Rugăciune de îndurare pentru sine și pentru Sion
Rugăciunea unui necăjit când este copleșit și își varsă plângerea înaintea Domnului
1 Doamne, auzi‐mi rugăciunea și strigarea mea să vină până la tine.
2 Nu‐ți ascunde fața de mine în ziua necazului meu. Pleacă‐ți urechea spre mine; răspunde‐mi degrabă în ziua când strig.
3 Căci zilele mele pier ca fumul și oasele mele ard ca un tăciune.
4 Inima mea este lovită și veștejită ca iarba; căci am uitat să‐mi mănânc pâinea.
5 Mi se lipesc oasele de carne, de glasul geamătului meu.
6 Am ajuns ca un pelican din pustie, sunt ca huhurezul în locuri pustii.
7 Veghez și sunt ca o vrabie singuratică pe acoperiș.
8 Vrăjmașii mei mă ocărăsc toată ziua; cei ce se înfurie împotriva mea blestemă pe mine.
9 Căci am mâncat cenușă ca pâine și mi‐am amestecat băutura cu lacrimi,
10 de mânia ta și urgia ta; căci m‐ai ridicat și m‐ai azvârlit.
11 Zilele mele sunt ca o umbră întinsă și mă usuc ca iarba.
12 Dar tu, Doamne, vei rămâne în veac și pomenirea ta din neam în neam.
13 Tu te vei scula și vei avea milă de Sion, căci este vremea să te înduri de el, căci a venit vremea hotărâtă.
14 Căci robilor tăi le place de pietrele sale și se îndură de pulberea lui.
15 Și neamurile se vor teme de numele Domnului și toți împărații pământului de slava ta.
16 Căci Domnul a zidit Sionul, s‐a arătat în slava sa.
17 El s‐a uitat la rugăciunea celui lipsit și n‐a disprețuit rugăciunea lor.
18 Aceasta se va scrie pentru neamul care va veni: și un popor care va fi făcut va lăuda pe Domnul.
19 Căci a privit de la înălțimea sfântului său locaș; Domnul s‐a uitat din ceruri pe pământ,
20 ca să audă suspinul celui încătușat, ca să dea drumul copiilor morții;
21 ca ei să vestească numele Domnului în Sion și lauda lui în Ierusalim,
22 când se vor aduna împreună popoarele și împărățiile ca să slujească Domnului.
23 El mi‐a slăbit puterea pe cale; mi‐a scurtat zilele.
24 Am zis : Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele. Anii tăi sunt din neam în neam.
25 Ai întemeiat pământul din vechime și cerurile sunt lucrul mâinilor tale.
26 Ele vor fi pierdute, dar tu vei rămâne și toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca o îmbrăcăminte și se vor schimba;
27 dar tu ești același și anii tăi nu se vor sfârși.
28 Copiii robilor tăi vor rămâne și sămânța lor se va întări înaintea ta.
Psalmul 102
O rugăciune a unui om sărman, când era doborât de întristare și își vărsa plângerea înaintea Domnului.
1 Doamne, ascultă rugăciunea mea!
Să ajungă la Tine strigătul meu după ajutor!
2 Nu-Ți ascunde fața de mine
în ziua necazului meu!
Pleacă-Ți urechea spre mine!
Răspunde-mi repede în ziua când Te chem!
3 Căci zilele mi se sfârșesc în fum,
iar oasele-mi ard ca jarul.
4 Inima-mi este rănită și se usucă precum iarba,
căci uit să-mi mănânc pâinea.
5 Din cauza gemetelor mele
mi s-au lipit oasele de carne.
6 Mă asemăn cu bufnița din deșert,
am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
7 Stau treaz și sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiș.
8 Toată ziua dușmanii mei mă batjocoresc,
cei ce mă iau în derâdere jură pe mine.
9 Mănânc cenușă în loc de pâine
și îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din cauza mâniei și a urgiei Tale,
căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat.
11 Zilele mele sunt ca umbra înserării
și mă usuc ca iarba.
12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
amintirea Ta rămâne din generație în generație.
13 Tu Te vei ridica și vei avea milă de Sion,
căci este timpul să-Ți arăți bunăvoința față de el,
fiindcă i-a sosit vremea.
14 Într-adevăr, slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele lui
și le este milă de țărâna lui.
15 Națiunile se vor teme de Numele Domnului,
și toți regii pământului – de gloria Lui,
16 când Domnul va reconstrui Sionul
și Se va arăta în gloria Lui.
17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiași
și nu va disprețui rugăciunile lor.
18 Să se scrie aceasta pentru generația viitoare,
pentru ca poporul care se va naște
să-L laude pe Domnul.
19 Căci El privește din înălțimea sfințeniei Sale;
Domnul privește din Ceruri pe pământ,
20 ca să audă gemetele prizonierilor,
să-i elibereze pe cei condamnați la moarte.
21 Numele Domnului va fi vestit în Sion,
și lauda Lui – în Ierusalim,
22 când se vor strânge popoarele
și regatele ca să-I slujească Domnului.
23 Mi-a frânt puterea pe drum,
mi-a scurtat zilele.
24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu,
nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai Cărui ani țin din generație în generație.
25 Tu ai întemeiat la început pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne
și toate se vor învechi ca o haină.
Le vei schimba ca pe o manta,
și ele vor trece.
27 Tu însă rămâi Același,
iar anii Tăi nu se vor sfârși.
28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui aici,
iar urmașii lor vor rămâne în prezența Ta“.