Cel mai mare în Împărăția Cerurilor
1 În ceasul acela ucenicii s‐au apropiat de Isus zicând: Cine este deci mai mare în Împărăția Cerurilor? 2 Și el a chemat la sine pe un copilaș, l‐a pus în mijlocul lor, 3 și a zis: Adevărat vă spun, dacă nu vă veți întoarce și veți fi ca copilașii, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor. 4 Oricine deci se va smeri pe sine ca acest copilaș, acela este mai mare în Împărăția Cerurilor. 5 Și cine va primi pe un astfel de copilaș în numele meu, pe mine mă primește. 6 Iar cine va face să se poticnească unul singur din acești micuți care cred în mine, i‐ar fi de folos să i se atârne de gât o piatră de moară și să fie afundat în adâncul mării. 7 Vai de lume din pricina prilejurilor de poticnire. Căci trebuie să vină prilejuri de poticnire, dar vai de omul prin care vine prilejul de poticnire. 8 Iar dacă mâna ta sau piciorul tău te face să te poticnești, taie‐le și aruncă‐le de la tine; este bine pentru tine să intri în viață ciung sau șchiop decât având două mâini sau două picioare să fii aruncat în focul cel veșnic. 9 Și dacă ochiul tău te face să te poticnești, scoate‐l și aruncă‐l de la tine; este bine pentru tine să intri în viață cu un ochi decât având doi ochi să fii aruncat în gheena focului.
Pilda cu oaia rătăcită
10 Vedeți să nu disprețuiți pe unul singur din acești micuți. Căci vă spun că îngerii lor în ceruri totdeauna privesc fața Tatălui meu care este în ceruri. 11 Căci Fiul omului a venit ca să mântuiască ce era pierdut. 12 Ce vi se pare? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una dintre ele, oare nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și pleacă și caută pe cea rătăcită? 13 Și dacă se întâmplă s‐o afle, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci și nouă nerătăcite. 14 Tot așa nu este voia Tatălui vostru care este în ceruri să piară unul singur din acești micuți.
Iertarea greșelilor
15 Iar dacă va păcătui fratele tău împotriva ta, mergi, dovedește‐i vina între tine și el singur. Dacă va asculta de tine, ai câștigat pe fratele tău. 16 Dar dacă nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca prin gura a doi sau trei martori să fie statornicită orice vorbă . 17 Și dacă nu va asculta de ei, spune bisericii; iar dacă nu va asculta nici de biserică, să‐ți fie ca cel dintre Neamuri și vameșul. 18 Adevărat vă spun, câte veți lega pe pământ vor fi legate în cer și câte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate în cer. 19 Iarăși vă spun că dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ asupra oricărui lucru ce vor cere, li se va face de la Tatăl meu care este în ceruri. 20 Căci unde sunt doi sau trei adunați în numele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor.
Pilda robului nemilostiv
21 Atunci Petru s‐a apropiat și i‐a zis: Doamne, de câte ori va păcătui față de mine fratele meu și‐i voi ierta? Până de șapte ori? 22 Isus îi zice: Nu‐ți zic până de șapte ori ci până de șaptezeci de ori șapte. 23 De aceea Împărăția Cerurilor este asemănată cu un împărat care a voit să facă socoteala cu robii săi. 24 Și când a început să facă socoteala, i s‐a adus unul care‐i datora zece mii de talanți. 25 Dar fiindcă n‐avea cu ce să plătească, domnul său a poruncit să fie vândut el și nevasta lui și copiii și tot ce are și să se plătească datoria . 26 Deci robul a căzut la picioarele lui și i s‐a închinat zicând: Doamne, îngăduiește‐mă și‐ți voi plăti tot. 27 Și domnul acelui rob având milă i‐a dat drumul și i‐a iertat împrumutul. 28 Și robul acela a ieșit și a găsit pe unul dintre cei împreună robi cu el, care‐i datora o sută de dinari și a pus mâna pe el și‐l strângea de gât zicând: Plătește dacă ești dator. 29 Deci cel împreună rob cu el a căzut jos și l‐a rugat zicând: Îngăduește‐mă și‐ți voi plăti. 30 Iar el nu voia: ci s‐a dus și l‐a aruncat în temniță până va plăti ce era dator. 31 Deci cei împreună robi cu el, când au văzut cele întâmplate, s‐au întristat foarte mult și au venit și au spus domnului lor cu de‐amănuntul toate cele petrecute. 32 Atunci domnul său l‐a chemat la sine și‐i zice: Rob rău, ți‐am iertat toată datoria aceea fiindcă m‐ai rugat. 33 Oare nu se cădea ca și tu să ai milă de cel împreună rob cu tine după cum și eu am avut milă de tine? 34 Și domnul său s‐a mâniat și l‐a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce era dator. 35 Astfel vă va face și tatăl meu cel ceresc dacă nu veți ierta fiecare fratelui său din inimile voastre.
