Îngăduința creștinească
1 Iar pe cel slab în credință primiți‐l, nu pentru hotărârea întrebărilor îndoielnice. 2 Unul are credință să mănânce de toate, dar cel slab mănâncă verdețuri. 3 Cine mănâncă să nu disprețuiască pe cine nu mănâncă; iar cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă; căci Dumnezeu l‐a primit. 4 Cine ești tu care judeci pe sluga altuia? El stă sau cade față de domnul său; dar va sta, căci Domnul are putere ca să‐l facă să stea. 5 Unul prețuiește o zi mai presus de altă zi, iar altul prețuiește orice zi la fel. Fiecare să fie pe deplin încredințat în mintea sa. 6 Cine ține ziua, o ține pentru Domnul; și cine mănâncă, mănâncă pentru Domnul; căci mulțumește lui Dumnezeu; și cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă și mulțumește lui Dumnezeu. 7 Căci nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine. 8 Căci și dacă trăim, trăim pentru Domnul și dacă murim, murim pentru Domnul. Deci și dacă trăim și dacă murim, suntem ai Domnului. 9 Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat, ca să fie Domn și peste morți și peste vii. 10 Tu dar pentru ce judeci pe fratele tău? Sau și tu pentru ce disprețuești pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. 11 Căci este scris: Viu sunt eu, zice Domnul, că orice genunchi mi se va pleca și orice limbă va da laudă lui Dumnezeu. 12 Deci dar fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
Să nu jignim pe fratele nostru
13 Deci să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci mai bine judecați aceasta, ca să nu puneți o piatră de poticnire sau un prilej de cădere înaintea fratelui vostru. 14 Știu și sunt încredințat în Domnul Isus că nimic nu este necurat prin sine însuși, decât pentru cel ce gândește că este ceva necurat, pentru acela este necurat. 15 Căci dacă fratele tău se mâhnește din pricina mâncării, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde din pricina mâncării tale pe acela pentru care a murit Hristos. 16 Deci să nu fie hulit binele vostru. 17 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18 Căci cine slujește ca rob lui Hristos în aceasta, este bineplăcut lui Dumnezeu și încuviințat de oameni. 19 Deci dar să urmărim cele ale păcii și cele ale zidirii între noi . 20 Nu dărâma lucrarea lui Dumnezeu din pricina mâncării. Toate sunt, în adevăr, curate; dar este rău pentru omul care mănâncă poticnindu‐se. 21 Bine este a nu mânca nici carne , nici a bea vin, nici a face ceva, de care se poticnește fratele tău sau se smintește sau este slab. 22 Credința pe care o ai, s‐o ai pentru tine însuți înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cine nu se judecă pe sine însuși în ceea ce încuviințează. 23 Iar cine se îndoiește este osândit dacă mănâncă, pentru că nu mănâncă din credință; și tot ce nu este din credință, este păcat.
Atitudinea corectă față de cel slab în credință
1 Primiți-l bine pe cel slab în credință și nu-l implicați în dispute referitoare la chestiuni discutabile. 2 Unul crede că poate să mănânce orice, pe când cel slab în credință mănâncă doar legume. 3 Cel ce mănâncă orice să nu-l disprețuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă orice să nu-l judece pe cel ce mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit. 4 Cine ești tu să-l judeci pe slujitorul altuia? Îl privește pe stăpânul său dacă stă în picioare sau cade. Însă va sta în picioare, pentru că Domnul îl poate face să stea.
5 Unul prețuiește o zi mai mult decât pe alta, iar altul prețuiește orice zi. Fiecare trebuie să fie pe deplin convins în mintea sa. 6 Cel ce privește diferit o anumită zi, pentru Domnul o privește. Cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, întrucât Îi mulțumește lui Dumnezeu, iar cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, și Îi mulțumește și el lui Dumnezeu. 7 Căci niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine și niciunul dintre noi nu moare pentru sine: 8 dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Astfel, fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. 9 Căci pentru aceasta a murit și a înviat Cristos: ca să domnească și peste cei morți, și peste cei vii.
10 Așadar, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau de ce-l disprețuiești pe fratele tău? Căci toți vom sta înaintea tronului de judecată al lui Dumnezeu. 11 Pentru că este scris:
„Viu sunt Eu, zice Domnul,
că orice genunchi se va pleca înaintea Mea
și orice limbă Îl va recunoaște pe Dumnezeu!“ .
12 Deci, fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși înaintea lui Dumnezeu.
13 Prin urmare, să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci mai degrabă judecați ca nu cumva să puneți în calea fratelui vostru ceva care să-l facă să cadă, sau ceva care să-l facă să păcătuiască. 14 Știu și sunt convins, în Domnul Isus, că niciun lucru nu este întinat în sine, însă, dacă cineva consideră un lucru ca fiind întinat, atunci, pentru acea persoană, el este întinat. 15 Căci, dacă fratele tău este întristat din cauza unei mâncări, atunci tu nu mai trăiești potrivit dragostei. Nu-l distruge, prin mâncarea ta, pe cel pentru care a murit Cristos! 16 Nu lăsați, deci, ca binele vostru să fie vorbit de rău! 17 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este nici mâncare, nici băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18 Cel care-L slujește astfel pe Cristos este plăcut lui Dumnezeu și apreciat de oameni.
19 Așadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea și consolidarea reciprocă. 20 Nu distruge lucrarea lui Dumnezeu din cauza unei mâncări. Într-adevăr, toate lucrurile sunt curate, însă este rău ca omul să mănânce ceva care l-ar face pe altul să cadă. 21 Este bine să nu mănânci carne, să nu bei vin și să nu faci nimic altceva care l-ar face pe fratele tău să cadă, să păcătuiască sau să slăbească în credință.
22 Încredințarea pe care o ai, păstreaz-o între tine și Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce consideră că este bine! 23 Însă omul care se îndoiește este condamnat dacă mănâncă, pentru că n-o face din încredințare. Tot ce nu vine din încredințare este păcat.