Ahab face legământ cu Iosafat
1 Și au rămas trei ani fără război între Siria și Israel. 2 Și a fost așa : în anul al treilea Iosafat , împăratul lui Iuda, s‐a pogorât la împăratul lui Israel. 3 Și împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: Știți că Ramot‐Galaadul este al nostru și noi tăcem și nu‐l luăm din mâna împăratului Siriei? 4 Și a zis lui Iosafat: Vei merge cu mine la luptă pentru Ramot‐Galaad? Și Iosafat a zis împăratului lui Israel: Eu sunt ca și tine, poporul meu ca poporul tău și caii mei ca și caii tăi. 5 Și Iosafat a zis împăratului lui Israel: Întreabă, te rog, astăzi cuvântul Domnului. 6 Și împăratul lui Israel a adunat pe proroci, ca la patru sute de bărbați, și le‐a zis: Să merg împotriva Ramot‐Galaadului la luptă sau să mă las? Și ei au zis: Suie‐te și Domnul îl va la în mâna împăratului. 7 Și Iosafat a zis: Nu mai este aici vreun proroc al Domnului ca să‐l întrebăm? 8 Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Mai este un bărbat, Mica, fiul lui Imla, prin care putem să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu prorocește bine despre mine, ci rău. Și Iosafat a zis: Să nu zică așa împăratul. 9 Și împăratul lui Israel a chemat un slujbaș și a zis: Adu repede pe Mica, fiul lui Imla. 10 Și împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, au șezut fiecare pe scaunul său de domnie îmbrăcați în hainele lor, în arie la intrarea porții Samariei și toți prorocii proroceau înaintea Lor. 11 Și Zedechia, fiul lui Chenaana, și‐a făcut coarne de fier și a zis: Așa zice Domnul: Cu acestea vei împunge pe sirieni până îi vei nimici. 12 Și toți prorocii au prorocit așa zicând: Suie‐te la Ramot‐Galaad, și izbutește, căci Domnul îl va da în mâna împăratului. 13 Și solul care se dusese să cheme pe Mica i‐a vorbit zicând: Iată cuvintele prorocilor toate cu o gură spun bine pentru împărat; fie și cuvântul tău, te rog, ca și cuvântul unuia dintre ei și vorbește bine. 14 Și Mica a zis: Viu este Domnul, ce‐mi va zice Domnul aceea voi vorbi. 15 Și a venit la împărat. Și împăratul i‐a zis: Mica, să mergem la Ramot‐Galaad la luptă sau să ne lăsăm? Și el i‐a zis: Suie‐te și izbutește, căci Domnul îl dă în mâna împăratului. 16 Și împăratul i‐a zis: De câte ori să te jur ca să nu‐mi spui decât adevărul în numele Domnului? 17 Și Mica a zis: Am văzut pe tot Israelul împrăștiat pe munți ca oile care n‐au păstor. Și Domnul a zis: Aceștia n‐au domn; să se întoarcă fiecare în pace la casa sa. 18 Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Nu ți‐am spus că nu prorocește bine despre mine ci rău? 19 Și Mica a zis: Ascultă deci cuvântul Domnului: Am văzut pe Domnul șezând pe scaunul său de domnie și toată oștirea cerurilor stând împrejurul lui, la dreapta lui și la stânga lui. 20 Și Domnul a zis: Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie și să cadă în Ramot‐Galaad? Și unul zicea așa și altul așa. 21 Și un duh a ieșit și a stătut înaintea Domnului și a zis: Eu îl voi amăgi. 22 Și Domnul i‐a zis: Cu ce? Și el a zis: voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor prorocilor lui. Și Domnul a zis: Îl vei amăgi și vei și izbuti: ieși și fă așa. 23 Și acum iată Domnul a pus un duh mincinos în gura tuturor acestor proroci ai tăi și Domnul a vorbit rău de tine. 24 Și Zedechia, fiul lui Chenaana, s‐a apropiat și a lovit pe Mica peste față și a zis: Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să‐ți vorbească ție? 25 Și Mica a zis: Iată vei vedea în ziua aceea când vei intra în odaia dinăuntru ca să te ascunzi. 26 Și împăratul lui Israel a zis: Ia pe Mica și du‐l înapoi la Amon, mai marele cetății, și la Ioas, fiul împăratului. 27 Și zi: Așa zice împăratul: puneți pe acesta în închisoare și hrăniți‐l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace. 28 Și Mica a zis: Dacă cu adevărat te vei întoarce în pace, Domnul n‐a vorbit prin mine. Și a zis: Ascultați, toate popoarele!
