Luarea Galaadului
1 Și copiii lui Ruben și copiii lui Gad aveau multe vite, o foarte mare mulțime; și au văzut țara Iaezer și țara Galaad și iată locul era un loc pentru vite. 2 Și copiii lui Gad și copiii lui Ruben au venit și au vorbit lui Moise și lui Eleazar preotul și mai marilor adunării, zicând: 3 Atarot și Dibon și Iaezer și Nimra și Hesbon și Eleale și Sebam și Nebo și Beon, 4 țara pe care a bătut‐o Domnul înaintea adunării lui Israel este o țară pentru vite și robii tăi au vite. 5 Și au zis: Dacă am aflat har în ochii tăi, să se dea robilor tăi țara aceasta în stăpânire; nu ne trece peste Iordan! 6 Și Moise a zis copiilor lui Gad și copiilor lui Ruben: Oare frații voștri să meargă la război și voi să ședeți aici? 7 Și pentru ce opriți inimile copiilor lui Israel ca să treacă în țara pe care le‐a dat‐o Domnul? 8 Așa au făcut părinții voștri când i‐am trimis de la Cades‐Barnea să vadă țara: 9 s‐au suit până la valea Eșcol și au văzut țara și au muiat inima copiilor lui Israel, ca să nu intre în țara pe care le‐o dăduse Domnul. 10 Și mânia Domnului s‐a aprins în ziua aceea și a jurat zicând: 11 De vor vedea bărbații care au ieșit din Egipt, de la douăzeci de ani și mai sus, țara pe care am jurat‐o lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov! Pentru că nu m‐au urmat pe deplin; 12 afară de Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, și de Iosua, fiul lui Nun, căci au urmat pe deplin pe Domnul. 13 Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și i‐a făcut să rătăcească în pustie patruzeci de ani, până s‐a stins tot neamul care făcuse rău în ochii Domnului. 14 Și iată voi v‐ați sculat în locul părinților voștri, urmași de oameni păcătoși, ca să măriți și mai mult focul mâniei Domnului împotriva lui Israel. 15 Dacă vă abateți de la urmarea lui, el îi va mai lăsa în pustie și veți prăpădi tot poporul acesta. 16 Și s‐au apropiat de el și au zis: Vom zidi staule de oi aici pentru vitele noastre și cetăți pentru pruncii noștri. 17 Dar noi înșine vom fi gata înarmați să mergem înaintea copiilor lui Israel, până‐i vom duce la locul lor și pruncii noștri vor rămânea în aceste cetăți tari din pricina locuitorilor țării. 18 Nu ne vom întoarce la casele noastre până ce copiii lui Israel nu‐și vor fi moștenit fiecare moștenirea sa. 19 Căci nu vom moșteni cu, ci dincolo de Iordan și mai departe, pentru că moștenirea noastră ne‐a căzut dincoace de Iordan spre răsărit. 20 Și Moise le‐a zis: Dacă veți face lucrul acesta, dacă vă veți înarma înaintea Domnului pentru război 21 și toți din voi vor trece înarmați Iordanul înaintea Domnului, până va alunga pe vrăjmașii săi dinaintea sa 22 și țara va fi supusă înaintea Domnului, și după aceea vă veți întoarce înapoi, veți fi nevinovați față de Domnul și față de Israel și țara aceasta va fi stăpânirea voastră înaintea Domnului. 23 Dar dacă nu veți face aceasta, iată ați păcătuit împotriva Domnului și să știți că păcatul vostru vă va afla. 24 Zidiți‐vă cetăți pentru pruncii voștri și staule pentru oile voastre și faceți ce a ieșit din gura voastră. 25 Și copiii lui Gad și copiii lui Ruben au vorbit lui Moise zicând: Robii tăi vor face cum poruncește domnul meu. 26 Pruncii noștri, nevestele noastre, turmele noastre și toate dobitoacele noastre vor fi aici în cetățile Galaadului, 27 și robii tăi vor trece fiecare înarmat de război înaintea Domnului la luptă, cum zice domnul meu. 28 Și Moise a poruncit despre ei lui Eleazar preotul și lui Iosua, fiul lui Nun, și capilor părinților semințiilor copiilor lui Israel. 