Carnea rămasă de la jertfe
1 Iar despre cele înjunghiate idolilor, știm că toți avem cunoștință . Cunoștința îngâmfă, dar dragostea zidește. 2 Dacă i se pare cuiva că a cunoscut ceva, n‐a cunoscut încă după cum trebuie să cunoască. 3 Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de el. 4 Deci despre mâncarea celor înjunghiate idolilor știm că un idol nu este nimic în lume și că nu este alt Dumnezeu decât numai Unul singur. 5 Căci și dacă sunt așa‐ziși dumnezei fie în cer, fie pe pământ, ca și cum ar fi mulți dumnezei și mulți domni, 6 totuși pentru noi este un singur Dumnezeu: Tatăl, din care sunt toate și noi pentru el; și un singur Domn, Isus Hristos, prin care sunt toate și noi prin el. 7 Dar nu în toți este cunoștința aceasta; ci unii în cugetul pe care‐l au până acum despre idol mănâncă din ele ca fiind înjunghiate idolului și cugetul lor fiind slab se întinează . 8 Iar o mâncare nu ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu; nici dacă nu vom mânca, n‐avem lipsă, nici dacă vom mânca, nu prisosim. 9 Luați însă seama ca nu cumva această slobozenie a voastră să fie o piatră de poticnire pentru cei slabi. 10 Căci dacă te va vedea cineva pe tine, care ai cunoștință, șezând la masă în templu de idoli, oare cugetul lui, dacă el este slab, nu va fi îmbărbătat ca să mănânce cele înjunghiate idolului? 11 Căci prin cunoștința ta piere cel slab, fratele pentru care a murit Hristos. 12 Și astfel , păcătuind împotriva fraților și vătămând cugetul lor slab, păcătuiți împotriva lui Hristos. 13 Chiar de aceea, dacă o mâncare face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca în veac carne, ca să nu fac pe fratele meu să se poticnească.