Pilda vierilor
1 Și a început să le vorbească în pilde. Un om a sădit o vie și a împrejmuit‐o cu gard și a săpat o groapă pentru teasc și a zidit un turn și a arendat‐o vierilor, iar el a plecat din țară. 2 Și la vreme a trimis la vieri un rob ca să ia de la vieri din roadele viei. 3 Și ei l‐au luat și l‐au bătut și l‐au trimis înapoi fără nimic. 4 Și iarăși a trimis la ei pe alt rob. Și pe acela l‐au rănit la cap și l‐au necinstit. 5 Și a trimis pe altul; și l‐au omorât și pe acela; și pe mulți alții, pe unii bătându‐i, iar pe alții omorându‐i. 6 Avea încă unul singur, un fiu iubit. L‐a trimis cel din urmă la vieri zicând: Se vor sfii de fiul meu. 7 Dar vierii aceia au zis între ei: Acesta este moștenitorul; veniți să‐l omorâm și moștenirea va fi a noastră. 8 Și l‐au luat și l‐au omorât și l‐au scos afară din vie. 9 Ce va face domnul viei? Va veni și va pierde pe vieri și va da via la alții. 10 Oare n‐ați citit nici scriptura aceasta: Piatra pe care au lepădat‐o ziditorii, aceea a fost făcută cap de unghi. 11 Aceasta a fost de la Domnui și este minunată în ochii noștri? 12 Și căutau să pună mâna pe el și s‐au temut de gloată; căci au cunoscut că pentru ei spusese pilda aceasta. Și l‐au lăsat și au plecat.
Birul Cezarului
13 Și trimit la el pe unii dintre farisei și irodiani, ca să‐l prindă în cuvânt. 14 Și venind îi zic: Învățătorule, știm că ești iubitor de adevăr și nu‐ți pasă de nimeni; căci nu te uiți la fața oamenilor, ci cu adevărat înveți calea lui Dumnezeu: Se cade a da bir Cezarului, sau nu? 15 Să dăm sau să nu dăm? Dar el, cunoscându‐le fățărnicia, le‐a zis: Ce mă ispitiți? Aduceți‐mi un dinar ca să văd. 16 Iar ei au adus. Și le zice: Al cui este chipul acesta și scrierea? Iar ei i‐au zis: Al Cezarului. 17 Iar Isus le‐a zis: Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului, și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Și se mirau mult de el.
Despre înviere
18 Și vin la el saducheii , care zic că nu este înviere. Și‐l întrebau zicând: 19 Învățătorule, Moise ne‐a scris că dacă va muri fratele cuiva și va lăsa o nevastă și nu va lăsa copil, fratele său să ia pe nevasta lui și să ridice sămânță fratelui său. 20 Erau șapte frați. Și cel dintâi a luat o nevastă și murind n‐a lăsat sămânță. 21 Și a luat‐o al doilea și a murit nelăsând sămânță; și al treilea tot așa. 22 Și cei șapte n‐au lăsat urmaș. La urma tuturor a murit și femeia. 23 La înviere când vor învia, a cărui dintre ei va fi nevastă? Căci cei șapte au avut‐o de nevastă. 24 Isus le‐a zis: Oare nu pentru aceasta vă rătăciți voi că nu știți scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci când vor învia dintre cei morți, nici nu se însoară nici nu se mărită; ci sunt ca îngerii în ceruri. 26 Iar despre morți că se scoală, n‐ați citit în cartea lui Moise, cu privire la Rug, cum i‐a spus Dumnezeu zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? 27 El nu este Dumnezeul morților, ci al viilor. Mult vă rătăciți.
