1 Regi 21

1 Și a fost așa : după aceste lucruri Nabot, Izreelitul, avea o vie în Izreel care era lângă palatul lui Ahab, împăratul Samariei. 2 Și Ahab a vorbit lui Nabot, zicând: Dă‐mi mie via ta ca să‐mi fie grădină de verdețuri, căci este aproape de casa mea și‐ți voi da pentru ea o vie mai bună decât ea sau dacă este mai bine în ochii tăi, îți voi da prețul ei în argint. 3 Și Nabot a zis lui Ahab: Să mă ferească Domnul să‐ți dau moștenirea părinților mei. 4 Și Ahab a intrat în casă trist și necăjit din pricina cuvântului pe care i‐l vorbise Nabot, Izreelitul, căci zisese: Nu‐ți voi da moștenirea părinților mei. Și s‐a culcat pe patul său și și‐a întors fața și n‐a mâncat pâine. 5 Și Izabela nevastă‐sa a venit la el și i‐a zis: Pentru ce este trist duhul tău și nu mănânci pâine? 6 Și el i‐a zis: Pentru că am vorbit lui Nabot Izreelitul și i‐am zis: Dă‐mi mie via ta pe argint sau, dacă‐ți place, îți voi da o vie în locul ei. Și el a zis: Nu‐ți voi da via mea. 7 Și Izabela nevastă‐sa i‐a zis: Oare domnești tu acum peste Israel? Scoală‐te, mănâncă pâine și inima fie‐ți veselă, eu îți voi da via lui Nabot Izreelitul. 8 Și a scris o epistolă în numele lui Ahab și a pecetluit‐o cu pecetea lui și a trimis epistola la bătrânii și la dregătorii care erau în cetatea lui, care locuiau cu Nabot. 9 Și a scris în epistolă zicând: Vestiți un post și puneți pe Nabot în capul poporului; 10 Și puneți doi oameni, fii ai lui Belial, înaintea lui și să mărturisească împotriva lui, zicând: Tu ai blestemat pe Dumnezeu și pe împărat. Și scoateți‐l și ucideți‐l cu pietre și să moară. 11 Și bărbații cetății sale, bătrânii și dregătorii care locuiau în cetatea lui, au făcut cum a trimis Izabela la ei, cum era scris în epistola pe care le‐o trimisese ea: 12 Au vestit un post și au pus pe Nabot în capul poporului. 13 Și doi oameni, fii ai lui Belial, au intrat și au șezut înaintea lui și oamenii lui Belial au mărturisit împotriva lui, împotriva lui Nabot, înaintea poporului, zicând: Nabot a hulit pe Dumnezeu și pe împărat. Și l‐au scos din cetate și l‐au ucis cu pietre și a murit. 14 Și au trimis la Izabela zicând: Nabot a fost ucis cu pietre și a murit. 15 Și a fost așa : Cum a auzit Izabela că Nabot fusese ucis cu pietre și a murit, Izabela a zis lui Ahab: Scoală‐te, stăpânește via lui Nabot Izreelitul care n‐a vrut să ți‐o dea pe argint, căci Nabot nu mai trăiește ci a murit. 16 Și a fost așa : Cum a auzit Ahab că murise Nabot, Ahab s‐a sculat și s‐a pogorât în via lui Nabot, Izreelitul, ca s‐o stăpânească.

17 Și cuvântul Domnului a fost către Ilie, Tișbitul, zicând: 18 Scoală‐te, pogoară‐te spre întâmpinarea lui Ahab, împăratul lui Israel care este în Samaria ; iată este în via lui Nabot unde s‐a pogorât ca s‐o ia în stăpânire! 19 Și‐i vei vorbi zicând: Așa zice Domnul: Ai ucis și ai și luat în stăpânire? Și‐i vei vorbi zicând: Așa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii sângele tău; da, pe al tău. 20 Și Ahab a zis lui Ilie: M‐ai aflat , vrăjmașul meu? Și el a zis: Te‐am aflat pentru că te‐ai vândut ca să faci rău în ochii Domnului. 21 Iată, voi aduce rău peste tine și voi mătura cu desăvârșire în urma ta, și voi stârpi din Ahab pe orice suflet de parte bărbătească, și pe cel închis și pe cel slobod în Israel 22 Și voi face casa ta ca și casa lui Ieroboam, fiul lui Nebat, ca și casa lui Baeșa , fiul lui Ahia, pentru mânia cu care m‐ai mâniat, și ai tras pe Israel în păcat. 23 Și chiar despre Izabela Domnul a vorbit zicând: Cânii vor mânca pe Izabela lângă zidul de la Izreel. 24 Cine va muri din Ahab în cetate câinii îl vor mânca și cine va muri în câmp păsările cerurilor îl vor mânca. 25 (Cu adevărat nu fusese nimeni ca Ahab, care s‐a vândut ca să facă rău în ochii Domnului, după cum îl întărâta Izabela nevastă‐sa. 26 Și a lucrat foarte urâcios umblând după idoli, după tot ce au făcut amoriții pe care îi alungase Domnul dinaintea copiilor lui Israel). 27 Și a fost așa : cum a auzit Ahab cuvintele acestea, și‐a sfâșiat hainele și și‐a pus sac pe carne și a postit și s‐a culcat în sac și umbla încet. 28 Și cuvântul Domnului a fost către Ilie Tișbitul zicând: 29 Vezi cum s‐a smerit Ahab înaintea mea? Pentru că s‐a smerit înaintea mea, nu voi aduce răul în zilele sale; în zilele fiului său voi aduce răul peste casa sa.