Femeia și balaurul
1 Și un semn mare s‐a văzut în cer; o femeie învelită în soare și luna sub picioarele ei și pe capul ei o cunună de douăsprezece stele, 2 și având în pântece, strigă, fiind în dureri de facere și muncindu‐se să nască. 3 Și un alt semn s‐a văzut în cer; și iată un balaur mare roșu ca focul, având șapte capete și zece coarne și pe capetele lui șapte cununi împărătești. 4 Și coada lui târăște a treia parte din stelele cerului și le aruncă pe pământ. Și balaurul a stat înaintea femeii care are să nască, pentru ca să înghită pe copilul ei când va naște. 5 Și ea a născut un fiu de parte bărbătească și el are să păstorească toate Neamurile cu un toiag de fier; și copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul său de domnie. 6 Și femeia a fugit în pustie, unde are un loc gătit de la Dumnezeu ca s‐o hrănească acolo o mie două sute șaizeci de zile.
Războiul din cer
7 Și s‐a făcut un război în cer; Mihail și îngerii lui se războiau cu balaurul. Și balaurul se războia și îngerii lui. 8 Și ei n‐au fost mai tari și locul lor nu s‐a mai aflat în cer. 9 Și a fost aruncat jos balaurul cel mare, șarpele cel din început , care se numește Diavolul și Satana, care rătăcește tot pământul locuit; el a fost aruncat pe pământ și îngerii săi au fost aruncați cu el. 10 Și am auzit un glas mare în cer zicând: Acum a venit mântuirea și puterea și împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului său, pentru că învinuitorul fraților noștri, care‐i învinuiește înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte, a fost aruncat jos. 11 Și ei l‐au biruit din pricina sângelui Mielului și din pricina cuvântului mărturiei lor și nu și‐au iubit viața chiar până la moarte. 12 Pentru aceea veseliți‐vă , ceruri, și cei ce locuiți în ele. Vai de pământ și de mare, fiindcă diavolul s‐a pogorât la voi cu mânie mare, știind că are puțină vreme.
Balaurul mâniat pe femeie
13 Și când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit pe femeia care născuse partea bărbătească. 14 Și cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca să zboare în pustie la locul ei, unde este hrănită o vreme și vremuri și jumătate de vreme, departe de fața șarpelui. 15 Și șarpele a aruncat din gura lui apă ca un râu în urma femeii, ca s‐o facă s‐o ia apa. 16 Și pământul a ajutat femeii și pământul și‐a deschis gura și a înghițit râul pe care‐l aruncase balaurul din gura lui. 17 Și balaurul s‐a mâniat pe femeie și a plecat să facă război cu rămășița din sămânța ei, cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus.
Femeia și dragonul
1 În Cer s-a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare, având luna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele, 2 era însărcinată și striga în durerile și suferința nașterii. 3 În Cer s-a văzut un alt semn: iată că un dragon mare, roșu, cu șapte capete și zece coarne, având pe capete șapte diademe, 4 a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului și le-a aruncat pe pământ. Dragonul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naște, să-l mănânce. 5 Ea a născut un fiu, un băiat, care urma să conducă toate națiunile cu un sceptru de fier . Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Său. 6 Iar femeia a fugit în deșert, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca să poată fi hrănită acolo timp de o mie două sute șaizeci de zile.
7 În Cer a avut loc un război. Mihail și îngerii lui s-au războit cu dragonul, iar dragonul și îngerii lui s-au războit și ei . 8 Dar n-au putut învinge și locul lor nu li s-a mai găsit în Cer. 9 Marele dragon a fost aruncat, și anume șarpele cel vechi, numit diavolul și Satan, cel care duce în rătăcire întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.
10 Apoi am auzit în Cer un glas puternic, zicând:
„Acum au venit mântuirea, puterea,
Împărăția Dumnezeului nostru
și autoritatea Cristosului Său,
căci acuzatorul fraților noștri a fost aruncat,
a fost aruncat cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte.
11 Ei l-au învins prin sângele Mielului
și prin cuvântul mărturiei lor
și nu și-au iubit viața, chiar până la moarte.
12 De aceea, bucurați-vă, ceruri,
și voi, cei ce locuiți în ele!
Vai de voi, pământ și mare,
pentru că diavolul a coborât la voi
cuprins de o mare furie,
fiindcă știe că are puțină vreme!“.
13 Când dragonul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit-o pe femeia care născuse băiatul. 14 Femeii i s-au dat cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în deșert, spre locul ei, unde să fie hrănită o vreme, vremi și jumătatea unei vremi, departe de fața șarpelui. 15 Șarpele a aruncat din gura lui apă ca un râu după femeie, pentru ca s-o facă să fie luată de râu, 16 dar pământul a venit în ajutorul femeii și-a deschis gura și a înghițit râul pe care-l aruncase dragonul din gură. 17 Atunci dragonul s-a mâniat pe femeie și s-a dus să se războiască cu rămășița urmașilor ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus. 18 Apoi dragonul a stat pe țărmul mării.