1 Deci ce vom zice că a aflat după carne Avraam strămoșul nostru? 2 Căci dacă Avraam a fost îndreptățit din fapte, are cuvânt de laudă, dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Căci ce zice scriptura? Și Avraam a crezut pe Dumnezeu și i s‐a socotit ca dreptate. 4 Însă celui ce face fapte, plata nu i se socotește ca din har, ci ca o datorie. 5 Iar celui ce nu face fapte dar crede în cel ce îndreptățește pe cel nelegiuit, credința lui i se socotește dreptate. 6 După cum și David rostește fericirea omului, căruia Dumnezeu îi socotește dreptate fără fapte: 7 zicând : Fericiți sunt aceia ale căror nelegiuiri au fost iertate și ale căror păcate au fost acoperite. 8 Fericit este bărbatul al cărui păcat nu‐l va socoti Domnul. 9 Fericirea aceasta deci este rostită oare peste tăierea împrejur sau și peste netăierea împrejur? Căci zicem: Lui Avraam credința i s‐a socotit ca dreptate. 10 Deci cum s‐a socotit? Când era el în tăiere împrejur sau în netăiere împrejur? Nu în tăiere împrejur, ci în netăiere împrejur. 11 Și a primit semnul tăierii împrejur ca o pecete a dreptății credinței pe care o avea când era în netăiere împrejur, ca el să fie tatăl tuturor celor ce sunt în netăiere împrejur, dar cred, spre a li se socoti și lor dreptatea 12 și ca să fie tată al tăierii împrejur pentru aceia care nu numai sunt din tăierea împrejur, dar și umblă pe urmele credinței tatălui nostru Avraam pe care o avea când era în netăiere împrejur.
Moștenirea vine prin credință
13 Căci nu prin lege a fost făgăduința către Avraam sau către sămânța lui, că va fi moștenitor al lumii, ci prin dreptatea din credință. 14 Căci dacă cei ce sunt din lege sunt moștenitori, credința este zădărnicită și făgăduința este desființată. 15 Căci legea lucrează mânie; iar unde nu este lege, nu este nici călcare de lege. 16 De aceea ea este din credință ca să fie după har ; pentru ca făgăduința să fie temeinică pentru toată sămânța; nu numai pentru cea care este din lege, ci și pentru cea care este din credința lui Avraam, care este tată al nostru al tuturor, 17 (după cum este scris: Te‐am pus tată al multor neamuri) înaintea aceluia pe care l‐a crezut, adică Dumnezeu, care dă viață celor morți și cheamă cele ce nu sunt ca și cum ar fi. 18 El, împotriva nădejdii, a crezut cu nădejde, ca să ajungă tată al multor neamuri după zicerea: Așa va fi sămânța ta. 19 Și nefiind slab în credință, nu s‐a uitat la trupul său însuși, care era ca mort, (fiind cam de o sută de ani), nici la pântecele Sarei care era ca mort, 20 și uitându‐se la făgăduința lui Dumnezeu, n‐a șovăit prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dând slavă lui Dumnezeu, 21 și deplin încredințat că, ceea ce a făgăduit este puternic să și facă. 22 De aceea i s‐a și socotit ca dreptate. 23 Și nu s‐a scris numai pentru el că i s‐a socotit; 24 ci și pentru noi cărora ni se va socoti, noi care credem în acela care a sculat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru, 25 care a fost dat pentru greșelile noastre și a fost sculat pentru îndreptățirea noastră.
Îndreptățirea prin credință – exemplul lui Avraam
1 Atunci, ce vom spune că a găsit Avraam, strămoșul nostru în ce privește trupul? 2 Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptățit prin fapte, atunci are motive de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Căci ce spune Scriptura? „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i-a fost considerată dreptate“ .
4 Dar plata celui ce lucrează nu este considerată un har, ci o datorie, 5 însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptățește pe cel lipsit de evlavie, credința îi este considerată dreptate. 6 Tot așa vorbește și David despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl consideră drept fără fapte:
7 „Fericiți sunt cei ale căror fărădelegi sunt iertate
și ale căror păcate sunt acoperite!
8 Fericit este omul căruia Domnul
nu-i ia în considerare păcatul!“ .
9 Așadar, este această fericire pentru cei circumciși, sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem: „Lui Avraam credința i-a fost considerată dreptate“. 10 Dar cum i-a fost considerată: era el circumcis sau era necircumcis? Nu era circumcis, ci era necircumcis. 11 Apoi a primit semnul circumciziei ca pe un sigiliu al dreptății primite prin credință, în timp ce era necircumcis, astfel încât să poată fi atât tatăl tuturor celor ce cred fără să fie circumciși, pentru ca să li se ia în considerare și lor dreptatea aceasta, 12 cât și tatăl celor circumciși, care nu doar că sunt circumciși, dar și pășesc pe urmele credinței pe care a avut-o tatăl nostru Avraam înainte de a fi circumcis.
13 Căci nu prin Lege i-a fost făcută lui Avraam sau urmașilor lui promisiunea că va fi moștenitor al lumii, ci prin dreptatea care vine prin credință. 14 Căci, dacă moștenitori sunt cei ce sunt sub Lege, atunci credința este fără folos, iar promisiunea este desființată. 15 Fiindcă Legea aduce mânie, dar, unde nu este Lege, nu este nici încălcare a Legii.
16 De aceea promisiunea este prin credință: ca să fie potrivit harului, așa încât aceasta să fie sigură pentru toți urmașii, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci și pentru cei ce au credința lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor, 17 așa cum este scris: „Te-am făcut tatăl multor națiuni“ . El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în Care a crezut, Care învie morții și Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi. 18 În pofida lipsei oricărei speranțe, el a crezut cu speranță că va deveni tatăl multor națiuni, potrivit cu ceea ce i-a fost spus: „Așa vor fi urmașii tăi!“ . 19 El n-a slăbit în credință când a văzut că propriul său trup era deja bătrân – avea aproape o sută de ani – și că pântecul Sarei era bătrân. 20 El nu s-a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dând glorie lui Dumnezeu 21 și fiind pe deplin convins că Dumnezeu este în stare să și facă ceea ce a promis. 22 De aceea credința i-a fost considerată dreptate. 23 Acum, cuvintele „i-a fost considerată“ n-au fost scrise doar pentru el, 24 ci și pentru noi, cărora credința urmează să ne fie considerată dreptate , nouă, celor ce credem în Cel Ce L-a înviat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru, 25 Care a fost dat pentru nelegiuirile noastre și Care a fost înviat pentru îndreptățirea noastră.