Cea mai mare poruncă
28 Și unul dintre cărturari s‐a apropiat și i‐a auzit pricindu‐se între ei și știind că le‐a răspuns bine, l‐a întrebat: Care poruncă este întâia dintre toate? 29 Isus a răspuns: Întâia este: Ascultă Israele, Domnul Dumnezeul nostru, Domnul este unul singur. 30 Și: Iubește pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău și din tot cugetul tău și din toată puterea ta. Iată porunca dintâi. 31 A doua este aceasta: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea. 32 Și cărturarul i‐a zis: Bine, învățătorule, adevărat ai zis că este unul singur și nu este altul afară de el. 33 Și a‐l iubi din toată inima și din toată priceperea și din toată puterea și a iubi pe aproapele său ca pe sine însuși este mai mult decât toate arderile de tot și jertfele. 34 Și Isus când a auzit că a răspuns cuminte, i‐a zis: Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și nimeni nu mai îndrăznea să‐l întrebe.
Al cui fiu este Hristosul?
35 Și răspunzând Isus, zicea pe când învăța în Templu: Cum zic cărturarii că Hristosul este fiu al lui David? 36 Însuși David îi zice prin Duhul Sfânt: Domnul a zis Domnului meu: Șezi la dreapta mea până voi pune pe vrăjmașii tăi sub picioarele tale. 37 Însuși David îl numește Domn; și de unde este fiu al lui? Și gloata cea multă îl asculta cu bucurie.
Mustrarea cărturarilor
38 Și în învățătura sa zicea: Feriți‐vă de cărturarii care doresc să umble în veșminte lungi și să primească urări de bine în piețe 39 și cele dintâi scaune în sinagogi și cele dintâi scaune la ospețe: 40 care mănâncă cu desăvârșire casele văduvelor, și de ochii lumii se roagă mult, aceștia vor lua mai multă osândă.
Văduva săracă
41 Și ședea în fața cutiei pentru daruri și privea cum gloata aruncă bani de aramă în cutia pentru daruri; și mulți bogați aruncau mult. 42 Și a venit o singură văduvă săracă și a aruncat două leptale, adică un codrant. 43 Și a chemat la sine pe ucenicii săi și le‐a zis: Adevărat vă spun că văduva aceasta , care este săracă, a aruncat mai mult decât toți care aruncă în cutia pentru daruri. 44 Căci toți au aruncat din ce le prisosește, iar aceasta din lipsa ei a aruncat tot ce avea, tot din ce trăiește.
Pilda viticultorilor
(Mt. 21:33-46Lc. 20:9-19)1 Apoi a început să le vorbească în pilde:
‒ Un om a plantat o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat o presă de struguri și a construit un turn de pază. Apoi a arendat-o unor viticultori și a plecat într-o călătorie. 2 La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei din roadele viei. 3 Viticultorii însă l-au apucat, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 4 Stăpânul a trimis apoi la ei un alt sclav, dar și pe acela l-au lovit peste cap și l-au umilit. 5 A trimis apoi un altul, dar pe acela l-au omorât, și apoi încă mulți alții, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât.
6 Singurul pe care-l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l-a trimis la ei, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“. 7 Dar viticultorii aceia și-au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră!“. 8 Și l-au apucat, l-au omorât și l-au scos afară din vie.
9 Așadar, ce va face stăpânul viei? El va veni și-i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora. 10 N-ați citit cuvântul acesta în Scriptură:
„Piatra pe care au respins-o zidarii
a devenit Piatra din capul unghiului.
11 Domnul a făcut acest lucru
și este minunat în ochii noștri!“ ?
12 Ei căutau să pună mâna pe El, dar le-a fost frică de mulțime; căci știau că împotriva lor spusese Isus pilda. Așa că L-au lăsat și au plecat.
Tributul datorat Cezarului
(Mt. 22:15-22Lc. 20:20-26)13 I-au trimis la El pe câțiva dintre farisei și dintre irodieni ca să-L prindă în cursă cu vorba.
14 Ei au venit și I-au zis:
‒ Învățătorule, știm că ești adevărat și că nu-Ți pasă de nimeni, fiindcă nu favorizezi niciun om, ci-i înveți pe toți calea lui Dumnezeu în conformitate cu adevărul. Se cuvine să plătim tribut Cezarului sau nu? Să plătim sau să nu plătim?
