Unirea mirelui și miresei în iubire pe vecie
1 O, de ai fi fratele meu, care a sub țâțele mamei mele! Dacă te‐aș găsi afară, te‐aș săruta și nimeni nu m‐ar ținea de rău. 2 Te‐aș duce, te‐aș aduce în casa mamei mele; ea m‐ar învăța: eu te‐aș face să bei vin cu miresme, mustul rodiilor mele. 3 Stânga lui ar fi sub capul meu și dreapta lui m‐ar îmbrățișa! 4 O, fete ale Ierusalimului, vă jur ! Să nu treziți și să nu deșteptați iubirea, până‐i va plăcea! 5 Cine‐i aceasta care se suie din pustie, rezemată pe iubitul ei? — Te‐am deșteptat sub măr: acolo te‐a născut mamă‐ta. Acolo te‐a născut cea care te‐a făcut. 6 Pune‐mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe brațul tău. Căci iubirea este tare ca moartea; gelozia este nemiloasă ca Șeolul, aprinderile ei sunt aprinderi de foc, o flacără a Domnului. 7 Apele mari nu pot stinge iubirea, nici șivoaiele n‐o îneacă. De ar da cineva toată averea casei sale pentru iubire, ar fi doar disprețuit. 8 Avem o soră mică și n‐are țâțe: ce vom face cu sora noastră în ziua când va fi pețită? 9 Dacă ar fi zid, am zidi o locuință de argint pe ea; și dacă ar fi ușă, am închide‐o cu scânduri de cedru. 10 Sunt un zid și țâțele mele sunt ca turnurile. Atunci am fost în ochii săi ca una care a aflat pace. 11 Solomon avea o vie la Baal‐Hamon. A arendat păzitorilor via; fiecare avea să‐i aducă pentru roadele ei o mie de arginți. 12 Via mea, care este a mea, este înaintea mea: Ai tăi, Solomoane, să fie cei o mie de arginți și două sute celor ce‐i păzesc rodul! 13 O, tu, care locuiești în grădini, tovarășii ascultă glasul tău ; fă‐mă să‐l aud! 14 Fugi, iubitul meu, și fii ca o gazelă sau ca un pui de cerb pe munții de mirodenii!
1 O, dacă ai fi fost frate cu mine
și dacă ai fi fost alăptat de mama mea!
Atunci te-aș fi găsit afară, te-aș fi sărutat,
și nimeni nu m-ar fi disprețuit!
2 Te-aș fi luat și te-aș fi condus în casa mamei mele,
care m-a învățat.
Ți-aș fi dat să bei vin aromat,
nectar din rodiile mele.
3 Mâna lui stângă să fie sub capul meu
și cu mâna lui dreaptă să mă îmbrățișeze!
4 Vă pun să jurați, fete ale Ierusalimului:
de ce stârniți și de ce treziți iubirea
până nu-i face ei plăcere?
Corul
5 Cine este aceea care vine din deșert,
sprijinindu-se de iubitul ei?
Șulamita
Te-am trezit sub măr,
acolo unde mama ta te-a conceput,
acolo unde a suferit durerile pentru a te naște.
6 Așază-mă ca un sigiliu pe inima ta
și ca un semn pe brațul tău.
Fiindcă dragostea este puternică, precum moartea,
iar gelozia, ca Locuința Morților.
Flăcările ei sunt flăcări de foc,
flăcări mistuitoare.
7 Apele mari nu pot să stingă dragostea,
râurile nu sunt în stare s-o înece.
Dacă un om ar da toate bogățiile din casa lui pentru iubire,
acestea a fi profund disprețuite.
Corul
8 Avem o soră tânără
căreia nu i-au crescut încă sânii.
Ce vom face pentru sora noastră
în ziua când va fi pețită?
9 Dacă este un zid,
vom construi pe ea un șir de pietre de argint,
iar dacă este o ușă,
o vom închide cu scânduri de cedru.
Șulamita
10 Eu sunt un zid,
iar sânii mei sunt ca niște turnuri.
Și, astfel, am devenit în ochii lui
o femeie care i-a adus împlinire.
11 Solomon avea o vie în Baal-Hamon;
a încredințat-o unor îngrijitori
și fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei
o mie de șecheli de argint.
12 Via mea este a mea și numai a mea!
Cei o mie de șecheli să-ți revină ție, Solomon,
iar două sute să le revină celor ce-i îngrijesc rodul.
Iubitul
13 Tu, cea care locuiești în grădini,
niște prieteni ascultă cu atenție glasul tău.
Lasă-mă să-l aud și eu!
Șulamita
14 Aleargă, iubitul meu,
fii asemenea unei gazele
sau asemenea unui pui de cerb
peste munții plăcut mirositori.