Pilda nunții fiului de împărat
1 Și Isus a răspuns și le‐a vorbit iarăși în pilde zicând: 2 Împărăția cerurilor a fost asemănată cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. 3 Și a trimis pe robii săi ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei nu voiau să vină. 4 A trimis iarăși alți robi zicând: Spuneți celor poftiți: Iată am gătit prânzul meu; boii mei și cele îngrășate ale mele sunt înjunghiate și toate sunt gata; veniți la nuntă. 5 Dar ei nu le‐a păsat și au plecat unul la holda sa și altul la negustoria sa. 6 Iar ceilalți au pus mâna pe robii săi, i‐au înfruntat rușinos și i‐au omorât. 7 Iar împăratul s‐a umplut de mânie și a trimis oștile sale și a nimicit pe ucigași și le‐a ars cetatea. 8 Atunci zice robilor săi: Nunta este gata dar cei poftiți n‐au fost vrednici . 9 Mergeți deci pe la ieșirile drumurilor și pe câți îi veți găsi poftiți‐i la nuntă. 10 Și robii aceia au ieșit la drumuri și au strâns pe toți pe care i‐au aflat, și răi și buni, și s‐a umplut nunta de cei ce ședeau la masă. 11 Iar când a intrat împăratul să privească pe cei ce ședeau la masă, a văzut acolo un om neîmbrăcat în haină de nuntă. 12 Și‐i zice: Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă? Iar el a amuțit. 13 Atunci împăratul a zis slujitorilor: Legați‐i picioarele și mâinile și aruncați‐l în întunericul de afară: acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. 14 Căci mulți sunt chemați dar puțini aleși.
Birul
15 Atunci fariseii s‐au dus și s‐au sfătuit cum să‐l prindă în cuvânt. 16 Și trimit la el pe ucenicii lor cu irodianii zicând: Învățătorule, știm că esti iubitor de adevăr și înveți pe alții calea lui Dumnezeu în adevăr și nu‐ți pasă de nimeni, pentru că nu te uiți la fața oamenilor. 17 Spune‐ne deci, ce ți se pare? Se cuvine a da bir Cezarului sau nu? 18 Dar Isus, cunoscându‐le răutatea, a zis: Ce mă ispitiți, fățarnicilor? 19 Arătați‐mi banul pentru bir. Și i‐au adus un dinar. 20 Și le zice: Al cui este chipul acesta și scrierea? 21 Ei zic: Al Cezarului. Atunci le zice: Dați deci Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu. 22 Și când au auzit aceasta, s‐au mirat și l‐au lăsat și au plecat.
Despre înviere
23 În ziua aceea au venit la el saducheii care zic că nu este înviere și l‐au întrebat 24 zicând: Învățătorule, Moise a zis: Dacă va muri cineva neavând copii, fratele său va lua pe nevasta lui și va ridica sămânță fratelui său. 25 Și erau la noi șapte frați. Și cel dintâi s‐a însurat și a murit și neavând sămânță a lăsat pe nevasta sa fratelui său. 26 Asemenea și al doilea și al treilea, până la al șaptelea. 27 Iar la urma tuturor a murit și femeia. 28 La înviere, deci, a cărui dintre cei șapte va fi ea nevastă? Căci toți au avut‐o. 29 Dar Isus a răspuns și le‐a zis: Vă rătăciți, neștiind scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Iar despre învierea morților, oare n‐ați citit ce vi s‐a spus de Dumnezeu zicând: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este Dumnezeul morților, ci al viilor. 33 Și când au auzit, gloatele au rămas uimite de învățătura lui.
Porunca cea mai mare
34 Dar fariseii, când au auzit că a închis gura saducheilor, s‐au adunat la un loc, 35 și unul dintre ei, învățător de lege , l‐a întrebat, ispitindu‐l: 36 Învățătorule, care este porunca cea mare în lege? 37 Iar el i‐a zis: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. 38 Aceasta este porunca cea mare și cea dintâi. 39 Iar a doua asemenea ei este: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 40 În aceste două porunci atârnă toată legea și prorocii.
Al cui fiu este Hristosul?
41 Și pe când erau adunați la un loc fariseii, Isus i‐a întrebat, 42 zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui fiu este? Ei îi zic: Al lui David. 43 El le zice: Cum, deci, David, în Duh, îl numește Domn, zicând: 44 Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii tăi sub picioarele tale? 45 Deci, dacă David îl numește Domn, cum este el fiul lui? 46 Și nimeni nu putea să‐i răspundă un cuvânt, nici n‐a îndrăznit cineva din ziua aceea să‐i mai pună întrebări.
