricine nu-și duce crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.
28 Căci cine dintre voi, dacă vrea să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze costul, ca să vadă dacă are cu ce să-l termine? 29 Pentru ca nu cumva, după ce-i pune temelia, să nu-l poată termina și toți cei care văd aceasta să înceapă să-și bată joc de el 30 și să zică: «Omul acesta a început să construiască și n-a putut să termine!».
31 Sau care rege, când pornește la război împotriva altui rege, nu se așază mai întâi să hotărască dacă este în stare să i se opună cu zece mii de oameni celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Dacă nu poate , atunci, în timp ce acesta este încă departe, îi va trimite o solie ca să ceară pace. 33 Tot așa, oricine dintre voi, care nu renunță la toate bunurile lui, nu poate fi ucenicul Meu.
34 Sarea este bună. Dar dacă sarea și-a pierdut puterea de a săra, prin ce va fi făcută din nou sărată? 35 Nu mai este de folos nici pentru pământ și nici pentru grămada de gunoi, ci oamenii o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă!“.