1 Samuel 14

1 Și a fost așa: într‐o zi Ionatan, fiul lui Saul, a zis tânărului care‐i purta armele: Vino și să trecem la straja filistenilor care este de cealaltă parte. Dar n‐a spus tatălui său. 2 Și Saul locuia la marginea Ghibei sub Rimon, care este în Migron, și poporul care era cu el era ca la șase sute de oameni. 3 Și Ahia , fiul lui Ahitub, fratele lui I‐Cabod , fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului în Silo, purta efodul. Și poporul nu știa că Ionatan se dusese. 4 Și între trecătorile, peste care căuta Ionatan să treacă la straja filistenilor, era un dinte de stâncă de o parte și un dinte de stâncă de cealaltă parte și numele unuia era Boțeț și numele celuilalt Sene. 5 Și un dinte se înălța în partea de miazănoapte, în dreptul Micmașului, și celălalt spre miazăzi în dreptul Ghebei. 6 Și Ionatan a zis tânărului care‐i purta armele: Vino și să trecem la straja acestor netăiați împrejur; poate că Domnul va lucra pentru noi; căci pe Domnul nimic nu‐l împiedecă să mântuiască prin mulți sau prin puțini. 7 Și purtătorul armelor sale i‐a zis: Fă tot ce este în inima ta; abate‐te, iată‐mă sunt cu tine, după inima ta. 8 Și Ionatan a zis: Iată vom trece la acei bărbați și ne vom arăta lor. 9 Dacă ne vor vorbi așa: Stați până vom veni la voi! Atunci vom sta în locul nostru și nu ne vom sui la ei. 10 Iar dacă vor zice așa: Suiți‐vă la noi! Atunci ne vom sui, căci Domnul i‐a dat în mâna noastră. Și acesta ne va fi semnul. 11 Și amândoi s‐au arătat străjii filistenilor și filistenii au zis: Iată evreii ies din găurile unde s‐au ascuns. 12 Și bărbații străjii au răspuns lui Ionatan și purtătorului armelor sale și au zis: Suiți‐vă la noi și vă vom arăta ceva. Și Ionatan a zis purtătorului armelor sale: Suie‐te după mine, căci Domnul i‐a dat în mâna lui Israel. 13 Și Ionatan s‐a suit pe mâini și pe picioare și purtătorul armelor sale după el. Și ei au căzut înaintea lui Ionatan și purtătorul armelor sale îi ucidea în urma lui. 14 Și această întâie măcelărire, pe care a făcut‐o Ionatan și purtătorul armelor sale, a fost ca de douăzeci de oameni, pe o întindere ca de o jumătate de pogon de pământ. 15 Și a fost un tremur în tabără, în câmp, și în tot poporul; straja și prădătorii au tremurat și ei, și pământul s‐a cutremurat, căci era un tremur al lui Dumnezeu. 16 Și străjerii lui Saul din Ghibea lui Beniamin s‐au uitat și iată mulțimea se desfăcea și se risipea în toate părțile. 17 Și Saul a zis poporului care era cu el: Numărați acum și vedeți cine s‐a dus de la noi. Și au numărat și iată Ionatan și purtătorul armelor sale nu erau acolo. 18 Și Saul a zis lui Ahia: Adu încoace chivotul lui Dumnezeu. Căci chivotul lui Dumnezeu era în acele zile cu copiii lui Israel. 19 Și a fost așa: : pe când vorbea Saul cu preotul, vuietul care era în tabăra filistenilor mergea tot crescând și Saul a zis preotului: Trage‐ți mâna! 20 Și Saul și tot poporul care era cu el au fost chemați împreună și au venit la luptă și iată sabia fiecărui om era împotriva semenului său și a fost o foarte mare învălmășeală. 21 Și evreii, care erau la filisteni ca mai înainte și care se suiseră cu ei în tabăra de primprejur, s‐au unit și ei cu Israeliții care erau cu Saul și Ionatan. 22 Și toți bărbații lui Israel care se ascunseseră în ținutul muntos al lui Efraim au auzit că filistenii fugeau și i‐au urmărit și ei în luptă. 23 Și Domnul a mântuit pe Israel în ziua aceea, și lupta s‐a întins dincolo de Bet‐Aven.

