Ispitirea lui Isus
1 Atunci Isus a fost dus în pustie de Duhul , ca să fie ispitit de diavolul. 2 Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit. 3 Și ispititorul s‐a apropiat și i‐a zis: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. 4 Dar el a răspuns și a zis: Este scris: Nu numai cu pâine va trăi omul ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. 5 Atunci diavolul îl ia în sfânta cetate și‐l pune pe aripa Templului 6 și‐i zice: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă‐te jos; căci este scris: Va porunci îngerilor săi pentru tine și ei te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să‐ți izbești piciorul de o piatră. 7 Isus i‐a zis: Iarăși este scris: Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău. 8 Iarăși diavolul îl ia într‐un munte foarte înalt și‐i arată toate împărățiile lumii și slava lor 9 și‐i zice: Toate acestea ți le voi da ție, dacă vei cădea jos și te vei închina mie. 10 Atunci Isus îi zice: Pleacă, Satano, căci este scris: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai lui să‐i slujești. 11 Atunci diavolul îl lasă; și iată, îngeri s‐au apropiat și‐i slujeau.
Isus la Capernaum
12 Și când a auzit că Ioan a fost dat prins, a plecat în Galileea. 13 Și părăsind Nazaretul, a venit și a locuit în Capernaum, care este lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali, 14 ca să se împlinească ce s‐a zis prin Isaia prorocul care zice: 15 Țara lui Zabulon și țara lui Neftali, pe calea mării, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor, 16 poporul care ședea în întuneric a văzut o lumină mare și celor ce ședeau în ținutul și în umbra morții le‐a răsărit lumina. 17 De atunci Isus a început să propovăduiască și să zică: Pocăiți‐vă , căci s‐a apropiat Împărăția Cerurilor.
Isus cheamă patru ucenici
18 Și pe când umbla pe lângă marea Galileei , a văzut doi frați, pe Simon zis Petru și pe Andrei, fratele lui, aruncând o mreajă în mare, căci erau pescari. 19 Și le zice: Veniți după mine, și vă voi face pescari de oameni. 20 Iar ei îndată au lăsat mrejile și l‐au urmat. 21 Și mergând de acolo înainte, a văzut pe alți doi frați, pe Iacov al lui Zebedei și pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zebedei, tatăl lor, cârpindu‐și mrejile, și i‐a chemat. 22 Iar ei îndată au lăsat corabia și pe tatăl lor și l‐au urmat.
Isus învață pe popor și tămăduiește pe bolnavi
23 Și Isus străbătea toată Galileea, învățându‐i în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice neputință în popor. 24 Și s‐a răspândit știrea despre el în toată Siria, și au adus la el pe toți care le era rău, cuprinși de felurite boli și chinuri și pe îndrăciți și lunatici și slăbănogi, și i‐a vindecat. 25 Și l‐au urmat gloate multe din Galileea și Decapole și Ierusalim și Iudeea și de dincolo de Iordan.
Ispitirea lui Isus în deșert
(Mc. 1:12-13Lc. 4:1-13)1 Atunci Isus a fost dus de Duhul în deșert, ca să fie ispitit de diavolul. 2 După ce a postit timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit.
3 Atunci ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis:
‒ Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se transforme în pâini!
4 Însă Isus , răspunzând, a zis:
‒ Este scris:
„Omul nu trăiește doar cu pâine,
ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“.
5 Atunci diavolul L-a luat în sfânta cetate, L-a pus să stea pe streașina Templului 6 și I-a zis:
‒ Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris:
„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine“
și
„Ei Te vor purta pe brațe,
ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră“ .
7 Isus i-a spus:
‒ De asemenea, este scris: „Să nu-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“ .
8 Din nou, diavolul L-a luat pe un munte foarte înalt și I-a arătat toate regatele lumii și gloria lor.
9 Apoi I-a zis:
‒ Toate acestea Ți le voi da Ție, dacă, aruncându-Te la pământ, mi Te vei închina.
10 Atunci Isus i-a zis:
‒ Pleacă, Satan, căci este scris:
„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini
și numai Lui să-I slujești!“ .
11 Atunci diavolul a plecat de la El. Și iată că niște îngeri s-au apropiat și Îi slujeau.
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
(Mc. 1:14-15Lc. 4:14-15)12 Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, S-a retras în Galileea. 13 A părăsit Nazaretul și S-a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare, în teritoriile lui Zabulon și Neftali, 14 ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:
15 „Teritoriul lui Zabulon și teritoriul lui Neftali,
calea către mare, dincolo de Iordan,
Galileea națiunilor.
16 Poporul care locuia în întuneric
a văzut o mare lumină,
și pentru cei ce locuiau în țara și în umbra morții,
a răsărit o lumină!“ .
17 De atunci încolo, Isus a început să predice și să zică: „Pocăiți-vă, căci Împărăția Cerurilor s-a apropiat!“.
Chemarea primilor ucenici
(Mc. 1:16-20Lc. 5:2-11Ioan 1:35-42)18 În timp ce trecea pe lângă Marea Galileei, Isus a văzut doi frați, pe Simon, zis Petru, și pe Andrei, fratele lui, aruncând un năvod în mare, căci erau pescari. 19 El le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!“. 20 Ei și-au lăsat imediat năvoadele și L-au urmat.
21 Mergând mai departe de acolo, El a văzut alți doi frați, pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui. Ei erau într-o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, și își reparau năvoadele. El i-a chemat, 22 iar ei au lăsat imediat barca și pe tatăl lor și L-au urmat.
Isus vindecă bolnavii
(Mc. 3:7-12Lc. 6:17-19)23 Isus călătorea prin toată Galileea, învățându-i pe oameni în sinagogi, predicând Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință care erau în popor. 24 Vestea cu privire la El s-a răspândit în toată Siria. Oamenii îi aduceau la El pe toți cei ce sufereau de diferite boli și pe cei ce erau în chinuri, pe demonizați, pe epileptici și pe cei paralizați, iar El îi vindeca. 25 Îl urmau mulțimi mari de oameni din Galileea, din Decapolis, din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan.