Strigarea înțelepciunii
1 Oare nu strigă înțelepciunea și nu face priceperea să i se audă glasul? 2 Stă în picioare pe vârful înălțimilor pe drum, la răspântii, 3 strigă tare la porți, la intrarea cetății, la intrarea pe uși: 4 Către voi, bărbaților, strig! Și glasul meu este către fiii oamenilor! 5 Înțelegeți, proștilor, prevederea; și voi, nebunilor, înțelegeți cu inima! 6 Ascultați, căci voi vorbi lucruri mărețe și deschiderea buzelor mele va fi lucruri drepte. 7 Căci cerul gurii mele va spune adevăr și răutatea este o urâciune pentru buzele mele. 8 Toate cuvintele gurii mele sunt cu dreptate, nu este nimic sucit sau strâmb în ele. 9 Toate sunt netede pentru cel ce pricepe, și drepte pentru cei ce află cunoștință. 10 Primiți învățătura mea, și nu argint, și cunoștința mai bine decât aur ales! 11 Căci înțelepciunea este mai bună decât rubine, și toate lucrurile de dorit nu pot să se asemene cu ea. 12 Eu, înțelepciunea, locuiesc cu prevederea și găsesc cunoștința care vine din cugetare. 13 Frica de Domnul este: a urî răul. Eu urăsc mândria și semeția, și calea rea și gura înșelătoare. 14 Al meu este sfatul și cunoștința sănătoasă; eu sunt priceperea; eu am puterea. 15 Prin mine domnesc împărații și cârmuitorii fac dreptate. 16 Prin mine cârmuiesc mai marii și cei mari: toți judecătorii pământului. 17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc și cei ce mă caută stăruitor mă vor găsi. 18 La mine este averea și cinstea, bunuri statornice și dreptatea. 19 Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aurul curat, și câștigul meu mai bun decât argintul ales. 20 Eu umblu pe calea dreptății, în mijlocul cărărilor judecății; 21 ca să fac pe cei ce mă iubesc să moștenească bunuri statornice și să le umplu visteriile.
Obârșia înțelepciunii
22 Domnul m‐a stăpânit la începutul căii sale, înaintea lucrărilor sale de demult. 23 Din veșnicie am fost unsă, din început, înainte de a fi pământul. 24 Am fost născută când adâncurile nu erau, când nu erau izvoare încărcate cu apă. 25 Mai înainte de a se fi înfipt munții, înaintea dealurilor am fost născută, 26 când încă nu făcuse pământul și câmpiile, nici începutul pulberii lumii. 27 Când gătea cerurile eram acolo; când trăgea un cerc pe fața adâncului, 28 când așeza norii de sus, când se făceau tari fântânile adâncului, 29 când punea asupra mării hotărârea sa, ca apele să nu treacă peste porunca lui, când rânduia temeliile pământului: 30 atunci eram lângă el meșter lucrător și eram zilnic desfătarea sa, veselindu‐mă pururea înaintea feței sale. 31 Și mă veseleam de partea locuită a pământului său, și desfătarea mea era în copiii oamenilor. 32 Și acum, fiilor, ascultați‐mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele! 33 Ascultați învățătura și fiți înțelepți și n‐o lepădați. 34 Ferice de omul care mă aude, veghind zilnic la ușile mele, așteptând la stâlpii ușilor mele. 35 Căci cel ce mă găsește, găsește viața și va dobândi bunăvoința Domnului. 36 Dar cel ce păcătuiește împotriva mea, își face rău sufletului său. Toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.
Chemarea înțelepciunii
1 Nu strigă înțelepciunea?
Nu-și înalță glasul priceperea?
2 Ea stă pe vârful înălțimilor, de-a lungul drumului,
la răspântia cărărilor.
3 Strigă tare lângă porți, în fața cetății,
la intrarea ușilor:
4 „Oamenilor, către voi strig
și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu!
5 O, naivilor, înțelegeți ce este prudența!
Nesăbuiților, înțelegeți ce este priceperea!
6 Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari;
și buzele mele vor rosti ce este drept!
7 Căci cerul gurii mele rostește adevărul,
iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
nu este nimic corupt sau pervertit în ele.
9 Toate sunt clare pentru cel priceput
și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința.
10 Primiți mai degrabă îndrumarea mea decât argintul,
și mai degrabă cunoștința decât aurul scump.
11 Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele
și orice ți-ai dori nu se poate compara cu ea.
12 Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența;
eu descopăr cunoștința și discernământul.
13 Teama de Domnul este să urăști răul.
Eu urăsc mândria și aroganța,
calea rea și gura care spune lucruri pervertite.
14 Al meu este sfatul și înțelepciunea,
a mea este priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine domnesc împărații
și conducătorii dau legi drepte.
16 Prin mine domnesc prinții și nobilii,
toți judecătorii dreptății.
17 Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc,
și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi.
18 Cu mine sunt bogăția și gloria,
avuția trainică și dreptatea.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul,
da, decât aurul pur,
și venitul meu este mai valoros decât argintul ales.
20 Eu merg pe calea dreptății,
pe mijlocul cărărilor judecății,
21 ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc
și să le umplu vistieriile.
22 Domnul mă avea la începutul lucrărilor Lui,
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost desemnată din veșnicie,
de la început, înainte de a fi pământul.
24 Eu am fost născută când nu erau adâncuri,
când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25 Înainte de așezarea munților,
înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
27 Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo;
când a trasat orizontul pe fața adâncului,
28 când a așezat norii sus
și a întărit izvoarele adâncului,
29 când a stabilit limitele mării,
ca apele să nu treacă peste hotărârea Sa,
când a trasat temeliile pământului,
30 eu eram meșterul de lângă El
și zi de zi eram desfătarea Lui,
bucurându-mă tot timpul în fața Lui,
31 bucurându-mă de lumea pământului Său
și găsindu-mi plăcerea în fiii omului.
32 Acum, deci, fiilor, ascultați-mă!
Ferice de cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți;
n-o ignorați!
34 Ferice de omul care mă ascultă,
care veghează zilnic la porțile mele,
păzind stâlpii ușilor mele.
35 Fiindcă oricine mă găsește pe mine găsește viața
și primește astfel bunăvoința Domnului.
36 Dar cel ce mă respinge se rănește singur;
toți cei ce mă urăsc iubesc moartea“.