Pribegirea prin pustie
1 Și toată adunarea și‐a ridicat glasul și a strigat și poporul a plâns în noaptea aceea. 2 Și toți copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și împotriva lui Aaron și toată adunarea le‐a zis: O , de am fi murit în țara Egiptului! Sau de am fi murit în această pustie! 3 Și pentru ce ne‐a adus Domnul în țara aceasta, ca să cădem de sabie, ca nevestele noastre și copilașii noștri să fie de pradă? Oare n‐ar fi mai bine pentru noi să ne întoarcem în Egipt? 4 Și au zis unul către altul: Să punem un cap și să ne întoarcem în Egipt. 5 Atunci Moise și Aaron au căzut pe fețele lor înaintea întregii adunări a copiilor lui Israel. 6 Și Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, care erau din cei ce iscodiseră țara, și‐au rupt hainele. 7 Și au vorbit către toată adunarea copiilor lui Israel zicând: Țara , pe care am străbătut‐o ca s‐o iscodim, este o țară foarte, foarte bună. 8 Dacă Domnul va avea plăcere de noi, ne va aduce în țara aceasța și ne‐o va da, țară în care curge lapte și miere. 9 Numai nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă temeți de poporul țării, căci ei sunt pâine pentru noi; ocrotirea lor s‐a depărtat de la ei și Domnul este cu noi; nu vă temeți de ei. 10 Și toată adunarea a vorbit să‐i ucidă cu pietre. Și slava Domnului s‐a arătat tuturor copiilor lui Israel în cortul întâlnirii. 11 Și Domnul a zis lui Moise: Până când mă va disprețui poporul acesta? Și până când nu vor crede ei în mine, pentru toate semnele pe care le‐am făcut între ei? 12 Îi voi lovi cu ciumă și‐i voi stârpi, și pe tine te voi face un popor mai mare și mai tare decât ei. 13 Și Moise a zis Domnului: Dar egiptenii vor auzi; căci prin puterea ta ai scos pe poporul acesta din mijlocul lor. 14 Și vor spune locuitorilor acestei țări, care au auzit că tu, Doamne, ești în mijlocul acestui popor, că tu, Doamne, ești văzut ochi către ochi și că norul tău stă deasupra lor, și că tu mergi înaintea lor, într‐un stâlp de nor ziua și într‐un stâlp de foc noaptea. 15 Și acum dacă vei omorî pe poporul acesta ca pe un singur om, atunci neamurile care au auzit vestea ta vor vorbi, zicând: 16 Fiindcă Domnul n‐a putut să aducă pe poporul acesta în țara pe care le‐o jurase, de aceea i‐a omorât în pustie. 17 Și acum, rogu‐te, să se mărească puterea Domnului după cum ai vorbit zicând: 18 Domnul este încet la mânie și bogat în îndurare, care iartă nelegiuirea și călcarea de lege și care nu socotește pe cel vinovat nevinovat, care cercetează nelegiuirea părinților în copii până în al treilea și al patrulea neam . 19 Iartă , te rog, nelegiuirea poporului acestuia după mărimea îndurării tale și după cum ai iertat pe poporul acesta, din Egipt și până acum. 20 Și Domnul a zis: Am iertat după cuvântul tău. 21 Dar cu adevărat, viu sunt eu, și tot pământul se va umplea de slava Domnului. 22 Căci toți acei bărbați care au văzut slava mea și semnele mele, pe care le‐am făcut în Egipt și în pustie, și m‐au ispitit de zece ori până acum și n‐au ascultat de glasul meu, 23 de vor vedea ei țara pe care am jurat‐o părinților lor! Niciunul din aceia care m‐au disprețuit n‐o vor vedea. 24 Dar pe robul meu Caleb , fiindcă a fost alt duh cu el și m‐a urmat pe deplin , îl voi face să intre în țara în care s‐a dus, și sămânța lui o va stăpâni. 25 Și amalecitul și cananitul locuiesc în vale. Mâine întoarceți‐vă și plecați în pustie pe calea spre Marea‐Roșie. 26 Și Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron zicând: 27 Până când să rabd eu această adunare rea, care cârtește împotriva mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel cu care cârtesc împotriva mea. 28 Spune‐le: Viu sunt eu, zice Domnul, de nu vă voi face cum ați vorbit în urechile mele! 29 Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Și toți aceia, care au fost numărați dintre voi, după numărul vostru întreg, de la douăzeci de ani și mai sus, care ați cârtit împotriva mea, 30 de veți intra voi în țara, pentru care mi‐am ridicat mâna că vă voi face să locuiți în ea, afară de Caleb, fiul lui Iefune, și de Iosua, fiul lui Nun. 31 Dar pe pruncii voștri, despre care ați zis că vor fi pradă, îi voi face să intre și vor cunoaște țara pe care ați disprețuit‐o voi. 32 Și voi, trupurile voastre moarte vor cădea în această pustie. 