Paștele în pustie
1 Și Domnul a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în luna întâi a anului al doilea după ieșirea lor din țara Egiptului zicând: 2 Și copiii lui Israel să facă Paștele la vremea lor. 3 Să le faceți, în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia, între cele două seri, la vremea lor; să le faceți după toate așezămintele lor și după toate orânduirile lor. 4 Și Moise a vorbit copiilor lui Israel să facă Paștele. 5 Și au făcut Paștele în luna întâi, în ziua a patrusprezecea a lunii, între cele două seri, în pustia Sinai; după toate cele ce poruncise Domnul lui Moise, așa au făcut copiii lui Israel. 6 Și au fost niște bărbați, care erau necurați din pricina trupului mort al unui om și nu puteau face Paștele în ziua aceea; și au venit în ziua aceea înaintea lui Moise și înaintea lui Aaron. 7 Și bărbații aceștia i‐au zis: Noi suntem necurați din pricina trupului mort al unui om: pentru ce să fim opriți și să nu aducem darul Domnului la vremea sa între copiii lui Israel? 8 Și Moise le‐a zis: Stați să aud ce poruncește Domnul pentru voi. 9 Și Domnul a vorbit lui Moise zicând: 10 Vorbește copiilor lui Israel zicând: Dacă cineva dintre voi sau din neamurile voastre va fi necurat pentru vreun trup mort, sau pe cale departe, totuși să facă Paștele Domnului. 11 Să le facă în luna a doua, în ziua a patrusprezecea între cele două seri; să le mănânce cu azimi și cu ierburi amare. 12 Să nu lase nimic din ele până dimineață și să nu frângă os din ele; să le facă după toate așezămintele Paștelor. 13 Dar bărbatul care va fi curat și nu va fi pe cale și va pregeta să facă Paștele, sufletul acela va fi stârpit din poporul său, pentru că n‐a adus darul Domnului la vremea sa; bărbatul acela își va purta păcatul. 14 Și dacă vreun străin de loc va sta vremelnic între voi și ar voi să facă Paștele Domnului, să le facă după așezământul Paștelor și după orânduirea lor. Să fie un singur așezământ pentru voi, atât pentru cel străin de loc, cât și pentru cel născut în țară.
Norul
15 Și în ziua în care a fost ridicat locașul, norul a acoperit locașul cortului mărturiei; și era seara ca o înfățișare de foc deasupra locașului, până dimineața. 16 Așa a fost necurmat: norul îl acoperea și noaptea avea o înfățișare de foc. 17 Și după cum se ridica norul de pe cort, după aceea porneau copiii lui Israel: și în locul unde stătea norul acolo tăbărau copiii lui Israel. 18 Copiii lui Israel plecau după porunca Domnului și tăbărau după porunca Domnului: în toate zilele cât stătea norul deasupra locașului rămâneau tăbărâți. 19 Și dacă norul rămânea multe zile deasupra locașului, atunci copiii lui Israel păzeau cele de păzit ale Domnului și nu plecau. 20 Și dacă se întâmpla că norul era puține zile deasupra locașului, tăbărau după porunca Domnului și plecau după porunca Domnului. 21 Și dacă norul era de seara până dimineața și dimineața norul se ridica, atunci plecau; sau dacă, după o zi și o noapte norul se ridica, plecau; 22 sau dacă norul sta deasupra locașului, două zile sau o lună sau multe zile, rămânând pe el, copiii lui Israel erau tăbărâți și nu plecau; dar când se ridica, plecau. 23 Tăbărau după porunca Domnului și plecau după porunca Domnului; păzeau cele de păzit ale Domnului după porunca Domnului prin Moise.
Celebrarea Paștelui în Sinai
1 Domnul i-a vorbit lui Moise în deșertul Sinai, în prima lună a celui de-al doilea an după ce au ieșit din țara Egiptului, zicând: 2 „Fiii lui Israel să țină Paștele la vremea hotărâtă. 3 Să-l țină în a paisprezecea zi a acestei luni, între asfințit și întuneric, la vremea hotărâtă. Să-l țineți potrivit cu toate hotărârile și toate legile date cu privire la el“.