29 Și Moise le‐a zis: Dacă copiii lui Gad și copiii lui Ruben vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului, fiecare înarmat de luptă și țara va fi supusă înaintea voastră, să le dați țara Galaad în stăpânire. 30 Și dacă nu vor trece cu voi înarmați, să aibă stăpâniri între voi în țara Canaan. 31 Și copiii lui Gad și copiii lui Ruben au răspuns zicând: Cum a zis Domnul către robii tăi așa vom face. 32 Vom trece înarmați înaintea Domnului în țara Canaan și stăpânirea moștenirii noastre dincoace de Iordan să fie a noastră. 33 Și Moise le‐a dat lor, copiilor lui Gad și copiilor lui Ruben și la jumătate din seminția lui Manase, fiul lui Iosif, împărăția lui Sihon împăratul Amoriților și împărăția lui Og, împăratul Basanului, țara după cetățile ei și hotarele ei, cetățile țării de jur împrejur. 34 Și copiii lui Gad au zidit Dibonul și Atarotul și Aroerul 35 și Atrot‐Șofanul și Iaezerul și Iogbeha 36 și Bet‐Nimra și Bet‐Haranul, cetăți tari și staule pentru oi. 37 Și copiii lui Ruben au zidit Hesbonul și Eleale și Chiriataimul 38 și Nebo și Baal‐Meonul , schimbându‐le numele, și Sibma și au pus alte nume cetăților pe care le‐au zidit. 39 Și copiii lui Machir , fiul lui Manase, s‐au dus la Galaad și l‐au luat și au alungat pe amoriți care erau acolo. 40 Și Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase; și el a locuit acolo. 41 Și Iair , fiul lui Manase, s‐a dus și a luat târgurile lor și le‐a numit Havot‐Iair 42 și Nobah a mers și a luat Chenatul și satele lui și l‐a numit Nobah, după numele său.
Așezarea semințiilor transiordaniene
(Deut. 3:12-20)1 Fiii lui Ruben și fiii lui Gad, care aveau foarte multe turme, au văzut că pământurile Iazerului și Ghiladului erau locuri bune pentru vite.
2 Ei au venit la Moise, la preotul Elazar și la conducătorii comunității, zicând:
3 ‒ Atarot, Dibon, Iazer, Nimra, Heșbon, Eleale, Sebam, Nebo și Beon, 4 pe care le-a învins Domnul înaintea comunității lui Israel, sunt o regiune bună pentru vite, iar slujitorii tăi au vite.
5 Apoi au zis:
‒ Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, dă regiunea aceasta în proprietatea slujitorilor tăi și nu ne trece dincolo de Iordan.
6 Moise le-a zis fiilor lui Gad și fiilor lui Ruben:
‒ Frații voștri se pregătesc de război, iar voi vreți să rămâneți aici? 7 De ce vreți să descurajați inima fiilor lui Israel, ca să nu mai treacă în țara pe care le-a dat-o Domnul? 8 Așa au făcut și părinții voștri când i-am trimis din Kadeș-Barnea să cerceteze țara. 9 După ce s-au dus până la Valea Eșcol și au văzut țara, au descurajat inima fiilor lui Israel, ca să nu mai intre în țara pe care le-a dat-o Domnul. 10 Domnul S-a mâniat în ziua aceea și a jurat, zicând: 11 „Pentru că nu M-au urmat din toată inima lor, niciun om peste douăzeci de ani, care a ieșit din Egipt, nu va vedea țara pe care am promis-o prin jurământ lui Avraam, Isaac și Iacov, 12 în afară de Caleb, fiul chenizitului Iefune, și Iosua, fiul lui Nun, căci ei L-au urmat pe Domnul din toată inima“. 13 Atunci Domnul S-a mâniat pe Israel și i-a făcut să rătăcească în deșert timp de patruzeci de ani, până când a pierit toată generația care făcuse ce este rău înaintea ochilor Domnului.
14 Și iată că acum vă ridicați voi, copii de păcătoși, și luați locul părinților voștri ca să aprindeți și mai tare mânia Domnului împotriva lui Israel. 15 Căci, dacă nu-L veți mai urma, El Își va părăsi iarăși poporul în deșert, iar cauza distrugerii lor veți fi voi.
