Biruința lui Ahab
1 Și Ben‐Hadad, împăratul Siriei, și‐a adunat toată oastea și cu el erau treizeci și doi de împărați și cai și care. Și s‐a suit și a împresurat Samaria și s‐a luptat împotriva ei. 2 Și a trimis soli în cetate la Ahab, împăratul lui Israel, și i‐a zis: Așa zice Ben‐Hadad: 3 Argintul tău și aurul tău este al meu și nevestele tale și copiii tăi cei mai frumoși sunt ai mei. 4 Și împăratul lui Israel a răspuns și a zis: După cuvântul tău, domnul meu, împărate, al tău sunt eu și tot ce am. 5 Și solii s‐au întors și au zis: Așa vorbește Ben‐Hadad zicând: Am trimis la tine în adevăr zicând: Să‐mi dai argintul tău și aurul tău, nevestele tale și copiii tăi: 6 Dar mâine la ceasul acesta voi trimite pe slujitorii mei la tine și vor cerceta casa ta și casele slujitorilor tăi și va fi așa : orice va fi plăcut în ochii tăi vor pune în mâinile lor și vor lua. 7 Și împăratul lui Israel a chemat pe toți bătrânii țării și a zis: Să știți, vă rog, și vedeți cum caută acesta răul, căci a trimis la mine pentru nevestele mele și pentru copiii mei și pentru argintul meu și pentru aurul meu și nu i‐am oprit. 8 Și toți bătrânii și tot poporul i‐au zis: Să n‐asculți și să nu te învoiești. 9 Și el a zis solilor lui Ben‐Hadad: Spuneți domnului meu împăratul: Pentru tot ce ai trimis la slujitorul tău la început voi face, dar acest lucru nu pot să‐l fac. Și solii au mers și i‐au adus vorbă iarăși. 10 Și Ben‐Hadad a trimis la el și a zis: Așa să‐mi facă dumnezeii și încă mai mult, dacă va ajunge țărâna Samariei să umple mâna întregului popor care stă la picioarele mele. 11 Și împăratul lui Israel a răspuns și a zis: Spuneți‐i: Cel ce se încinge să nu se mândrească întocmai ca cel ce se descinge. 12 Și a fost așa : Când Ben‐Hadad a auzit cuvântul acesta, se afla bând cu împărații săi în colibi și a zis slujitorilor săi: Înșirați‐vă. Și s‐au înșirat împotriva cetății. 13 Și iată un proroc s‐a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, zicând: Așa zice Domnul: Ai văzut toată mulțimea aceasta mare? Iată o voi da în mâna ta astăzi și vei cunoaște că eu sunt Domnul. 14 Și Ahab a zis: Prin cine? Și el a zis: Așa zice Domnul: Prin tinerii mai marilor peste ținuturi. Și el a zis: Cine va începe bătaia? Și el a zis: Tu. 15 Și a numărat pe tinerii mai marilor peste ținuturi și au fost două sute treizeci și doi; și după ei a numărat pe tot poporul, pe toți copiii lui Israel, șapte mii. 16 Și au ieșit la amiază. Și Ben‐Hadad bea și se îmbăta în colibe, el și împărații, cei treizeci și doi de împărați, care‐l ajutau. 17 Și tinerii mai marilor peste ținuturi au ieșit cei dintâi și Ben‐Hadad a trimis și i‐au spus zicând: Au ieșit niște bărbați din Samaria. 18 Și el a zis: Dacă au ieșit pentru pace, prindeți‐i vii și dacă au ieșit pentru război, prindeți‐i vii. 19 Și acești tineri ai mai marilor peste ținuturi au ieșit din cetate și oastea care‐i urma. 20 Și au lovit fiecare pe omul său și sirienii au fugit și Israel i‐a urmărit și Ben‐Hadad împăratul Siriei a scăpat pe un cal cu călăreții. 21 Și împăratul lui Israel a ieșit și a lovit călăreții și carele și a bătut pe sirieni cu măcel mare. 22 Și prorocul s‐a apropiat de împăratul lui Israel și i‐a zis: Du‐te, întărește‐te și cunoaște și vezi ce vei face, căci la întoarcerea anului împăratul Siriei se va sui împotriva ta. 23 Și slujitorii împăratului Siriei i‐au zis: Dumnezeii lor sunt dumnezei ai munților, pentru aceasta au fost mai tari decât noi, dar cu adevărat dacă ne vom lupta cu ei în podiș negreșit vom fi noi mai tari decât ei. 24 Și fă lucrul acesta: Scoate pe împărați pe fiecare din locul său și pune în locul lor dregători. 