CARTEA A PATRA
Veșnicia lui Dumnezeu, vremelnicia oamenilor
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu
1 Doamne, tu ai fost locul nostru de locuit din neam în neam.
2 Mai înainte de a se fi născut munții și să fi dat naștere pământului și lumii, din veci până în veci, tu ești Dumnezeu!
3 Tu prefaci în țărână pe om și zici: Întoarceți‐vă , copii ai oamenilor.
4 Căci o mie de ani în ochii tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut și ca o strajă de noapte.
5 Îi iei ca un șuvoi; sunt ca un somn, — dimineața sunt ca iarba care crește.
6 Dimineața înflorește și crește; seara se taie și se veștejește!
7 Căci suntem mistuiți prin mânia ta, tulburați de urgia ta.
8 Ai pus nelegiuirile noastre înaintea ta, păcatele noastre ascunse în lumina feței tale.
9 Căci toate zilele noastre trec în mânia ta; ne sfârșim anii cu un oftat.
10 Zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani, sau la cei în putere optzeci de ani; totuși mândria lor este muncă și durere; căci se duc iute și noi zburăm.
11 Cine cunoaște puterea mâniei tale și mânia ta după temerea de tine?
12 Învață‐ne să ne numărăm zilele ca să căpătăm o inimă înțeleaptă.
13 Întoarce‐te, Doamne! Până când? Și căiește‐te cu privire la robii tăi.
14 Satură‐ne dimineața de îndurarea ta, ca să ne bucurăm și să ne veselim în toate zilele noastre.
15 Bucură‐ne după zilele în care ne‐ai apăsat și după anii în care am văzut răul.
16 Să se arate robilor tăi lucrarea ta și slava ta peste copiii lor.
17 Și bunăvoința Domnului, Dumnezeului nostru, să fie peste noi; și întărește lucrul mâinilor noastre peste noi; da, lucrul mâinilor noastre întărește‐l.
Cartea IV
Psalmul 90
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.
1 Stăpâne, Tu ai fost un adăpost pentru noi
din generație în generație.
2 Înainte ca să se fi născut munții,
înainte ca Tu să fi plăsmuit pământul și lumea,
din veșnicie în veșnicie, Tu ești Dumnezeu.
3 Tu întorci pe oameni în țărână,
spunându-le: „Întoarceți-vă, fii ai omului!“.
4 Căci o mie de ani, în ochii Tăi,
sunt ca ziua de ieri care a trecut,
ca o strajă a nopții.
5 Tu îi mături pe oameni ca prin somn;
ei sunt ca iarba care răsare dimineața.
6 Deși răsare dimineața, ea trece repede,
așa încât seara este veștejită și se usucă.
7 Suntem distruși de mânia Ta
și îngroziți de furia Ta.
8 Ai pus nelegiuirile noastre înaintea Ta
și ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feței Tale.
9 Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale;
anii noștri se sfârșesc repede, ca un oftat.
10 Zilele anilor noștri ajung la șaptezeci,
iar dacă avem putere – chiar până la optzeci.
Cei mai mulți dintre ei sunt numai necaz și muncă grea,
căci trec repede, iar noi zburăm.
11 Cine cunoaște puterea mâniei Tale
și furia Ta, care este la fel de mare ca teama de Tine?
12 Învață-ne să ne numărăm bine zilele,
ca să avem parte de o inimă înțeleaptă!
13 Întoarce-Te, Doamne! Până când…?
Ai milă de slujitorii Tăi!
14 Satură-ne dimineața cu îndurarea Ta,
iar noi vom striga de bucurie și ne vom veseli în toate zilele noastre.
15 Înveselește-ne pentru tot atâtea zile în care ne-ai asuprit
și pentru tot atâția ani în care am văzut nenorocirea!
16 Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta
și măreția Ta fiilor lor!
17 Fie peste noi bunăvoința Stăpânului, Dumnezeul nostru.
Consolidează lucrarea mâinilor noastre!
Da, consolidează lucrarea mâinilor noastre!