Rugăciune de ocrotire împotriva asupritorilor
O rugăciune a lui David
1 Ascultă dreptatea, Doamne, ia aminte la strigarea mea; pleacă urechea la rugăciunea mea din buze fără viclenie.
2 Să iasă dreptul meu dinaintea ta. Ochii tăi să vadă dreptatea.
3 Tu mi‐ai cercat inima; m‐ai cercetat noaptea; m‐ai încercat în curățitor și n‐ai aflat nimic: gândul meu nu trece dincolo de vorba mea.
4 În faptele oamenilor, după cuvântul buzelor tale, m‐am ferit de căile celui asupritor.
5 Pașii mei s‐au ținut tari pe cărările tale, picioarele mele n‐au alunecat.
6 Te‐am chemat Dumnezeule, căci îmi vei răspunde. Pleacă‐ți urechea spre mine, auzi cuvântul meu.
7 Arată îndurarea ta cea minunată , tu, care mântuiești cu dreapta ta pe cei ce își pun încrederea în tine de cei ce se ridică împotriva lor.
8 Păzește‐mă ca lumina ochiului, ascunde‐mă sub umbra aripilor tale
9 de cei răi care mă asupresc, vrăjmașii mei de moarte, care mă înconjoară.
10 Sunt închiși în grăsimea lor: cu gura lor vorbesc cu semeție.
11 Acum ne‐au înconjurat în pașii noștri; își pun ochii ca să ne întindă la pământ.
12 El este asemenea unui leu lacom de pradă și ca un pui de leu pândind în locuri dosnice.
13 Scoală‐te, Doamne, ia‐i înainte, doboară‐l; scapă‐mi sufletul de cel rău cu sabia ta;
14 scapă‐mă de oameni prin mâna ta, Doamne, de oamenii lumii a căror parte este în viața aceasta și al căror pântece îl umpli cu comoara ta. Ei sunt sătui de copii și prisosul averii lor îl lasă pruncilor lor.
15 Dar eu voi privi fața ta în dreptate : când mă voi deștepta, mă voi sătura de chipul tău.
Psalmul 17
O rugăciune a lui David
1 Ascultă-mi, Doamne, cauza dreaptă;
ascultă cu atenție strigătul meu!
Pleacă-Ți urechea la rugăciunea mea
nerostită de buze înșelătoare!
2 Să vină dinaintea Ta sentința dată mie!
Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!
3 Când mi-ai cercetat inima, când m-ai vizitat noaptea,
când m-ai pus la încercare, n-ai găsit nimic.
Gura mea n-a rostit altceva decât ceea ce-am gândit.
4 Cu privire la faptele omului,
m-am păzit de căile celor violenți,
după cuvântul buzelor Tale.
5 Pașii mei au stat neclintiți pe cărările Tale;
nu mi s-au clătinat picioarele.
6 Eu Te chem pentru că Tu îmi răspunzi, Dumnezeule!
Pleacă-Ți urechea spre mine! Ascultă-mi cuvântul!
7 Arată-Ți marea îndurare,
Tu, Care prin dreapta Ta, îi scapi de împotrivitorii lor
pe cei ce caută adăpost.
8 Păzește-mă ca pe lumina ochilor,
ascunde-mă la umbra aripilor Tale
9 de cei răi, care vor să mă spulbere,
de dușmanii mei de moarte, care mă înconjoară.
10 Ei sunt plini de grăsime;
gurile lor vorbesc cu aroganță.
11 Acum îmi urmăresc pașii, mă înconjoară,
mă pândesc ca să mă doboare la pământ.
12 Parcă ar fi un leu care tânjește să sfâșie,
un pui de leu care așteaptă în ascunziș.
13 Ridică-Te, Doamne, înfruntă-l și trântește-l!
Scapă-mi sufletul de cel rău cu sabia Ta!
14 Scapă-mă Doamne, cu mâna Ta, de oameni,
de oamenii acestei lumi, a căror parte de moștenire este în viața aceasta!
Tu le umpli pântecele cu comorile Tale.
Copiii acestora sunt sătui și lasă urmașilor lor belșugul lor.
15 Însă eu, în nevinovăția mea, voi vedea fața Ta!
Când mă voi trezi, mă voi bucura pe deplin de prezența Ta.