Amon curvește cu sora sa
1 Și a fost așa : după aceasta Absalom , fiul lui David, avea o soră frumoasă al cărei nume era Tamar . Și Amnon, fiul lui David, a iubit‐o. 2 Și Amnon a fost atât de chinuit că a căzut bolnav după Tamar, soră‐sa. Căci era fecioară și era greu în ochii lui Amnon să‐i facă ceva. 3 Dar Amnon avea un prieten al cărui nume era Ionadab, fiul lui Șimea , fratele lui David. Și Ionadab era un bărbat foarte șiret. 4 Și i‐a zis: Fiu al împăratului, de ce te usuci atâta dimineață după dimineață? Nu vrei să‐mi spui? Și Amnon i‐a zis: Iubesc pe Tamar, sora lui Absalom, fratele meu. 5 Și Ionadab i‐a zis: Culcă‐te în patul tău și fă‐te bolnav: și când va veni tatăl tău să te vadă, zi‐i: Să vină rogu‐te, Tamar, sora mea, și să‐mi dea pâine de mâncare și să gătească mâncare înaintea ochilor mei, ca s‐o văd și să mănânc din mâna ei. 6 Și Amnon s‐a culcat și s‐a făcut bolnav. Și când a venit împăratul să‐l vadă, Amnon a zis împăratului: Să vină Tamar, sora mea, te rog, și să‐mi facă două turte înaintea ochilor mei ca să mănânc din mâna ei. 7 Și David a trimis la Tamar în casă și a zis: Mergi acum în casa lui Amnon, fratele tău, și gătește‐i mâncare. 8 Și Tamar a mers în casa lui Amnon, fratele ei; și el era culcat. Și ea a luat plămădeală și a frământat și a gătit turte înaintea ochilor lui și a copt turtele. 9 Și a luat tigaia și le‐a răsturnat înaintea lui; dar el n‐a voit să mănânce. Și Amnon a zis: Să iasă de la mine orice om! Și orice om a ieșit de la el. 10 Și Amnon a zis Tamarei: Adu mâncarea în odaie ca să mănânc din mâna ta. Și Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le‐a adus lui Amnon, fratele ei, în odaie. 11 Și i le‐a adus aproape ca să mănânce și el a apucat‐o și i‐a zis: Vino, culcă‐te cu mine, sora mea! 12 Iar ea i‐a zis: Nu, fratele meu, nu mă înjosi, căci un astfel de lucru nu trebuie făcut în Israel: nu face această nebunie . 13 Și unde îmi voi duce eu rușinea? Și tu vei fi ca un nebun în Israel. Și acum, rogu‐te, vorbește împăratului, căci nu mă va opri de la tine. 14 Însă el n‐a voit să asculte de glasul ei: ci fiind mai tare decât ea, a înjosit‐o și s‐a culcat cu ea. 15 Și Amnon a urât‐o cu o ură foarte mare, căci ura cu care a urât‐o a fost mai mare decât iubirea cu care o iubise. Și Amnon i‐a zis: Scoală‐te, du‐te! 16 Și ea i‐a zis: Nu așa, pentru că acest rău de a mă izgoni este mai mare decât celălalt pe care mi l‐ai făcut. Dar n‐a voit s‐o asculte. 17 Și a chemat pe tânărul său care‐i slujea și a zis: Scoate acum afară pe femeia aceasta de la mine și încuie ușa după ea! 18 Și ea purta o cămașă pestriță , căci cu asemenea veșminte erau îmbrăcate fiicele împăratului care erau fecioare. Și cel care‐i slujea lui a dat‐o afară și a încuiat ușa după ea. 19 Și Tamar și‐a pus cenușă pe cap și a sfâșiat cămașa cea pestriță cu care era îmbrăcată și și‐a pus mâna pe cap și a mers pe calea sa, strigând tare și mergând. 20 Și Absalom, fratele ei, i‐a zis: A fost cu tine Amnon, fratele tău? Ci acum taci, sora mea, el este fratele tău; nu lua la inimă lucrul acesta. Și Tamar a rămas nemângâiată în casa lui Absalom, fratele său. 21 Și împăratul David a auzit de toate aceste lucruri și s‐a mâniat foarte tare. 22 Și Absalom n‐a vorbit lui Amnon, fratele său, nici rău nici bine, căci Absalom ura pe Amnon pentru că înjosise pe Tamar, sora sa.
Amnon omorât
23 Și a fost așa : după doi ani de zile Absalom avea tunzători de oi la Baal‐Hațor, care este lângă Efraim. Și Absalom a chemat pe toți fiii împăratului. 24 Și Absalom a venit la împărat și a zis: Iată, rogu‐te, robul tău are tunzătorii oilor; te rog, să vină împăratul și robii săi la robul tău. 25 Și împăratul a zis lui Absalom: Nu, fiul meu, să nu mergem toți ca să nu‐ți fim povară. Și a stătut de el, dar n‐a voit să meargă, ci l‐a binecuvântat. 26 Și Absalom a zis: Dacă nu, lasă, te rog, pe Amnon, fratele meu, să meargă cu noi. Și împăratul i‐a zis: De ce să meargă el cu tine? 27 Și Absalom a stătut de el și a lăsat pe Amnon să meargă cu el și pe toți fiii împăratului. 28 Și Absalom a poruncit robilor săi zicând: Vedeți, când se va veseli inima lui Amnon de vin și când vă voi zice: Loviți pe Amnon! atunci omorâți‐l. Nu vă temeți, oare nu v‐am poruncit eu? Fiți viteji și îmbărbătați‐vă! 29 Și tinerii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s‐au sculat și au încălecat fiecare pe catârul său și au fugit. 30 Și a fost așa : când erau ei încă pe cale, a venit știre la David zicând: Absalom a ucis pe toți fiii împăratului și n‐a rămas niciunul din ei. 31 Și împăratul s‐a sculat și și‐a sfâșiat hainele și s‐a culcat pe pământ și toți robii săi au stătut împrejur cu hainele sfâșiate. 32 Și Ionadab , fiul lui Șimea, fratele lui David, a răspuns și a zis: Să nu creadă domnul meu că au omorât pe toți tinerii, fiii împăratului! Căci Amnon singur e mort. Căci lucrul acesta a avut loc din porunca lui Absalom, pe care o hotărâse din ziua când a înjosit el pe Tamar, soră‐sa. 33 Și acum să nu‐și pună domnul meu, împăratul, la inimă lucrul acesta zicând că toți fiii împăratului au murit, căci numai Amnon a murit. 34 Și Absalom a fugit. Și tânărul care era de strajă și‐a ridicat ochii și s‐a uitat și iată venea mult popor pe calea dinspre deal care era dinapoia lui. 35 Și Ionadab a zis împăratului: Iată vin fiii împăratului! Cum a spus robul tău așa este. 36 Și a fost așa : pe când sfârșea de vorbit, iată fiii împăratului au venit și și‐au ridicat glasul și au plâns. Și chiar împăratul și toți robii săi au plâns cu foarte mare plângere. 37 Și Absalom a fugit și s‐a dus la Talmai , fiul lui Amihur, împăratul Gheșurului. Și David jelea după fiul său în fiecare zi. 38 Și Absalom a fugit și s‐a dus la Gheșur și a fost acolo trei ani. 39 Și împăratul David dorea să iasă la Absalom, căci se mângâiase cu privire la Amnon că murise.