2 Regi 9

1 Și Elisei, prorocul, a chemat pe unul din fiii prorocilor și i‐a zis: Încinge‐ți coapsele și ia în mâna ta acest vas cu untdelemn și du‐te la Ramot‐Galaad. 2 Și când vei veni acolo, uită‐te acolo după Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși, și intră și ridică‐l din mijlocul fraților săi și du‐l în odaia dinăuntru. 3 Și ia vasul cu untdelemn și varsă‐l pe capul său și zi: Așa zice Domnul: Te‐am uns împărat peste Israel. Și deschide ușa și fugi și nu întârzia. 4 Și tânărul, tânărul proroc s‐a dus la Ramot‐Galaad. 5 Și a intrat și iată mai marii oastei ședeau. Și el a zis: Am un cuvânt către tine, mai mare! Și Iehu a zis: Către care din noi toți? Și el a zis: Către tine, mai mare. 6 Și s‐a sculat și a intrat în casă și a turnat untdelemnul pe capul lui și i‐a zis: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Te‐am uns împărat peste poporul Domnului, peste Israel. 7 Și vei lovi casa lui Ahab, domnul tău, și voi răzbuna sângele robilor mei, al prorocilor, și sângele tuturor slujitorilor Domnului din mâna Izabelei . 8 Căci toată casa lui Ahab va fi pierdută și voi nimici din Ahab orice suflet de parte bărbătească și pe cel închis și pe cel slobod din Israel. 9 Și voi face casa lui Ahab ca și casa lui Ieroboam , fiul lui Nebat, și ca și casa lui Baeșa , fiul lui Ahia. 10 Și pe Izabela câinii o vor mânca în țarina din Izreel și nimeni n‐o va înmormânta. Și a deschis ușa și a fugit. 11 Și Iehu a ieșit la slujitorii domnului său. Și unul i‐a zis: Pace? Pentru ce a venit la tine nebunul acesta? Și el le‐a zis: Cunoașteți pe om și gândul său. 12 Și au zis: Neadevăr; spune‐ne nouă, te rugăm. Și el a zis: Așa și așa mi‐a vorbit, zicând: Așa zice Domnul: Te‐am uns împărat peste Israel. 13 Atunci s‐au grăbit și și‐au luat fiecare haina sa și le‐au pus sub el, pe treptele goale, și au suflat în trâmbiță și au zis: Iehu este împărat. 14 Și Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși, a uneltit împotriva lui Ioram. Și Ioram păzea Ramot‐Galaadul, el și tot Israelul din pricina lui Hazael, împăratul Siriei. 15 Și împăratul Ioram s‐a întors în Izreel să se vinde ce de rănile pe care i le făcuseră sirienii când se lupta împotriva lui Hazael, împăratul Siriei. Și Iehu a zis: Dacă este voia voastră, să nu scape niciun fugar din cetate, ca să meargă să spună în Izreel. 16 Și Iehu s‐a suit în car și s‐a dus la Izreel căci Ioram zăcea acolo. Și Ahazia , împăratul lui Iuda, se pogorâse să vadă pe Ioram. 17 Și paznicul sta pe turnul din Izreel și a văzut ceata lui Iehu venind și a zis: Văd o ceată. Și Ioram a zis: Ia un călăreț și trimite‐l spre întâmpinarea lor și să zică: Pace? 18 Și s‐a dus unul călare spre întâmpinarea lui și a zis: Pace? Și Iehu a zis: Ce‐ți pasă ție de pace? Întoarce‐te înapoia mea. Și paznicul a spus zicând: Solul a mers la ei, dar nu se întoarce. 19 Și a trimis pe un al doilea călare și a venit la ei și a zis: Așa zice împăratul: Pace? Și Iehu a zis: Ce‐ți pasă ție de pace? Întoarce‐te înapoia mea. 20 Și paznicul a spus zicând: El a venit la ei și nu se întoarce. Și mânarea este ca mânarea lui Iehu, fiul lui Nimși, căci mână furios. 21 Și Ioram a zis: Înhămați! Și au înhămat la carul său. Și Ioram , împăratul lui Israel, și Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieșit fiecare în carul său și s‐au dus spre întâmpinarea lui Iehu și l‐au aflat la țarina lui Nabot, Izreelitul. 22 Și a fost așa : Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: Pace, Iehu? Și el a zis: Ce pace, câtă vreme curviile mamei tale Izabela și vrăjitoriile ei sunt așa de multe? 23 Și Ioram și‐a întors mâna și a fugit și a zis lui Ahazia: Vânzare, Ahazia! 24 Și Iehu a luat arcul în mână și a lovit pe Ioram între brațe și săgeata i‐a trecut prin inimă și a căzut în carul său. 25 Și Iehu a zis către Bidcar, căpetenia sa: Ia‐l, și aruncă‐l în țarina lui Nabot, Izreelitul. Căci adu‐ți aminte, când eu și tu mergeam împreună călări în urma lui Ahab, tatăl său, că Domnul l‐a împovărat cu sarcina aceasta: 26 Da, am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor săi, zice Domnul, și‐ți voi răsplăti în ogorul acesta, zice Domnul. Și acum ridică‐l, aruncă‐l în ogor, după cuvântul Domnului. 27 Și Ahazia, împăratul lui Iuda, cum a văzut, a fugit pe calea casei din grădină. Și Iehu l‐a urmărit și a zis: Loviți‐l și pe el în car. Era la suișul Gur, care este lângă Ibleam. Și el a fugit la Meghido și a murit acolo. 28 Și slujitorii săi l‐au dus în car la Ierusalim și l‐au înmormântat în mormântul său cu părinții săi, în cetatea lui David. 29 Și în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească Ahazia peste Iuda.

30 Și Iehu a venit în Izreel. Și Izabela a auzit și și‐a uns sprâncenele și și‐a împodobit capul și s‐a uitat prin fereastră. 31 Și Iehu a intrat pe poartă și ea a zis: Pace , Zimri, cel ce a ucis pe domnul său? 32 Și el și‐a ridicat fața spre fereastră și a zis: Cine este cu mine? Cine? Și doi sau trei dregători s‐au uitat la el. 33 Și el a zis: Aruncați‐o jos. Și au aruncat‐o jos și ceva din sângele ei s‐a stropit pe zid și pe cai și a călcat‐o cu picioarele. 34 Și el a intrat și a mâncat și a băut și a zis: Duceți‐vă acum, vedeți pe blestemata aceea și înmormântați‐o, căci este fată de împărat. 35 Și s‐au dus s‐o înmormânteze, dar n‐au aflat din ea decât țeasta capului, picioarele și palmele mâinilor. 36 Și el a zis: Acesta este cuvântul Domnului pe care l‐a vorbit prin robul său Ilie, Tișbitul, zicând: Câinii vor mânca în ogorul din Izreel carnea Izabelei, 37 și trupul Izabelei va fi ca gunoiul pe fața câmpului, în ogorul din Izreel, încât nu vor putea zice: Aceasta este Izabela.