Păcatul lui David cu Bat‐Șeba
1 Și a fost așa : la întoarcerea anului, pe vremea când ies împărații la luptă , David a trimis pe Ioab și pe robii săi cu el și tot Israelul și au prăpădit pe copiii lui Amon și au împresurat Raba. Iar David a rămas la Ierusalim. 2 Și a fost așa : La vremea serii David s‐a sculat din patul său și se plimba pe acoperișul casei împăratului. Și de pe acoperiș a văzut o femeie scăldându‐se și femeia era foarte frumoasă la vedere. 3 Și David a trimis și a cercetat despre femeie. Și cineva a zis: Oare nu este aceasta Bat‐Șeba, fiica lui Eliam, nevasta lui Urie Hetitul? 4 Și David a trimis soli și au luat‐o. Și ea a venit la el și s‐a culcat cu ea, căci era curățită de necurățenia ei și ea s‐a întors la casa ei. 5 Și femeia a zămislit și a trimis și a spus lui David și a zis: Sunt însărcinată. 6 Și David a trimis vorbă lui Ioab: Trimete‐mi pe Urie, Hetitul! Și Ioab a trimis pe Urie la David. 7 Și Urie a venit la el și David l‐a întrebat despre mersul lui Ioab și despre mersul oastei și despre mersul războiului. 8 Și David a zis lui Urie: Pogoară‐te în casa ta și spală‐ți picioarele! Și Urie a ieșit din casa împăratului și l‐a urmat un dar de bucate de la împărat. 9 Și Urie a dormit la intrarea casei împăratului cu toți robii săi și nu s‐a pogorât acasă. 10 Și au spus lui David, zicând: Urie nu s‐a pogorât la casa lui! Și David a zis lui Urie: Oare n‐ai venit de la drum? De ce nu te‐ai pogorât la casa ta? 11 Și Urie a zis lui David: Chivotul și Israel și Iuda locuiesc în colibe și domnul meu Ioab și robii domnului meu sunt tăbărâți în câmp și eu să intru în casa mea, ca să mănânc și să beau și să mă culc cu nevasta mea? Viu ești tu și viu este sufletul tău, de voi face acest lucru! 12 Și David a zis lui Urie: Mai rămâi și astăzi aici și mâine îți voi da drumul! Și Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea și a doua zi. 13 Și David l‐a chemat și a mâncat și a băut înaintea lui și l‐a îmbătat . Și el a ieșit seara afară să se culce în patul său cu robii domnului său, dar nu s‐a pogorât în casa lui. 14 Și a fost așa : David a scris o scrisoare lui Ioab și a trimis‐o prin mâna lui Urie. 15 Și a scris în scrisoare zicând: Puneți pe Urie în frunte în toiul luptei și trageți‐vă dinapoia lui ca să fie lovit și să moară. 16 Și a fost așa : pe când Ioab cerceta cetatea, a pus pe Urie la locul unde știa că erau bărbați viteji. 17 Și bărbații cetății au ieșit afară și s‐au luptat cu Ioab și au căzut unii din popor, din robii lui David și a murit și Urie, Hetitul. 18 Și Ioab a trimis și a spus lui David toate lucrurile privitoare la război. 19 Și a poruncit solului zicând: După ce vei sfârși de spus împăratului toate lucrurile privitoare la război, 20 va fi așa : dacă se va ridica mânia împăratului și‐ți va zice: De ce v‐ați apropiat de cetate ca să luptați? N‐ați știut că au să săgeteze de pe zid? 21 Cine a ucis pe Abimelec , fiul lui Ierubeșet ? Oare n‐a aruncat o femeie o piatră de moară de deasupra de pe zid și el a murit la Tebeț? De ce v‐ați apropiat de zid. Atunci să zici: A murit și robul tău Urie, Hetitul. 22 Și solul a mers și a venit și a spus lui David tot pentru ce‐l trimisese Ioab. 23 Și solul a zis lui David: Bărbații au fost mai tari decât noi și au ieșit la noi în câmp și am fost asupra lor până la intrarea porții. 24 Și arcașii au săgetat asupra robilor tăi de pe zid și au murit câțiva din robii împăratului și a murit și robul tău Urie Hetitul. 25 Și David a zis solului: Să spui așa lui Ioab: Să nu fie rău în ochii tăi lucrul acesta, căci sabia curmă când pe unul când pe altul; întărește și mai mult lupta împotriva cetății și surpă‐o! Și îmbărbătează‐l! 26 Și nevasta lui Urie a auzit că Urie, bărbatul său, murise și a bocit pe bărbatul său. 27 Și după ce a trecut jelirea, David a trimis și a luat‐o în casa lui și ea i‐a fost nevastă și i‐a născut un fiu. Dar lucrul pe care‐l făcuse David a fost rău în ochii Domnului.