33 Și copiii voștri vor fi păstori în pustie patruzeci de ani, și vor purta curviile voastre, până ce trupurile voastre moarte se vor pierde în pustie. 34 După numărul zilelor în care ați iscodit țara, patruzeci de zile, de fiecare zi un an, vă veți purta nelegiuirile, patruzeci de ani, și veți cunoaște înstrăinarea mea de voi. 35 Eu , Domnul, am vorbit, de nu voi face aceasta la toată această adunare rea , care s‐a întâlnit împreună împotriva mea. Se vor pierde în pustia aceasta și vor muri în ea. 36 Și bărbații, pe care‐i trimisese Moise să iscodească țara, și care s‐au întors și au făcut pe toată adunarea să cârtească împotriva lui, aducând vorbă rea despre țară: 37 bărbații aceia care au adus vorbă rea despre țară au murit de rană înaintea Domnului. 38 Dar Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas vii din bărbații care merseseră să iscodească țara. 39 Și Moise a spus aceste cuvinte tuturor copiilor lui Israel și poporul s‐a jelit foarte mult. 40 Și s‐au sculat de dimineață și s‐au suit pe vârful muntelui zicând: Iată‐ne și ne vom sui la locul pe care l‐a făgăduit Domnul; căci am păcătuit. 41 Și Moise a zis: Pentru ce călcați acum porunca Domnului? Căci nu veți izbuti ! 42 Nu vă suiți , căci Domnul nu este în mijlocul vostru, ca să nu fiți bătuți dinaintea vrăjmașilor voștri. 43 Căci amalecitul și cananitul sunt înaintea voastră și veți cădea de sabie; căci odată ce v‐ați abătut de pe urma Domnului, Domnul nu va fi cu voi. 44 Și s‐au încumetat să se suie pe vârful muntelui, dar chivotul legământului Domnului și Moise nu s‐au mișcat din mijlocul taberei. 45 Și amalecitul și cananitul, care locuiau pe muntele acela, s‐au pogorât și i‐au bătut și i‐au tăiat în bucăți până la Horma.
Rebeliunea poporului și judecata Domnului
1 Atunci întreaga adunare a început să strige tare. Și, în noaptea aceea, poporul s-a plâns.
2 Toți fiii lui Israel au protestat împotriva lui Moise și a lui Aaron, și întreaga adunare le-a zis:
‒ O, dacă am fi murit în țara Egiptului sau dacă am fi murit în deșertul acesta! 3 De ce ne aduce Domnul în țara aceasta? Ca să cădem loviți de sabie? Soțiile noastre și copiii noștri vor ajunge pradă. N-ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?
4 Și fiecare i-a zis semenului său:
‒ Să ne alegem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt!
5 Atunci Moise și Aaron s-au aruncat cu fața la pământ înaintea întregii adunări a comunității fiilor lui Israel.
6 Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei care cercetaseră țara, și-au sfâșiat hainele 7 și au vorbit întregii comunități a fiilor lui Israel, zicând:
‒ Țara pe care am străbătut-o, ca s-o cercetăm, este o țară deosebit de bună. 8 Dacă Domnul Își găsește plăcerea în noi, ne va duce în această țară și ne-o va da nouă; este o țară în care curge lapte și miere. 9 Numai nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă temeți de poporul din țară, căci vor fi ca pâinea pentru noi. Protecția le-a fost luată, iar Domnul este cu noi. Nu vă temeți de ei.
10 Dar întreaga adunare zicea să-i omoare cu pietre. Atunci gloria Domnului s-a arătat la Cortul Întâlnirii, înaintea fiilor lui Israel.
11 Domnul i-a zis lui Moise:
‒ Până când Mă va disprețui poporul acesta? Până când nu va crede în Mine, în pofida tuturor semnelor pe care le-am făcut în mijlocul lui? 12 Îl voi lovi cu molimă și-l voi dezmoșteni, iar pe tine te voi face o națiune mai mare și mai puternică decât el.
