Mântuirea este aproape
1 Fraților, plăcerea inimii mele și cererea mea către Dumnezeu pentru ei este ca să fie mântuiți. 2 Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit unei depline cunoștințe. 3 Căci necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să statornicească pe a lor , nu s‐au supus dreptății lui Dumnezeu. 4 Căci Hristos este sfârșitul legii ca dreptate pentru orice credincios. 5 Căci Moise scrie despre dreptatea care este din lege: Omul care va face va trăi prin ea. 6 Iar dreptatea care este din credință zice așa : Nu zice în inima ta: Cine se va sui în cer? (adică să aducă jos pe Hristos.) 7 Sau: Cine se va pogorî în adânc? (adică să scoată afară pe Hristos dintre cei morți.) 8 Dar ce zice ea? Cuvântul este aproape de tine, în gura ta și în inima ta: adică cuvântul credinței pe care o propovăduim. 9 Pentru că dacă vei mărturisi cu gura ta pe Isus ca Domn și vei crede în inima ta că Dumnezeu l‐a sculat dintre cei morți, vei fi mântuit. 10 Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturisește spre mântuire. 11 Căci scriptura zice: Oricine care crede în el nu va fi rușinat. 12 Căci nu este deosebire de iudeu și grec: căci el este Domn al tuturor , bogat pentru toți care‐l cheamă. 13 Căci oricine care va chema numele Domnului va fi mântuit.
Lucrul acesta a fost vestit
14 Dar cum vor chema pe acela în care n‐au crezut? Și cum vor crede în acela despre care n‐au auzit? Și cum vor auzi fără propovăduitor? 15 Și cum vor propovădui dacă nu vor fi trimiși? După cum este scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune! 16 Dar nu toți au ascultat de evanghelie. Căci Isaia zice: Doamne , cine a crezut cele auzite de la noi? 17 Deci credința vine din cele auzite, iar cele auzite prin cuvântul lui Hristos. 18 Dar eu zic: Oare n‐au auzit ei? Da, negreșit: Sunetul lor a ieșit în tot pământul și cuvintele lor până la marginile pământului locuit. 19 Dar eu zic: Oare n‐a cunoscut Israel? Moise cel dintâi zice: Eu vă voi întărâta la gelozie cu aceea ce nu este neam , vă voi ațâța la mânie cu un neam neînțelegător. 20 Iar Isaia îndrăznește și zice: Am fost aflat de cei ce nu mă căutau și m‐am arătat celor ce nu întrebau de mine. 21 Dar despre Israel zice: Toată ziua am întins mâinile către un popor neascultător și împotrivitor cu vorba.
1 Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți. 2 Căci le mărturisesc că au zel pentru Dumnezeu, însă nu potrivit cu adevărata cunoaștere. 3 Fiindcă, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu și căutând să-și însușească o dreptate a lor înșiși, ei nu s-au supus dreptății lui Dumnezeu. 4 Căci Cristos este împlinirea Legii, pentru dreptatea fiecăruia care crede.
Mântuirea este pentru toți cei care cred
5 Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege astfel: „Omul care împlinește poruncile va trăi prin ele“ . 6 Însă dreptatea care vine din credință spune așa: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui în Cer?»“ – adică pentru a-L coborî pe Cristos – 7 „sau: «Cine va coborî în Adânc?» “ – adică pentru a-L ridica pe Cristos dintre cei morți. 8 Și atunci, ce spune ea?
„Cuvântul este aproape de tine;
este în gura ta și în inima ta“ .
Acesta este cuvântul credinței, pe care-l predicăm. 9 Fiindcă, dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit. 10 Căci omul crede cu inima, ca să primească dreptatea, și mărturisește cu gura, ca să primească mântuirea. 11 Într-adevăr, Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi făcut de rușine“ . 12 Căci nu se face nicio diferență între iudeu și grec, deoarece Același Domn este al tuturor, fiind bogat în binecuvântare față de toți cei ce-L cheamă. 13 Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!“ .
14 Așadar, cum Îl vor chema pe Cel în Care n-au crezut? Și cum vor crede în Cel despre Care n-au auzit? Și cum vor auzi, fără să le predice cineva? 15 Și cum să predice, dacă nu sunt trimiși? Așa cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce aduc vești bune!“ .
16 Însă nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia spune: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?“ . 17 Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos. 18 Însă eu întreb: n-au auzit ei? Ba da!
„Glasul lor a străbătut întreg pământul,
și cuvintele lor au ajuns
până la marginile lumii“ .
19 Însă eu întreb: oare n-a înțeles Israel? Mai întâi, Moise spune:
„Eu vă voi provoca la gelozie
prin cei ce nu sunt o națiune;
vă voi mânia printr-o națiune fără pricepere“ .
20 Iar Isaia îndrăznește și spune:
„M-am lăsat găsit de cei ce nu Mă căutau.
M-am făcut cunoscut
celor ce nu întrebau de Mine“ .
21 Însă, despre Israel, spune:
„Toată ziua Mi-am întins mâinile
către un popor neascultător și împotrivitor“ .