Moartea lui Ahab
29 Și împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s‐au suit la Ramot‐Galaad. 30 Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Eu îmi voi schimba hainele și voi intra în luptă, iar tu îmbracă‐ți hainele tale. Și împăratul lui Israel și‐a schimbat hainele și a plecat la luptă. 31 Și împăratul Siriei poruncise celor treizeci și doi de mai mari ai carelor sale, zicând: Nu vă luptați nici cu cel mic nici cu cel mare, ci numai cu împăratul lui Israel. 32 Și a fost așa : cum au văzut mai marii carelor pe Iosafat, au zis: Negreșit acesta este împăratul lui Israel. Și s‐au abătut să se lupte împotriva lui și Iosafat a strigat. 33 Și a fost așa : când au văzut mai marii carelor că nu era împăratul lui Israel, s‐au întors de la el. 34 Și un om a tras din arc în nevinovăția lui și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Și el a zis celui ce mâna carul său: Întoarce‐ți mâna și scoate‐mă din tabără, căci sunt rănit. 35 Și lupta s‐a făcut tot mai crâncenă în ziua aceea și împăratul a stătut în carul său în fața sirienilor și către seară a murit; și sângele curgea din rană în fundul carului. 36 Și pe la apusul soarelui s‐a făcut o strigare în tabără zicând: Fiecare om la cetatea sa, și fiecare om la pământul său. 37 Și împăratul a murit și a fost dus la Samaria și au înmormântat pe împărat în Samaria. 38 Și au spălat carul în iazul Samariei. Și câinii au lins sângele său, unde se scăldau curvele: după cuvântul Domnului pe care‐l vorbise. 39 Și celelalte fapte ale lui Ahab și tot ce a făcut și casa de fildeș pe care a zidit‐o și toate cetățile pe care le‐a zidit, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? 40 Și Ahab a adormit cu părinții săi și în locul său a domnit Ahazia, fiul său.
Iosafat, împăratul lui Iuda
41 Și Iosafat , fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel. 42 Iosafat era de treizeci și cinci de ani când a început să domnească și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalim; și numele mamei lui era Azuba, fiica lui Șilhi. 43 Și el a umblat în toată calea lui Asa, tatăl său; și nu s‐a depărtat de la ea făcând ce este drept în ochii Domnului. Dar înălțimile n‐au fost îndepărtate: poporul încă jertfea și ardea tămâie pe înălțimi. 44 Și Iosafat a fost în pace cu împăratul lui Israel. 45 Și celelalte fapte ale lui Iosafat și puterea sa pe care a arătat‐o și cum s‐a luptat, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 46 Și a stârpit din țară rămășița sodomiților care rămăsese din zilele lui Asa, tatăl său. 47 Și nu era împărat în Edom : domnia un dregător. 48 Iosafat a făcut și corăbii din Tars ca să meargă la Ofir pentru aur ; dar n‐au mers, căci corăbiile s‐au sfărâmat în Ețion‐Gheber . 49 Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: Să meargă slujitorii mei cu slujitorii tăi în corăbii. Dar Iosafat n‐a voit. 50 Și Iosafat a adormit cu părinții săi și a fost înmormântat cu părinții săi în cetatea lui David, tatăl său; și în locul său a domnit Ioram, fiul său.
Domnia lui Ahazia
51 Ahazia , fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în anul al șaptesprezecelea al lui Iosafat, împăratul lui Iuda, și a domnit doi ani peste Israel. 52 Și el a făcut rău în ochii Domnului și a umblat în calea tatălui său și în calea mamei sale și în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care trăsese pe Israel în păcat. 53 Și a slujit lui Baal și i s‐a închinat și a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel după toate cele ce făcuse tatăl său.