15 El însă, înțelegând ipocrizia lor, le-a zis:
‒ De ce Mă puneți la încercare? Aduceți-Mi un denar, ca să Mă uit la el.
16 Ei I-au adus.
Isus le-a zis:
‒ Chipul acesta și inscripția, ale cui sunt?
Ei I-au zis:
‒ Ale Cezarului.
17 Isus le-a zis:
‒ Dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!
Ei erau foarte uimiți de El.
Despre înviere
(Mt. 22:23-33Lc. 20:27-40)18 Apoi au venit la El niște saduchei, care zic că nu există înviere, și L-au întrebat:
19 ‒ Învățătorule, Moise ne-a scris: „Dacă fratele cuiva moare și lasă în urmă o soție, dar fără să lase vreun copil, fratele lui s-o ia de soție pe văduvă și să-i ridice un urmaș fratelui său“. 20 Erau deci șapte frați. Primul și-a luat o soție, dar, când a murit, n-a lăsat niciun urmaș. 21 Al doilea a luat-o pe văduvă de soție, dar și el a murit fără să lase vreun urmaș. Așa s-a întâmplat și cu al treilea. 22 Și niciunul dintre cei șapte n-a lăsat un urmaș. La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 23 La înviere, când vor învia, soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut-o de soție!
24 Isus le-a zis:
‒ Oare nu vă rătăciți voi tocmai pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci atunci când învie dintre cei morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din Ceruri. 26 Iar cu privire la faptul că cei morți sunt înviați, n-ați citit în Cartea lui Moise, acolo unde scrie despre rug, cum i-a vorbit Dumnezeu, zicând: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov“ ? 27 El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii! Sunteți foarte rătăciți!
Cea mai mare poruncă
(Mt. 22:34-40Lc. 10:25-28)28 Unul dintre cărturari venise și-i auzise discutând.
Când a văzut că Isus le-a răspuns bine, L-a întrebat:
‒ Care este cea dintâi poruncă dintre toate?
29 Isus a răspuns:
‒ Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. 30 Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta“ . Aceasta este cea dintâi poruncă. 31 A doua este : „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“ . Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.
32 Cărturarul I-a zis:
‒ Bine, Învățătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, și anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El 33 și că a-L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea și cu toată puterea și a-l iubi pe semenul tău ca pe tine însuți înseamnă mult mai mult decât toate arderile-de-tot și decât toate jertfele.
34 Când a văzut Isus că răspunsese cu înțelepciune, i-a zis:
‒ Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.
Și nimeni nu mai îndrăznea să-L întrebe nimic .
Al Cui Fiu este Cristos?
(Mt. 22:41-46Lc. 20:41-44)35 În timp ce îi învăța pe oameni în Templu, Isus a întrebat: „Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David? 36 David însuși, prin Duhul Sfânt, a spus:
«Domnul I-a zis Domnului meu:
‘Șezi la dreapta Mea,
până-i voi pune pe dușmanii Tăi
la picioarele Tale!’».
37 David însuși Îl numește «Domn». Deci, cum este El fiul lui?“.
Mulțimea cea mare Îl asculta cu plăcere.
Modul de viață ipocrit al cărturarilor
(Mt. 23:1-7Lc. 11:43-46Lc. 20:45-47)38 În învățătura Lui spunea: „Feriți-vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, le plac saluturile în piețe, 39 scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese. 40 Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare“.
Văduva săracă și dărnicia ei
(Lc. 21:1-4)41 S-a așezat în fața vistieriei Templului și Se uita cum mulțimea punea bani în vistierie. Mulți dintre cei bogați puneau mult. 42 A venit și o văduvă săracă și a pus doi leptoni, care fac împreună un codrant.
43 Isus i-a chemat pe ucenicii Lui și le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus în vistierie, 44 pentru că toți au pus din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, întreaga ei sursă de trai“.