Nebunia și răutatea oamenilor
Mai marelui muzicii. Un psalm al lui David
1 Nebunul a zis în inima sa: Nu este Dumnezeu! S‐au stricat , au făcut lucruri urâcioase: nu este niciunul care să facă binele.
2 Domnul s‐a uitat din ceruri peste copiii oamenilor să vadă dacă este vreunul care să înțeleagă, care să caute pe Dumnezeu.
3 Toți s‐au abătut, toți s‐au stricat de tot; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.
4 Oare n‐au pricepere toți lucrătorii nelegiuirii, care mănâncă pe poporul meu cum mănâncă pâine și nu cheamă pe Domnul?
5 Acolo erau ei în teamă mare, căci Dumnezeu este în neamul celui drept.
6 Ați rușinat sfatul celui sărac, pentru că Domnul este scăparea sa.
7 O, de ar ieși din Sion mântuirea lui Israel! Când va întoarce Domnul robia poporului său, Iacov se va bucura, Israel se va veseli.
Psalmul 14
Pentru dirijor. Al lui David.
1 Nebunul zice în inima lui:
„Nu există Dumnezeu!“.
Toți s-au pervertit, comit fapte groaznice;
nu mai este nimeni care să facă binele.
2 Domnul Își pleacă privirea din Ceruri
peste fiii omului,
ca să vadă dacă există vreunul care să aibă înțelepciune,
vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.
3 Toți s-au rătăcit;
au ajuns, cu toții, corupți.
Nu mai este nimeni care să facă binele,
nimeni, niciunul măcar!
4 Chiar nu înțeleg nimic toți cei ce comit nelegiuiri,
de Îmi devorează poporul așa cum mănâncă pâinea
și nu-L cheamă pe Domnul?
5 Chiar acolo unde sunt se vor îngrozi foarte tare,
căci Dumnezeu este cu generația celui drept.
6 Râdeți voi de planul celui sărac,
dar Domnul este adăpostul lui!
7 O, de ar veni din Sion eliberarea lui Israel!
Când Domnul va aduce înapoi captivii poporului Său,
să se înveselească Iacov
și să se bucure Israel!