Întâietatea iudeului
1 Deci care este prisosul iudeului, sau care este folosul tăierii împrejur? 2 Mult în orice chip: mai întâi de toate că lor le‐au fost încredințate cuvintele (oracolele) lui Dumnezeu. 3 Căci ce? Dacă unii n‐au crezut, nu cumva necredința lor va desființa credincioșia lui Dumnezeu? 4 Să nu fie așa : ci fie Dumnezeu iubitor de adevăr iar orice om un mincinos, după cum este scris: Ca să fii îndreptățit în cuvintele tale și să biruiești când vei fi judecat. 5 Dar dacă nedreptatea noastră învederează dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care cercetează cu mânie? (Vorbesc ca un om). 6 Să nu fie așa; căci cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Iar dacă adevărul lui Dumnezeu prin minciuna mea a prisosit spre slava lui, de ce mai sunt și eu judecat ca păcătos? 8 Și de ce să nu facem cele rele ca să vină cele bune, după cum suntem huliți și după cum spun unii că zicem noi? Osânda lor este dreaptă.
Iudeii și Neamurile sunt la fel
9 Ce deci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum; pentru că am învinuit mai înainte atât pe iudei cât și pe greci, că toți sunt sub păcat, 10 după cum este scris: Nu este niciun drept, nu, niciunul măcar; 11 nu este nimeni care înțelege, nu este nimeni care caută stăruitor pe Dumnezeu. 12 Toți s‐au abătut, s‐au făcut împreună nefolositori; nu este nimeni care face bunătate, nu este nici măcar unul. 13 Gâtlejul lor este un mormânt deschis; cu limbile lor vicleneau; venin de aspide este sub buzele lor. 14 Gura lor este plină de blestem și amărăciune. 15 Picioarele lor sunt iuți ca să verse sânge, 16 dărăpănare și asuprire este în căile lor 17 și n‐au cunoscut calea păcii. 18 Nu este temerea de Dumnezeu înaintea ochilor lor. 19 Știm însă că tot ce zice legea, vorbește celor ce sunt sub lege, ca orice gură să fie astupată și toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu, 20 pentru că din faptele legii nicio carne nu va fi îndreptățită înaintea lui; căci prin lege vine cunoștința păcatului.
Iertarea prin credință
21 Dar acum, fără lege s‐a arătat o dreptate a lui Dumnezeu mărturisită de lege și de proroci, 22 o dreptate a lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos pentru toți și peste toți cei ce cred. Căci nu este deosebire. 23 Căci toți au păcătuit și n‐ajung la slava lui Dumnezeu, 24 fiind îndreptățiți în dar cu harul lui prin răscumpărarea care este în Hristos Isus; 25 pe care Dumnezeu l‐a pus mai dinainte scaun de îndurare, prin credința în sângele lui, ca să arate dreptatea lui, pentru trecerea peste păcatele săvârșite mai înainte, în îngăduirea lui Dumnezeu 26 spre arătarea dreptății lui în vremea de acum, pentru ca el să fie drept și să îndreptățească pe cel ce este din credința lui Isus. 27 Unde este deci lauda? A fost înlăturată. Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței. 28 Căci noi socotim că omul este îndreptățit prin credință fără faptele legii. 29 Sau Dumnezeu este numai Dumnezeu al iudeilor? Nu și al Neamurilor? Da, și al Neamurilor, 30 deoarece este un singur Dumnezeu care va îndreptăți tăierea împrejur din credință și netăierea împrejur prin credință.
Pilda lui Avraam
31 Deci desființăm noi legea prin credință? Să nu fie așa ; ci statornicim legea.
Credincioșia lui Dumnezeu
1 Care este, atunci, superioritatea iudeului sau care este folosul circumciziei? 2 Acestea sunt mari în toate privințele. Mai întâi, pentru că lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. 3 Și ce dacă unii n-au crezut? Va desființa oare necredincioșia lor credincioșia lui Dumnezeu? 4 În niciun caz! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie dovedit adevărat și fiecare om să fie dovedit mincinos, după cum este scris:
„Așa încât Tu să fii dovedit drept
în cuvintele Tale
și să ieși învingător când judeci“ .
5 Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Își dezlănțuie mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.) 6 În niciun caz! Altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Iar dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu strălucește și mai mult spre gloria Lui, atunci de ce sunt judecat ca păcătos? 8 Și de ce să nu facem fapte rele, ca să vină cele bune, așa cum suntem vorbiți de rău și cum susțin unii despre noi că spunem? Condamnarea lor este dreaptă.
Niciun om nu este drept
9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni? Nicidecum! Căci i-am acuzat deja pe toți, atât pe iudei, cât și pe greci, că sunt sub păcat, 10 așa cum este scris:
„Nu există niciun om drept, niciunul măcar !
11 Nu există niciunul care să înțeleagă!
Nu există niciunul care să-L caute pe Dumnezeu!
12 Toți s-au rătăcit;
au ajuns, cu toții, corupți.
Nu mai există niciunul care să facă binele,
niciunul măcar!“
13 „Gâtul le este un mormânt deschis;
cu limbile lor ei înșală“ .
„Sub buzele lor este venin de viperă“ .
14 „Gura le este plină de blestem și amărăciune“ .
15 „Picioarele lor se grăbesc să verse sânge;
16 prăpădul și nenorocirea se află pe căile lor
17 și n-au cunoscut calea păcii“ .
18 „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor!“ .
19 Dar știm că tot ce spune Legea, le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă și întreaga lume să fie găsită răspunzătoare înaintea lui Dumnezeu. 20 Căci niciun om nu va fi îndreptățit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece, prin Lege, vine cunoașterea păcatului.
Dreptatea lui Dumnezeu prin credință
21 Dar acum a fost arătată o dreptate a lui Dumnezeu, fără Lege, despre care se mărturisește prin Lege și Profeți, 22 și anume dreptatea dată de Dumnezeu prin credința în Isus Cristos, pentru toți cei ce cred. Căci nu se face nicio diferență. 23 Fiindcă toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu, 24 dar sunt îndreptățiți fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus. 25 Dumnezeu L-a înfățișat ca jertfă de ispășire, prin credința în sângele Lui, ca dovadă a dreptății Sale, căci Dumnezeu, în îngăduința Sa, trecuse cu vederea păcatele comise în trecut, 26 pentru ca, în vremea de acum, să-Și dovedească dreptatea, în așa fel încât El să fie drept și să-l îndreptățească totodată pe cel ce are credință în Isus.
27 Și atunci, unde este lauda? A fost înlăturată! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței, 28 deoarece noi considerăm că omul este îndreptățit prin credință, fără faptele Legii. 29 Sau poate Dumnezeu este doar Dumnezeul iudeilor? Nu este și al neevreilor? Da, este și al neevreilor, 30 deoarece este un singur Dumnezeu, Care îi va îndreptăți, prin credință, pe cei circumciși și, tot prin credință, și pe cei necircumciși. 31 Prin urmare, desființăm noi Legea prin credință? În niciun caz! Dimpotrivă, noi confirmăm Legea.