13 Dar Moise i-a zis Domnului:
‒ Egiptenii vor auzi lucrul acesta, căci prin puterea Ta ai scos acest popor din mijlocul lor, 14 și-l vor spune locuitorilor acestei țări. Ei au auzit că Tu, Doamne, ești în mijlocul acestui popor, că Tu, Doamne, ești văzut de ei față în față, că norul Tău stă deasupra lor și că mergi înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, iar noaptea într-un stâlp de foc. 15 Dacă omori acest popor ca pe un singur om, atunci națiunile care au auzit despre faima Ta vor zice: 16 „Pentru că Domnul n-a putut să ducă acest popor în țara pe care le-o jurase, de aceea i-a omorât în deșert“. 17 Te rog, lasă acum ca puterea Stăpânului să se arate în măreția ei, după cum ai promis, zicând: 18 „Domnul este încet la mânie și plin de îndurare, iertând nelegiuirea și fărădelegea, dar nu lasă nepedepsit pe cel vinovat , ci pedepsește nelegiuirea părinților în copii și în copiii copiilor lor până la a treia și a patra generație “. 19 Te rog, iartă nelegiuirea acestui popor, potrivit măreției îndurării Tale, așa cum ai iertat acest popor din Egipt până acum.
20 Domnul a zis:
‒ I-am iertat așa cum ai cerut. 21 Dar, cât este de adevărat faptul că Eu sunt viu și că gloria Domnului va umple tot pământul, 22 tot așa niciunul dintre oamenii care au văzut gloria Mea și semnele pe care le-am făcut în Egipt și în deșert și care totuși M-au ispitit de zece ori până acum și n-au ascultat de glasul Meu, 23 nu vor vedea țara pe care am jurat că le-o voi da strămoșilor lor. Niciunul dintre cei care M-au disprețuit nu o va vedea. 24 Dar pentru că slujitorul Meu Caleb a fost călăuzit de un alt duh și M-a urmat pe deplin, îl voi duce în țara în care a fost, iar urmașii lui o vor stăpâni. 25 Amalekiții și canaaniții locuiesc în vale. De aceea, mâine, întoarceți-vă și porniți spre deșert, pe drumul către Marea Roșie.
26 Domnul le-a vorbit lui Moise și Aaron, zicând: 27 „Până când va protesta această adunare rea împotriva Mea? Am auzit nemulțumirile pe care fiii lui Israel le au față de Mine. 28 De aceea spuneți-le: «Viu sunt Eu, zice Domnul, că vă voi face precum ați vorbit în auzul Meu: 29 cadavrele voastre vor zăcea în deșertul acesta. Dintre toți cei de la vârsta de douăzeci de ani în sus, care ați fost numărați și înscriși și care ați protestat împotriva Mea, 30 niciunul nu va intra în țara în care am jurat că vă voi așeza, în afară de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun. 31 Pe copiii voștri însă, despre care ați zis că vor ajunge pradă, îi voi duce în țară și, astfel, ei vor cunoaște țara pe care voi ați respins-o. 32 Cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în deșertul acesta. 33 Fiii voștri vor fi păstori în deșert timp de patruzeci de ani și vor purta vina necredincioșiei voastre până când trupurile voastre moarte își vor găsi sfârșitul în deșert. 34 Așa cum ați cercetat țara timp de patruzeci de zile, tot așa, timp de patruzeci de ani, câte un an pentru fiecare zi, veți purta pedeapsa pentru nelegiuirea voastră și, astfel, veți cunoaște respingerea Mea». 35 Eu, Domnul, am vorbit. Cu siguranță așa îi voi face acestei comunități rele care s-a adunat împotriva Mea. În deșertul acesta își vor găsi sfârșitul și aici vor muri“.
36 Bărbații pe care Moise îi trimisese să cerceteze țara și care, atunci când s-au întors, au făcut toată comunitatea să protesteze împotriva lui, aducând un raport nefavorabil despre țară, 37 deci oamenii aceia, care aduseseră un raport nefavorabil despre țară, au murit loviți de o urgie înaintea Domnului. 38 Numai Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas în viață dintre bărbații care se duseseră să cerceteze țara.
39 Când Moise le-a spus aceste cuvinte tuturor fiilor lui Israel, poporul a bocit mult.
40 Ei s-au sculat dimineață și s-au urcat pe vârful muntelui, zicând:
‒ Iată-ne! Ne vom duce spre locul pe care l-a promis Domnul, căci am păcătuit.
41 Dar Moise le-a zis:
‒ De ce încălcați porunca Domnului? Acest plan nu va reuși. 42 Să nu vă duceți, căci Domnul nu este în mijlocul vostru și veți fi învinși de dușmanii voștri. 43 Amalekiții și canaaniții sunt înaintea voastră și veți cădea loviți de sabie. Fiindcă v-ați abătut de la Domnul, El nu va fi cu voi.
44 Ei însă s-au mândrit și s-au urcat pe vârful muntelui, chiar dacă Moise și Chivotul legământului Domnului nu s-au depărtat din mijlocul taberei. 45 Atunci amalekiții și canaaniții care locuiau pe muntele acela au venit, i-au atacat și i-au zdrobit până la Horma.