Cel mai mare în Împărăția Cerurilor
(Mc. 9:33-37Lc. 9:46-48)1 În ceasul acela, ucenicii s-au apropiat de Isus, zicând:
‒ Cine este, așadar, cel mai mare în Împărăția Cerurilor?
2 Isus a chemat un copilaș, l-a pus să stea în mijlocul lor 3 și le-a zis:
‒ Adevărat vă spun, dacă nu vă întoarceți și nu deveniți ca niște copilași, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor! 4 Prin urmare, oricine se smerește precum acest copilaș, acela este cel mai mare în Împărăția Cerurilor. 5 Și oricine îl primește, în Numele Meu, pe un astfel de copilaș, pe Mine Mă primește.
Cauze de păcătuire
(Mc. 9:42-47Lc. 17:1-2)6 Dar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării. 7 Vai de lumea aceasta , din cauza prilejurilor de păcătuire! Căci este inevitabil să nu vină prilejurile de păcătuire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! 8 Dacă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuiești, taie-le și aruncă-le! Este mai bine pentru tine să intri în viață schilod sau olog, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic! 9 Și dacă ochiul tău te face să păcătuiești, scoate-l și aruncă-l! Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai doi ochi și să fii aruncat în focul gheenei!
Pilda despre oaia rătăcită
(Lc. 15:4-7)10 Vedeți să nu cumva să-l disprețuiți pe vreunul dintre acești micuți, căci vă spun că îngerii lor din Ceruri văd întotdeauna fața Tatălui Meu Care este în Ceruri. 11 Căci Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.
12 Ce părere aveți? Dacă unui om, care are o sută de oi, i se rătăcește una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci și nouă pe munți și se duce s-o caute pe cea rătăcită? 13 Și dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci și nouă, care nu s-au rătăcit! 14 Tot astfel, voia Tatălui vostru din Ceruri este să nu piară vreunul dintre acești micuți.
Atitudinea față de cel ce păcătuiește
(Lc. 17:3)15 Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, du-te și mustră-l doar între tine și el. Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău. 16 Dar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane , pentru ca „orice vorbă să fie bazată pe cuvântul a doi sau trei martori“ . 17 Dacă nici de ei nu va ține seamă, spune acest lucru bisericii. Dar dacă nici de biserică nu va ține seamă, atunci să fie pentru tine ca un păgân și ca un colector de taxe.
18 Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ, va fi legat în Cer și orice veți dezlega pe pământ, va fi dezlegat în Cer.
19 Din nou, adevărat vă spun că, dacă doi dintre voi se înțeleg pe pământ în privința oricărui lucru pe care doresc să-l ceară, le va fi dat de Tatăl Meu Care este în Ceruri. 20 Căci unde sunt adunați doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt și Eu!
Pilda despre sclavul nemilostiv
(Lc. 17:4)21 Atunci Petru s-a apropiat și L-a întrebat:
‒ Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui față de mine? Până la șapte ori?
22 Isus i-a zis:
‒ Eu nu-ți zic să-l ierți până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte.
23 De aceea Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să-și încheie socotelile cu sclavii săi. 24 Când a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanți. 25 Dar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soția lui, copiii lui și tot ce avea, pentru a fi plătită datoria .
26 Atunci sclavul, aruncându-se la pământ, i s-a închinat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti tot!“. 27 Stăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, așa că l-a lăsat și i-a iertat datoria.
28 După ce a ieșit, sclavul acela l-a găsit pe unul dintre confrații lui care-i datora o sută de denari. El l-a înșfăcat și-l strângea de gât, zicând: „Plătește ce-mi datorezi!“.
29 Atunci confratele său, aruncându-se la pământ, l-a rugat și a zis: „Mai ai răbdare cu mine și-ți voi plăti“.
30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în închisoare până când avea să plătească datoria. 31 Când confrații lui au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus și i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.
32 Atunci stăpânul lui l-a chemat la el și i-a zis: „Sclav rău, eu ți-am iertat ție toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat! 33 Nu trebuia oare să ai și tu milă de confratele tău, așa cum am avut eu milă de tine?“.
34 Stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna călăilor, până când avea să plătească toată datoria.
35 Tot așa vă va face și Tatăl Meu ceresc, dacă fiecare dintre voi nu-l iartă din inimă pe fratele său.