16 Atunci ei s-au apropiat de Moise și i-au zis:
‒ Vom construi aici țarcuri pentru turmele noastre și cetăți pentru copiii noștri. 17 Apoi ne vom înarma în grabă și vom merge înaintea fiilor lui Israel, până îi vom duce la locul lor. În acest timp copiii noștri vor locui în cetăți fortificate pentru a fi protejați de locuitorii țării. 18 Nu ne vom întoarce la familiile noastre înainte ca fiecare dintre fiii lui Israel să-și fi primit moștenirea. 19 Nu vom mai moșteni nimic împreună cu ei dincolo de Iordan, nici mai departe, pentru că moștenirea noastră este la est de Iordan.
20 Moise le-a zis:
‒ Dacă veți face așa, dacă vă veți înarma ca să luptați înaintea Domnului, 21 dacă veți trece cu toți oamenii înarmați dincolo de Iordan, înaintea Domnului, până când El îi va alunga dinaintea Sa pe toți dușmanii Lui, 22 și dacă vă veți întoarce numai după ce țara va fi adusă sub stăpânirea Domnului, atunci veți fi fără vină înaintea Domnului și înaintea lui Israel, iar teritoriul acesta va fi proprietatea voastră înaintea Domnului. 23 Dar, dacă nu veți face așa, atunci veți păcătui înaintea Domnului și puteți fi siguri că păcatul vostru vă va ajunge. 24 Construiți cetăți pentru copiii voștri și țarcuri pentru turmele voastre, dar faceți potrivit cu ce v-a ieșit din gură.
25 Fiii lui Gad și fiii lui Ruben i-au vorbit lui Moise, zicând:
‒ Noi, slujitorii tăi, vom face întocmai după poruncile stăpânului nostru. 26 Copiii și soțiile noastre, turmele și vitele noastre vor rămâne aici în fortificațiile Ghiladului. 27 Dar slujitorii tăi, toți cei înarmați pentru război, vor trece dincolo ca să lupte înaintea Domnului, așa cum zice stăpânul nostru.
28 Atunci Moise a dat porunci, cu privire la ei, preotului Elazar, lui Iosua, fiul lui Nun, și conducătorilor familiilor din semințiile fiilor lui Israel.
29 Moise le-a zis:
‒ Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben, toți cei înarmați pentru război, vor trece cu voi Iordanul înaintea Domnului și veți supune țara, atunci să le dați Ghiladul în stăpânire. 30 Dar, dacă nu vor trece dincolo înarmați împreună cu voi, atunci să li se dea o proprietate în mijlocul vostru în țara Canaanului.
31 Fiii lui Gad și fiii lui Ruben au răspuns, zicând:
‒ Slujitorii tăi vor face așa cum a spus Domnul. 32 Vom trece înarmați în țara Canaanului înaintea Domnului, iar proprietatea pe care o moștenim să fie de partea aceasta a Iordanului.
33 Atunci Moise a dat fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben și uneia din jumătățile seminției lui Manase, fiul lui Iosif, regatul lui Sihon, regele amoriților, și regatul lui Og, regele Bașanului – țara cu cetățile ei, cu teritoriile cetăților țării de jur împrejur.
34 Fiii lui Gad au construit Dibonul, Atarotul, Aroerul, 35 Atrot-Șofanul, Iazerul, Iogbeha, 36 Bet-Nimra și Bet-Haranul, cetăți fortificate, precum și țarcuri pentru turme.
37 Fiii lui Ruben au reconstruit Heșbonul, Eleale, Chiriataim, 38 precum și Nebo și Baal-Meon (aceste nume au fost schimbate) și Sibma. Ei au pus alte nume cetăților pe care le-au construit.
39 Urmașii lui Machir, fiul lui Manase, s-au îndreptat către Ghilad, l-au cucerit și i-au alungat pe amoriții care locuiau acolo. 40 Atunci Moise i-a dat Ghiladul lui Machir, fiul lui Manase, și el a locuit acolo. 41 Iair, urmașul lui Manase, a luat în stăpânire și el câteva așezări și le-a numit Havot-Iair. 42 Nobah a cucerit Chenatul și satele din împrejurimile lui și l-a numit Nobah, după numele lui.