4 Moise le-a spus fiilor lui Israel să țină Paștele. 5 Ei au ținut Paștele în luna întâi, în a paisprezecea zi, între asfințit și întuneric, în deșertul Sinai. Fiii lui Israel au făcut așa cum i-a poruncit Domnul lui Moise.
6 Au existat însă niște oameni care, fiind necurați din cauză că se atinseseră de un mort, n-au putut ține Paștele în ziua aceea.
Ei s-au înfățișat înaintea lui Moise și a lui Aaron în aceeași zi 7 și i-au zis lui Moise :
‒ Noi suntem necurați din cauză că ne-am atins de un mort, dar de ce trebuie să fim împiedicați să aducem ofrandă Domnului la vremea hotărâtă, împreună cu ceilalți fii ai lui Israel?
8 Moise le-a zis:
‒ Așteptați până voi afla ce va porunci Domnul cu privire la voi.
9 Domnul i-a vorbit lui Moise, zicând: 10 „Vorbește-le fiilor lui Israel și spune-le: «Dacă cineva dintre voi sau din generațiile voastre viitoare va fi necurat din cauză că s-a atins de un mort sau dacă va fi departe în călătorie, va putea totuși să țină Paștele Domnului. 11 Să-l țină în luna a doua, în a paisprezecea zi, între asfințit și întuneric. Să mănânce mielul de Paște cu azime și cu ierburi amare. 12 Să nu lase nimic din el până dimineața și să nu-i zdrobească niciun os. Să țină Paștele în conformitate cu toate poruncile date cu privire la el. 13 Dar dacă cineva, deși este curat, nu-i plecat în călătorie și totuși se abține să țină Paștele, să fie nimicit din poporul lui pentru că n-a adus ofrandă Domnului la vremea hotărâtă. Un astfel de om își va purta pedeapsa pentru păcatul lui. 14 Orice străin care locuiește între voi și dorește să sărbătorească Paștele Domnului, să facă acest lucru potrivit legii Paștelui, ținând cont de poruncile date cu privire la el. Să aveți o singură lege, atât pentru străin, cât și pentru băștinaș»“.
Norul de deasupra Tabernaculului
15 În ziua când a fost înălțat Tabernaculul, norul a acoperit Tabernaculul, Cortul Mărturiei. De seara până dimineața era deasupra Tabernaculului, arătând ca un foc. 16 Așa era tot timpul: ziua , norul acoperea Tabernaculul , iar noaptea arăta ca un foc. 17 Când norul se ridica de deasupra Cortului, fiii lui Israel porneau și, în locul unde se oprea norul, acolo își așezau tabăra fiii lui Israel. 18 La porunca Domnului fiii lui Israel porneau, și la porunca Domnului își așezau tabăra. Ei rămâneau în tabără atâtea zile cât norul stătea deasupra Tabernaculului. 19 Când norul rămânea mai multe zile deasupra Tabernaculului, fiii lui Israel își îndeplineau responsabilitatea dată de Domnul și nu porneau. 20 Uneori norul rămânea un număr mai mic de zile deasupra Tabernaculului; la porunca Domnului rămâneau în tabără și la porunca Domnului porneau. 21 Uneori norul rămânea de seara până dimineața, astfel că ei porneau dimineața, când norul se ridica. Dacă norul rămânea o zi și o noapte, ei porneau atunci când se ridica. 22 Dacă norul rămânea deasupra Tabernaculului două zile sau o lună sau mai multe zile, fiii lui Israel rămâneau în tabără și nu porneau. Ei porneau când acesta se ridica. 23 La porunca Domnului își așezau tabăra și la porunca Domnului porneau. Ei își îndeplineau responsabilitatea dată de Domnul, potrivit cu porunca Domnului dată prin Moise.