Cei pecetluiți
1 Și după aceasta am văzut patru îngeri stând la cele patru unghiri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. 2 Și am văzut un alt înger venind de la răsăritul soarelui, având pecetea Dumnezeului celui viu: și a strigat cu glas mare celor patru îngeri cărora li se dăduse să vatăme pământul și marea, 3 zicând: Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până vom pecetlui pe robii Dumnezeului nostru pe frunțile lor. 4 Și am auzit numărul celor pecetluiți, o sută patruzeci și patru de mii pecetluiți, din orice seminție a fiilor lui Israel: 5 din seminția lui Iuda douăsprezece mii pecetluiți; din seminția lui Ruben douăsprezece mii; din seminția lui Gad douăsprezece mii; 6 din seminția lui Așer douăsprezece mii; din seminția lui Neftali douăsprezece mii; din seminția lui Manase douăsprezece mii; 7 din seminția lui Simeon douăsprezece mii; din seminția lui Levi douăsprezece mii; din seminția lui Isahar douăsprezece mii; 8 din seminția lui Zabulon douăsprezece mii; din seminția lui Iosif douăsprezece mii; din seminția lui Beniamin douăsprezece mii erau pecetluiți.
Sfinții și mucenicii
9 După acestea am văzut și iată o gloată mare , pe care nimeni nu putea s‐o numere, din orice neam și seminții și popoare și limbi, stând înaintea scaunului de domnie și înaintea Mielului, îmbrăcați în veșminte albe și cu ramuri de finic în mâinile lor. 10 Și ei strigă cu glas mare zicând: Mântuirea este a Dumnezeului nostru care șade pe scaunul de domnie și a Mielului. 11 Și toți îngerii stăteau de jur împrejurul scaunului de domnie și împrejurul prezbiterilor și celor patru viețuitoare; și au căzut pe fețele lor înaintea scaunului de domnie și s‐au închinat lui Dumnezeu, 12 zicând : Amin, lauda și slava și înțelepciunea și mulțumita și cinstea și puterea și tăria sunt ale Dumnezeului nostru, în vecii vecilor. Amin. 13 Și unul dintre prezbiteri a răspuns zicându‐mi: Aceștia care sunt îmbrăcați în veșminte albe cine sunt și de unde au venit? 14 Și i‐am zis: Domnul meu, tu știi. Și el mi‐a zis: Aceștia sunt cei ce vin din necazul cel mare și și‐au spălat veșmintele lor și le‐au albit în sângele Mielului. 15 Pentru aceasta sunt înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu și‐i slujesc zi și noapte în Templul său: și cel ce șade pe scaunul de domnie își va întinde cortul peste ei. 16 Nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici nu‐i va bate soarele, nici vreo arșiță, 17 pentru că Mielul care este în mijlocul scaunului de domnie va fi Păstorul lor și‐i va călăuzi la izvoarele apelor vieții; și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.
Aplicarea sigiliului pe fruntea celor 144.000
1 După aceea, am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, pentru ca niciun vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac. 2 Am văzut un alt înger, care se înălța din est și care avea sigiliul Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas tare spre cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului și mării, 3 zicând: „Nu faceți rău nici pământului, nici mării, nici copacilor, până nu vom pune sigiliul pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!“. 4 Și am auzit numărul celor ce primiseră sigiliul pe frunte: o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel primiseră sigiliul pe frunte:
5 din seminția lui Iuda douăsprezece mii;din seminția lui Ruben – douăsprezece mii;din seminția lui Gad – douăsprezece mii;6 din seminția lui Așer – douăsprezece mii;din seminția lui Neftali – douăsprezece mii;din seminția lui Manase – douăsprezece mii;7 din seminția lui Simeon – douăsprezece mii;din seminția lui Levi – douăsprezece mii;din seminția lui Isahar – douăsprezece mii;8 din seminția lui Zabulon – douăsprezece mii;din seminția lui Iosif – douăsprezece mii;din seminția lui Beniamin – douăsprezece mii primiseră sigiliul pe frunte.Marea mulțime în robe albe
9 După toate acestea, m-am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din toate națiunile, semințiile, popoarele și limbile. Stăteau înaintea tronului și înaintea Mielului, erau îmbrăcați în robe albe și aveau ramuri de palmier în mâini.
10 Ei strigau cu glas tare, zicând:
„Mântuirea este a Dumnezeului nostru,
Care stă pe tron,
și a Mielului!“.
11 Toți îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor și al celor patru ființe vii. Ei s-au aruncat cu fețele la pământ înaintea tronului și I s-au închinat lui Dumnezeu, 12 zicând:
„Amin! Lauda și gloria,
înțelepciunea și mulțumirea,
onoarea, puterea și măreția
să fie ale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin“.
13 Unul dintre bătrâni m-a întrebat, zicând:
‒ Cine sunt aceștia îmbrăcați în robe albe și de unde au venit?
14 I-am răspuns:
‒ Domnule, tu știi!
El mi-a zis:
‒ Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare.
Ei și-au spălat robele
și le-au albit în sângele Mielului.
15 De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu
și I se închină zi și noapte în Templul Lui;
iar Cel Ce stă pe tron Își va întinde cortul peste ei.
16 Nu le va mai fi nici foame, nici sete
și nu va mai cădea peste ei arșița soarelui,
nici vreo altă căldură arzătoare,
17 pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori
și îi va conduce la izvoarele apelor vieții,
iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.