David scapă Cheila
1 Și au spus lui David zicând: Iată filistenii luptă împotriva Cheilei și pradă ariile. 2 Și David a întrebat pe Domnul zicând: Să mă duc și să bat pe acești filisteni? Și Domnul a zis lui David: Du‐te și bate pe filisteni și mântuie Cheila. 3 Și oamenii lui David i‐au zis: Iată aici în Iuda ne temem, cu cât mai mult dacă ne vom duce la Cheila împotriva rândurilor filistenilor? 4 Și David a întrebat pe Domnul iarăși. Și Domnul i‐a răspuns și a zis: Scoală‐te, coboară‐te la Cheila, căci voi da pe filisteni în mâna ta. 5 Și David s‐a dus cu oamenii săi la Cheila și s‐a luptat cu filistenii și le‐a luat vitele și i‐a bătut cu mare ucidere. Și David a mântuit pe locuitorii Cheilei. 6 Și a fost așa : când Abiatar, fiul lui Ahimelec, a fugit la David în Cheila, s‐a pogorât cu un efod în mână. 7 Și s‐a spus lui Saul că David a venit la Cheila. Și Saul a zis: Dumnezeu l‐a lepădat în mâna mea, căci s‐a închis intrând într‐o cetate cu porți și drugi. 8 Și Saul a chemat tot poporul la război ca să se pogoare la Cheila să împresoare pe David și pe oamenii săi. 9 Și David a cunoscut că Saul uneltea rău împotriva lui. Și a zis lui Abiatar preotul: Adu efodul! 10 Și David a zis: Doamne, Dumnezeul lui Israel! Robul tău a auzit negreșit că Saul caută să vie la Cheila să prăpădească cetatea din pricina mea. 11 Oare mă vor da bărbații Cheilei în mâna lui? Se va pogorî Saul, după cum a auzit robul tău? Doamne Dumnezeul lui Israel, rogu‐te, spune robului tău. Și Domnul a zis: Se va pogorî. 12 Și David a zis: Mă vor da oare bărbații Cheilei pe mine și pe oamenii mei în mâna lui Saul? Și Domnul a zis: Te vor da. 13 Și David s‐a sculat cu oamenii săi, ca la șase sute de inși și au ieșit din Cheila și s‐au dus unde au putut. Și s‐a spus lui Saul că David a scăpat din Cheila și s‐a oprit să intre în luptă. 14 Și David a locuit în pustie, în întărituri și a rămas pe ținutul muntos în pustia Zif . Și Saul îl căuta în fiecare zi dar Dumnezeu nu l‐a dat în mâna lui.
David în pustia Zif și Maon
15 Și David a văzut că Saul ieșise să‐i caute viața și David era în pustia Zif, în pădure. 16 Și Ionatan, fiul lui Saul, s‐a sculat și s‐a dus la David în pădure și i‐a întărit mâna în Dumnezeu 17 și i‐a zis: Nu te teme, căci mâna lui Saul, tatăl meu, nu te va afla și tu vei fi împărat peste Israel și eu voi fi al doilea după tine și chiar și Saul, tatăl meu, știe . 18 Și amândoi au făcut legământ înaintea Domnului și David a rămas în pădure, iar Ionatan s‐a dus la casa sa. 19 Și zifiții s‐au suit la Saul în Ghibea zicând: Oare nu se ascunde David la noi în întărituri în pădure pe dealul Hachila care este spre miazăzi de pustie? 20 Și acum, împărate, după toată dorința sufletului tău de a te pogorî, pogoară‐te și va fi treaba noastră să‐l dăm în mâna împăratului. 21 Și Saul a zis: Binecuvântați să fiți voi de Domnul, căci ați avut milă de mine. 22 Mergeți, vă rog, încredințați‐vă și mai mult și cunoașteți și vedeți locul lui unde este piciorul lui și cine l‐a văzut acolo, căci mi s‐a spus că este foarte șiret. 23 Vedeți deci și cunoașteți toate ascunzătorile unde se ascunde și întoarceți‐vă la mine cu ceva temeinic și voi merge cu voi. Și va fi așa : dacă este în țară, îl voi căuta prin toate miile lui Iuda. 24 Și s‐au sculat și s‐au dus la Zif înaintea lui Saul. Iar David și oamenii săi erau în pustia Maon , în câmpia dinspre miazăzi de pustie. 25 Și Saul și oamenii săi s‐au dus să‐l caute. Și s‐a spus lui David și s‐a pogorât de pe stâncă și ședea în pustia Maon. Și Saul a auzit și a urmărit pe David în pustia Maon. 26 Și Saul mergea pe latura aceasta a muntelui și David și oamenii săi pe cealaltă lature a muntelui și David se grăbea să scape de Saul. Și Saul și oamenii săi au înconjurat pe David și pe oamenii săi ca să‐i prindă. 27 Și un sol a venit la Saul zicând: Grăbește și vino, căci filistenii s‐au aruncat asupra țării. 28 Și Saul s‐a întors din urmărirea lui David și s‐a dus împotriva filistenilor: de aceea au numit locul acela Sela‐Hamahlecot. 29 Și David s‐a suit de acolo și a locuit în întăriturile din En‐Ghedi .