Rugăciune pentru ocrotire și binecuvântare
Un psalm al lui David
1 Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea, care îmi deprinde mâinile la război, degetele la luptă!
2 Bunătatea mea și cetățuia mea, turnul meu cel înalt și izbăvitorul meu, scutul meu, în care îmi pun încrederea, care îmi supune poporul sub mine!
3 Doamne , ce este omul, că iei cunoștință de el, fiul omului, că iei seamă la el?
4 Omul este ca o suflare, zilele lui ca umbra care trece.
5 Doamne, pleacă cerurile tale și coboară‐te; atinge‐te de munți și vor fumega!
6 Aruncă fulgere și risipește‐i. Trimite săgețile tale și învălmășește‐i!
7 Întinde‐ți mâna de sus; izbăvește‐mă și scapă‐mă din apele mari, din mâna fiilor celor străini,
8 a căror gură vorbește deșertăciune și a căror dreaptă este o dreaptă de înșelăciune.
9 Dumnezeule, îți voi cânta o cântare nouă, îți voi cânta laude cu harfa cu zece strune.
10 Tu ești cel ce dai împăraților mântuire, care scapi pe David, robul tău, de sabia vătămătoare.
11 Smulge‐mă și scapă‐mă din mâna fiilor celor străini, a căror gură vorbește deșertăciune și a căror dreaptă este o dreaptă de înșelăciune,
12 ca fiii noștri să fie ca sadurile ce cresc în tinerețea lor și fetele noastre ca pietrele de colț, tăiate după felul unui palat,
13 grânarele noastre pline, dând tot felul de bucate, oile noastre fătând cu miile și cu zecile de mii în pășunile noastre;
14 vacile noastre încărcate cu viței; nicio ruptură și nicio ieșire și nicio strigare în ulițele noastre.
15 O, ferice de poporul căruia îi va merge astfel! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!
Psalmul 144
Al lui David.
1 Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea,
Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă
și degetele pentru război,
2 Binefăcătorul meu, Fortăreața mea,
Locul meu de scăpare, Salvatorul meu,
Scutul meu și Cel în Care mă adăpostesc,
Cel Care-mi supune poporul!
3 Doamne, ce este omul, ca să ții cont de el,
și fiul omului, ca să te gândești la el?
4 Omul este ca o suflare,
iar zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Doamne, pleacă-Ți cerurile și coboară;
atinge munții, ca să fumege!
6 Aprinde fulgerul și împrăștie-i pe dușmanii mei ;
aruncă săgețile Tale și pune-i pe fugă!
7 Întinde-Ți mâna din înălțime!
Scapă-mă și salvează-mă
din apele cele mari,
din mâna fiilor celui străin,
8 a căror gură vorbește minciuni
și a căror dreaptă este înșelătoare.
9 Dumnezeule, Îți voi cânta o cântare nouă!
Voi cânta spre lauda Ta cu lira cu zece coarde,
10 Ție, Care le dai regilor victoria,
Care îl scapi pe David, slujitorul Tău, de o sabie distrugătoare.
11 Numai scapă-mă, salvează-mă
din mâna fiilor celui străin,
a căror gură vorbește nimicuri
și a căror dreaptă este înșelătoare.
12 Atunci fiii noștri, în tinerețea lor,
vor fi ca niște plante bine crescute.
Fetele noastre vor fi ca niște stâlpi sculptați
pentru structura unui palat.
13 Grânarele noastre vor fi pline,
gemând de tot felul de roade.
Turmele noastre ni se vor înmulți cu miile
și cu zecile de mii pe pășunile noastre.
14 Vitele noastre vor fi bine hrănite;
nu vom avea parte nici de ziduri sparte,
nici de înrobire,
nici de țipăt pe străzile noastre.
15 Ferice de poporul care are parte de acestea!
Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!