Pilda nunții fiului de împărat
(Lc. 14:16-24)
1 Isus, răspunzând din nou, le-a vorbit în pilde și a zis:
2 ‒ Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său. 3 El și-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitați la nuntă, dar aceștia n-au vrut să vină. 4 A trimis din nou alți sclavi, zicând: „Spuneți-le celor invitați: «Iată, am pregătit masa! Boii și animalele îngrășate au fost tăiate și toate sunt pregătite! Veniți deci la nuntă!»“. 5 Dar ei, nepăsători, au plecat, unul la terenul lui, iar altul la afacerea lui. 6 Ceilalți i-au înșfăcat pe sclavi, i-au chinuit și i-au omorât.
7 Atunci împăratul s-a mâniat și, trimițându-și armatele, i-a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. 8 Apoi le-a zis sclavilor săi: „Nunta este pregătită, dar cei invitați n-au fost demni de ea . 9 Mergeți, așadar, la răspântiile drumurilor și chemați-i la nuntă pe toți aceia pe care îi găsiți!“. 10 Sclavii aceia au ieșit pe drumuri și i-au adunat pe toți aceia pe care i-au găsit, și răi, și buni, așa că sala de nuntă s-a umplut de oaspeți.
11 Când a venit împăratul să-și vadă oaspeții, a observat acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă 12 și l-a întrebat: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?“. Acesta a amuțit. 13 Atunci împăratul le-a zis slujitorilor: „Legați-l de mâini și de picioare și alungați-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!“.
14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.
Tributul datorat Cezarului
(Mc. 12:13-17Lc. 20:20-26)
15 Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-L prindă în capcană cu vorba.
16 I-au trimis la El pe ucenicii lor, împreună cu irodienii, care au zis:
‒ Învățătorule, știm că ești adevărat și-i înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, și că nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu favorizezi niciun om. 17 Așadar, spune-ne ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului sau nu?
18 Isus însă, cunoscând răutatea lor, le-a zis:
‒ De ce Mă puneți la încercare, ipocriților? 19 Arătați-Mi moneda pentru tribut!
Ei I-au adus un denar.
20 El le-a zis:
‒ Chipul acesta și inscripția ale cui sunt?
21 Ei I-au zis:
‒ Ale Cezarului.
Atunci El le-a zis:
‒ Așadar, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
22 Ei au rămas uimiți când au auzit aceste cuvinte . Și, astfel, L-au lăsat și au plecat.
Despre înviere
(Mc. 12:18-27Lc. 20:27-40)
23 În aceeași zi, s-au apropiat de El niște saduchei, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat, 24 zicând:
‒ Învățătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să se căsătorească cu văduva și să-i ridice un urmaș fratelui său“ . 25 Erau deci printre noi șapte frați. Primul, după ce s-a căsătorit, a murit. Și, neavând niciun urmaș, a lăsat-o pe soția sa fratelui său. 26 Așa s-a întâmplat și cu al doilea, și cu al treilea, până la al șaptelea. 27 La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28 Așadar, la înviere, soția căruia dintre cei șapte va fi ea? Căci toți au avut-o de soție !
29 Isus, răspunzând, le-a zis:
‒ Sunteți rătăciți, pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din Cer. 31 Iar cu privire la învierea celor morți, n-ați citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice: 32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“ ? El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii!
33 Auzind aceste lucruri , mulțimile au rămas uimite de învățătura Lui.
Cea mai mare poruncă
(Mc. 12:28-31Lc. 10:25-28)
34 Când fariseii au auzit că Isus le închisese gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
35 Unul dintre ei, un învățător al Legii, ca să-L pună la încercare, a întrebat:
36 ‒ Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?
37 Isus i-a spus:
‒ „Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău“. 38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“. 40 Toată Legea și Profeții atârnă de aceste două porunci.
Al Cui Fiu este Cristos?
(Mc. 12:35-37Lc. 20:41-44)
41 În timp ce fariseii erau strânși la un loc, Isus i-a întrebat:
42 ‒ Ce părere aveți voi despre Cristos? Al Cui Fiu este El?
Ei I-au răspuns:
‒ Al lui David.
43 El le-a zis:
‒ Cum atunci David, prin Duhul, Îl numește „Domn“, când spune:
44 „Domnul I-a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea,
până-i voi pune pe dușmanii Tăi
la picioarele Tale!»“?
45 Deci, dacă David Îl numește „Domn“, cum este El fiul lui?
46 Nimeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt și, din ziua aceea, nimeni n-a mai îndrăznit să-L întrebe nimic .