25 Și numără‐ți oștirea care a căzut de la tine, cal în loc de cal și car în loc de car; și să ne luptăm cu ei în podiș și vom fi mai tari decât ei; și a ascultat de glasul lor și a făcut așa. 26 Și a fost așa : la întoarcerea anului Ben‐Hadad a numărat pe sirieni și s‐a suit la Afec să se lupte cu Israel. 27 Și copiii lui Israel au fost numărați și aprovizionați și s‐au dus împotriva lor și copiii lui Israel au tăbărât în fața lor ca două turme mici de capre și sirienii umpleau țara. 28 Și omul lui Dumnezeu s‐a apropiat și a vorbit împăratului lui Israel și a zis: Așa zice Domnul: Fiindcă sirienii au zis: Domnul este un dumnezeu al munților și nu un dumnezeu al văilor, voi da în mâna ta toată această mare mulțime și veți cunoaște că eu sunt Domnul. 29 Și au tăbărât unii în fața altora șapte zile. Și a fost așa: în ziua a șaptea a început lupta și copiii lui Israel au bătut din sirieni o sută de mii de pedeștri într‐o singură zi. 30 Și cei rămași au fugit la Afec în cetate și a căzut zidul peste douăzeci și șapte de mii de bărbați din cei rămași. Și Ben‐Hadad a fugit și a intrat în cetate în odaia cea mai dinăuntru. 31 Și slujitorii săi i‐au zis: Iată am auzit că împărații casei lui Israel sunt împărați miloși; să ne punem, rogu‐te, saci peste coapse și funii pe capete și să ieșim înaintea împăratului lui Israel; poate îți va lăsa sufletul să trăiască. 32 Și s‐au încins cu saci peste coapsele lor și cu funii pe capetele lor și au venit la împăratul lui Israel și au zis: Slujitorul tău Ben‐Hadad zice: Te rog, lasă‐mi sufletul meu să trăiască. Și el a zis: Mai trăiește el? Este fratele meu. 33 Și bărbații au socotit‐o semn bun și s‐au grăbit să‐l facă să întărească dacă era de la el și au zis: Fratele tău Ben‐Hadad! Și Ahab a zis: Duceți‐vă, aduceți‐l. Și Ben‐Hadad a ieșit la el și l‐a suit în carul său. 34 Și Ben‐Hadad i‐a zis: Voi înapoia cetățile pe care le‐a luat tatăl meu de la tatăl tău și‐ți vei face ulițe în Damasc, cum a făcut tatăl meu în Samaria. Și eu, a zis Ahab, te voi lăsa să pleci cu acest legământ. Și a făcut legământ cu el și l‐a lăsat să plece. 35 Și un bărbat din fiii prorocilor a zis aproapelui său prin cuvântul Domnului: Lovește‐mă, te rog. Dar bărbatul n‐a voit să‐l lovească. 36 Atunci i‐a zis: Fiindcă n‐ai ascultat de glasul Domnului, iată când vei ieși de la mine, un leu te va lovi. Și a ieșit de la el și l‐a aflat un leu și l‐a lovit. 37 Și a aflat pe alt om și i‐a zis: Lovește‐mă, te rog. Și omul l‐a lovit și l‐a rănit. 38 Și prorocul s‐a dus și a stat în calea împăratului și s‐a prefăcut că e altul cu o mahramă pe ochii săi. 39 Și când trecea împăratul , a strigat către împărat și a zis: Slujitorul tău a ieșit în mijlocul luptei și iată un om s‐a abătut și a adus la mine pe un om și a zis: Păzește pe omul acesta; dacă va lipsi cumva, atunci viața ta va fi pentru viața lui sau îmi vei cântări un talant de argint. 40 Și pe când slujitorul tău făcea ceva încoace și încolo, s‐a dus. Și împăratul lui Israel i‐a zis: Așa este judecata ta; tu însuți ai hotărât‐o. 41 Și el s‐a grăbit și și‐a ridicat mahrama de la ochi și împăratul lui Israel l‐a cunoscut că era din proroci. 42 Și i‐a zis: Așa zice Domnul: Fiindcă ai dat drumul din mână omului pe care‐l hotărâsem pierii, viața ta va fi pentru viața lui și poporul tău pentru poporul său. 43 Și împăratul lui Israel s‐a dus acasă trist și necăjit și a venit în Samaria.