24 Și bărbații lui Israel erau foarte obosiți în ziua aceea. Căci Saul pusese sub jurământ poporul zicând: Blestemat să fie omul care va gusta pâine până de seară și până îmi voi răzbuna pe vrăjmașii mei. Și nimeni din tot poporul n‐a gustat pâine. 25 Și toți ai țării au venit într‐o pădure și era miere pe fața câmpiei. 26 Și poporul a venit în pădure și iată mierea curgea, dar nimeni nu și‐a pus mâna la gură, căci poporul se temea de jurământ. 27 Dar Ionatan nu auzise când pusese tatăl său poporul sub jurământ și și‐a întins capătul toiagului care era în mâna sa și l‐a muiat în fagurul de miere și și‐a pus mâna la gură și ochii i s‐au luminat. 28 Și unul din popor a răspuns și a zis: Tatăl tău a pus cu tărie poporul sub un jurământ zicând: Blestemat să fie omul care va gusta pâine astăzi. Și poporul era sleit. 29 Și Ionatan a zis: Tatăl meu a tulburat țara! Vedeți, vă rog, că mi s‐au luminat ochii, pentru că am gustat puțin din mierea aceasta. 30 Cu cât mai mult dacă poporul ar fi mâncat astăzi în voie din prada vrăjmașilor săi, pe care a aflat‐o? Căci n‐ar fi fost oare acum mai mare măcel între filisteni? 31 Și au bătut în ziua aceea pe filisteni de la Micmaș până la Aialon. Și poporul era foarte sleit. 32 Și poporul a căzut asupra prăzii și au luat oi și boi și viței și i‐au junghiat pe pământ și poporul a mâncat cu sânge. 33 Și au spus lui Saul zicând: Iată poporul păcătuiește împotriva Domnului mâncând cu sânge. Și el a zis: Ați făcut nelegiuire! Rostogoliți‐mi astăzi o piatră mare. 34 Și Saul a zis: Imprăștiați‐vă prin popor și ziceți‐le: Aduceți la mine fiecare boul său și fiecare oaia sa și junghiați‐le aici și mâncați și nu păcătuiți împotriva Domnului mâncând cu sânge. Și în noaptea aceea tot poporul a adus fiecare om boul său cu el și i‐au junghiat acolo. 35 Și Saul a zidit un altar Domnului; acesta a fost întâiul altar pe care l‐a zidit el Domnului. 36 Și Saul a zis: Să ne pogorâm după filisteni noaptea și să‐i prădăm până se va lumina de ziuă și să nu lăsăm un om din ei. Și au zis: Fă tot ce este bun în ochii tăi. Și preotul a zis: Să ne apropiem aici de Dumnezeu. 37 Și Saul a întrebat pe Dumnezeu: Să mă pogor după filisteni? Îi vei da în mâna lui Israel? Și nu i‐a răspuns în ziua aceea. 38 Și Saul a zis: Apropiați‐vă aici toate căpeteniile poporului și cunoașteți și vedeți prin ce a fost păcatul acesta astăzi. 39 Căci viu este Domnul care mântuiește pe Israel: dacă ar fi chiar prin Ionatan, fiul meu, va muri. Și nimeni din tot poporul nu i‐a răspuns. 40 Și a zis către tot Israelul: Voi stați deoparte și eu și Ionatan, fiul meu, de cealaltă parte. Și poporul a zis lui Saul: Fă ce este bun în ochii tăi. 41 Și Saul a zis către Domnul Dumnezeul lui Israel: Dă un sorț desăvârșit! Și Saul și Ionatan au fost luați și poporul a scăpat. 42 Și Saul a zis: Aruncați sorți între mine și Ionatan, fiul meu. Și a fost luat Ionatan. 43 Și Saul a zis lui Ionatan: Spune‐mi ce ai făcut. Și Ionatan i‐a spus și a zis: Am gustat puțină miere, cu capul toiagului care este în mâna mea, iată voi muri! 44 Și Saul a zis: Așa să‐mi facă Dumnezeu și încă și mai mult de nu vei muri, Ionatane! 45 Și poporul a zis lui Saul: Să moară Ionatan care a lucrat această mare mântuire în Israel? Departe una ca aceasta! Viu este Domnul, de va cădea un păr din capul său la pământ, căci a lucrat cu Dumnezeu astăzi. Și poporul a răscumpărat pe Ionatan ca să nu moară. 46 Și Saul s‐a suit de la urmărirea filistenilor și filistenii s‐au dus la locul lor.

47 Și Saul a luat domnia peste Israel și a luptat împotriva vrăjmașilor săi de jur împrejur, împotriva Moabului și împotriva copiilor lui Amon și împotriva Edomului și împotriva împăraților din Toba și împotriva filistenilor. Și ori încotro se întorcea îi punea în învălmășală. 48 Și s‐a arătat viteaz și a bătut pe Amalec și a scăpat pe Israel din mâna jefuitorilor săi. 49 Și fiii lui Saul au fost: Ionatan și Ișvi și Malchișua. Și numele celor două fete ale sale au fost: numele celei întâi‐născute Merab și numele celei mai tinere Mical. 50 Și numele nevestei lui Saul a fost Ahinoam, fata lui Ahimaaț. Și numele mai marelui oștirii sale: Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51 Și Chis era tatăl lui Saul și Ner, tatăl lui Abner, era fiul lui Abiel. 52 Și a fost greu război împotriva filistenilor în toate zilele lui Saul. Și când vedea Saul pe vreun bărbat tare sau viteaz, îl strângea la sine.